40 matches
-
guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de tipar"), cît și tranzitiv, avînd drept complement obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o gugăleală sumară reiese că pesa e
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
unor hipocoristice de la numele proprii: scumpi „scumpule/ scumpo” (“serv ușor scumpi”), plicti „plictiseală” (“miroase a plicti”), supi „supărat” (“te-ai supi?”; “șunt supi”). În rest, regăsim trăsăturile excesive ale limbajului juvenil actual - diminutive (“scumpișor”, “pupici la toti”, “pupici pe năsuc”), substantivarea că epitet a adjectivului dulce (“ești o dulce”), folosirea că marca de superlativ, dar și ca adverb de întărire, a lui super (“piticule fă ceva că mă super supăr”). Ridicol și înduioșător, pe ecranul televizorului alunecă texte din cele pe
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
tot. Cercuri largi. Vârtej. Cercuri. Vârtej. — Ce cauți? Ce cauți? Alergarea - crescând. Din toate direcțiile. Cercuri mici. Vârtej. Cercuri. Vârtej. Înlăuntru. Cu afara cu tot. Cu cer cu tot. Drumurile născându-se din alergare.“ Lăsăm la o parte faptul că substantivarea adverbului „afară“ este forțată și nerelevantă în plan literar. Dar întreruperea frecventă a relatării, prin care autorul speră să dea impresia că este copleșit de emoție, că se înăbușă de prea multă trăire, nu reușește decât să ne agaseze (sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cum ar fi: să aibă cunoștință despre lumea interlopă, metodele ei și modurile de operare; să fie familiarizat cu felul lor de a vorbi”, G.I. Olteanu et al., Metodologie criminalistică, 2008, p. 245). Mai puțin răspândită e utilizarea femininului interlopă, substantivare prin elipsă lexicalizată (după model francez sau prin evoluție independentă) din sintagma lume interlopă: „cunoscut în interlopă sub numele de «Ceapă», capul unei rețele de tip mafiot” (infoportal.ro); „a strălucit în interlopa gălățeană” (impact-est.ro). Noutatea ultimelor decenii este
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.: ,e plină țara asta de talentați" (motociclism.ro/forum); ,nu e bine să stereotipizam; rozul nu este purtat doar de Ťfițoaseť" (hanuancutei.com) etc. Desigur, substantivarea presupune un context bine precizat, în care interlocutorii au multe cunoștințe în comun și își permit să renunțe la termenii generici; într-o discuție despre motociclete, adjectivul substantivizat în formă feminină nu va produce confuzii: ,nu trebuie sa incepi neapărat
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
exponențial, cu un noian de sensuri și înțelesuri, dând forță mesajelor, mult mai mare decât orice barbarism din limbajul snobilor. Poeții reușesc să flexibilizeze limbajul și prin transformări morfologice îndrăznețe. Astfel, substantivele devin adjective, verbe, adverbe, dar și invers, prin substantivarea părții morfologice. De fapt, limba română acceptă orice transformare morfologică a cuvintelor, care, poate fi combinată și cu metaforizarea, în obținerea unor expresii șocante cu înțelesuri inedite și cu mare forță de comunicare. Să încerc un exempu: „plângea aproapele meu
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
te crezi tu?”. Sfatul nostru este să evităm această conjuncție (mai ales în textele descriptive și narative) și astfel vom fi la adăpost de greșeli de exprimare extrem de grave - anacolutul, de pildă: „Fusese la mare, dar nu se vedea”. Evitați substantivarea verbelor. Mâncatul, dansatul, cusutul etc. dau impresia de neglijență, de limbaj vetust și lipsit de eleganță. Să nu fim comozi în exprimare. Cu puțină străduință, vom găsi sintagma potrivită ideii pe care vrem să o exprimăm. Rareori se întâmplă ca
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
verbelor. Mâncatul, dansatul, cusutul etc. dau impresia de neglijență, de limbaj vetust și lipsit de eleganță. Să nu fim comozi în exprimare. Cu puțină străduință, vom găsi sintagma potrivită ideii pe care vrem să o exprimăm. Rareori se întâmplă ca substantivarea să aibă o valoare subtil ironică. Să ne amintim de celebra sintagmă atribuită lui C. Noica: „Aflatul în treabă la români”. Nu începeți fraza cu elemente de legătură: și totuși, chiar, dacă, ceea ce, dar etc. Oricât vă veți strădui, nu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
altă parte, la ceea ce ține de știința care studiază aceste mecanisme, îndeosebi maniera în care se generează și se verifică rezultatul funcționării acestor mecanisme din perspectiva adevărului și a falsității. În primul caz, realitatea vizată s-ar putea denumi prin substantivarea adjectivului (deci, logicul), această realitate fiind obiectul științei, al logicii. Ca atare, în legătură cu faptele de limbă se poate pune întrebarea dacă ele sînt sau nu alcătuite în mod logic, adică în ce măsură ele antrenează și cuprind logicul din gîndire, din activitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
morfogeneză. Acest proces se manifestă pe diverse căi, pornind de la mijloacele de comunicare sau de la formele de integrare geopolitică, până la alterarea radicală a felului de a fi și de a interpreta (în sensul dat de conceptul de Verstehen, a cărui substantivare înseamnă "comprehensiune") al omului și, implicit, a felului acestuia de a privi lumea, fie aceasta exterioară sau interioară; în același context, procese de morfogeneză se vor putea constata și în maniera însăși a omului contemporan de a socializa și de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Sala (coord.), p. 57−67. Ciompec, G., 1974, "Prepoziția", în: I. Coteanu (coord.), Limba română contemporană, București, Editura Didactica și Pedagogica, p. 290-304. Ciompec, G., 1985, Morfosintaxă adverbului românesc. Sincronie și diacronie, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Coja, I., 1962, ,,Substantivarea adjectivelor care denumesc însușiri omenești negative", în SMFC III, București, Editura Academiei, p. 279-284. Cornilescu, A., 2006, "Din nou despre un prieten de-al meu", în: Până Dindelegan (coord.), p. 25-37. Cornilescu, A., 2006a, La periferia grupului nominal, mss., Universitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
la mii de kilometri depărtare de sursă. (www.natgeowild.ro, 2008). 2.4.3. Invariabilele siglate și autonimice Astăzi clasa substantivelor invariabile se lărgește considerabil prin inventarul mereu în creștere a două tipuri de creații substantivale: (a) siglele și (b) substantivările autonimice, amândouă caracterizate printr-o frecvență mare în limbă și amândouă, prin preferința 46 de utilizare fără flexiune enclitică. (a) aparține BCR, conform GALR, (b) ca pe o variantă extremă a lui tenir sa promesse 47 (Liiceanu, U.I., 308
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică a obiectului în interiorul programului narativ al altui subiect. Acest program poate fi numai în stadiul de actualizare sau poate fi în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 5), „Harap Alb (...) vreau să-ți fac și eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt, Daniel, Milano, Dunărea etc. b. - sintagmatice: sintagme constituite din termeni substantivali sau nesubstantivali precedați de „articolul” genitival al sau de „articolul” demonstrativ cel, care funcționează ca instrumente de substantivare: „Toți ai casei erau neliniștiți.”, „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (Sadoveanu, p. 516) c. - compuse: substantive constituite din doi sau mai mulți termeni lexicali
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu râde...” (Idem, p. 152), „Tipătescu...: Mizerabile! Ce-ai făcut?” (I.L. Caragiale, I, p. 128), „ Anca (clătinând din cap): Dragomire!” (Idem, p. 327), fie rămânând în afara paradigmei cazuale, mai ales când rezultă din conversiunea unui adjectiv, prin articol definit-morfem al substantivării: „Tipătescu (...): Infamul! Canalia!” (Ibidem, p. 116), „Tipătescu (același joc); Mizerabilul!” (Ibidem, p. 115), când guvernează sintagme cu determinări atributive: „Blestemată politică! un moment n-ai pace!...” (Ibidem, p. 159), „E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger’, gem.” (M. Eminescu) • expresii verbale care exprimă stări atmosferice sau coordonate temporale, constituite din verbul a fi și un substantiv sau un adjectiv, adverb, într-un anumit grad de substantivare: e noapte, e cald, e târziu etc. • expresii verbale alcătuite din verbe precum a veni, a se lăsa, a cădea etc., urmate de substantive „temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elipsa gramaticală denumesc în același fel fenomene evident diferite, care se produc unul la nivel sintagmatic, iar altul la nivelul sintaxei propoziției sau a frazei; de pildă, sunt apreciate ca rezultate ale elipsei lexicale atât roșie, cuvânt nou creat prin substantivarea unui adjectiv, ca urmare a suprimării elementului determinat dintr-un grup nominal stabil (pătlăgea roșie), cât și n-are cum, expresie rezultată prin omiterea dintr-o frază a unei propoziții formate dintr-un predicat greu identificabil dacă nu avem în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exemple de combinație a condensării cu trunchierea sintagmelor și compuselor, dar, foarte probabil, cele două tipuri de scurtare nu s-au produs simultan: fr. métro < fr. [chemin de fer] métro[politain] (în care mai întâi a avut loc condensarea și substantivarea la (le) métropolitain, apoi trunchierea acestuia); engl. taxicab < taxi[meter] cab[in] sau, după alte păreri, cab[riolet] (în care trunchierea la cab a precedat condensarea). * Remarcăm, pe baza celor prezentate mai sus, că toate tipurile principale de scurtare pot
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
modificatorul. a) Cel mai pregnant tip de fuziune este cel în care modificatorul adjectival își asumă rolul de cap pe care îl deținea regentul substantival omis din grupul nominal. Fenomenul, cunoscut până nu demult în lingvistica românească doar prin denumirea "substantivarea adjectivelor", a fost studiat recent de către Gabriela Pană Dindelegan prin prisma teoriei capurilor de grup fuzionate (v. Dindelegan). În concepția autoarei, substantivarea sistematică a adjectivelor, inclusiv a participiilor și gerunziilor care admit adjectivarea, constituie un tip al "construcțiilor mai largi
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
deținea regentul substantival omis din grupul nominal. Fenomenul, cunoscut până nu demult în lingvistica românească doar prin denumirea "substantivarea adjectivelor", a fost studiat recent de către Gabriela Pană Dindelegan prin prisma teoriei capurilor de grup fuzionate (v. Dindelegan). În concepția autoarei, substantivarea sistematică a adjectivelor, inclusiv a participiilor și gerunziilor care admit adjectivarea, constituie un tip al "construcțiilor mai largi cu capuri de grup fuzionate, aparținând subclasei celor obținute din fuzionarea capului cu modificatorul, dar distincte de cele obținute din fuzionarea capului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pregnant în dicționarele care nu recunosc, în cele mai multe cazuri, rolul de intermediar pe care condensarea îl are în evoluția valențelor lexicale și semantico-gramaticale ale cuvintelor. Acest mod de a trata lucrurile este pregnant îndeosebi în descrierea lexicografică a cazurilor de substantivare a adjectivelor. Sunt frecvente situațiile în care nu numai că nu este recunoscut statutul de cuvânt nou al substantivului (acesta fiind trecut sub adjectivul cuvânt-titlu, ca variantă substantivată), ci este omisă și explicația etimologică exactă (din sintagma condensată), ba, mai
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
unor sintagme nominale stabile, să fie inserate în dicționarele explicative și etimologice în calitate de cuvinte-titlu distincte de adjectivele care le corespund. În ce măsură avem însă a face cu modificări semantice propriu-zise în cazul altor tipuri de condensare, diferite de cel care implică substantivarea adjectivului? Să luăm câteva exemple: Rom. pasăre, însemnând "vertebrat ovipar cu corpul acoperit de pene și cu aripi folosite pentru zbor", a dobândit și sensul "pasăre domestică crescută pe lângă casa omului, orătanie", printr-un proces care, analizat din punct de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
substantivate exprimă două valori importante în domeniul formării cuvintelor: a) "purtătorul unei însușiri" (leneșul m., leneșa f., pustiu(l) n.); b) "abstractul calității" s.n. art. fără pl. (înaltul (cerului), absolutul)". Or, deși are drept corolar, în multe cazuri, tot o substantivare a adjectivelor, condensarea nu poate fi identificată cu procedeul conversiunii, deoarece conferă alte valori semantice noii formații: în timp ce leneșul poate fi în funcție de context un om, o pisică, un melc, un mamifer din America de Sud, ba chiar și, metaforic, un membru sau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
un referent precis, necondiționat de context, și produce o dezambiguizare a sensului: roșie nu se poate referi decât la o pătlăgică roșie, iar localele nu poate substitui decât alegerile locale. De aceea, nu credem că este exactă afirmația potrivit căreia "substantivarea adjectivelor se realizează cu ajutorul articolului (hotărât propriu-zis sau demonstrativ, nehotărât: frumosul, cel frumos, un bătrân), al numeralului (trei viteji) și, în cazuri speciale, al elipsei: vinete (pătlăgele), simfonic (concert), bienală (expoziție)" (ELR, s.v. conversiune). Situația este, după părerea noastră, tocmai
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]