72 matches
-
te-ar lăsa să acționezi, dacă n-ar fi blestematele tale de scrupule și abominabilii lor polițai, știi mai bine ca mine ce ai face, poate ai fi chiar surprins s-o descoperi. Nu ți se îngăduie însă decât festinul succedaneelor, crimele altora, groaza de la cinema, războaiele pe care nu le-ai purtat, inundațiile și taifunurile. Cred că pot să-ți ofer un joc nespus mai important. Eu nu vând fericire, eu dau înțelepciune. O înțelepciune bine stabilită și ca să zic
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul care nu poate fi învins, ci doar redus prin exacerbarea unor forme desubstanțiate, ale unor protocoluri
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități ce
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
permit să mă raportez la cine eram ieri și cine eram cu doi ani în urmă). Raymond Martin se înscrie în categoria non-reducționiștilor, dacă îi pricep eu corect raționamentele. Conform tezei continuității corporale, tînărul din experimentul de mai sus și succedaneele sale A și B constituie persoane diferite, în vreme ce adepții tezei continuității psihologice însă îi reduc pe cei trei la unul singur. Cine are dreptate și cine se înșală? Martin se străduiește în această carte nu atît să găsească adevărul, cît
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
simțim istoviți, dar nu renunțăm pentru nimic în lume la mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și cu fel de fel de prafuri aromate. Noi, cearcănul zurbagiu al lunii. Somnul? Succedaneul morții? Să-l ia dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare răsucită spre Orhan Pamuk (n. 1952), premiatul cu Nobel în 2006. Tot eșafodajul lexical din partea întâi a succedaneelor prozastice converg spre ideea de inițiere. Nu însă spre o doctrină ezoterică. Mai degrabă spre o înțelegere a vieții cu toate meandrele ei, despre care Maestrul vrea să-l prevină pe ucenic. De aceea, jocul de-a viața, dar și
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
neașteptată lozincă - las cititorului plăcerea de a o gusta. Finalului îi succede un Argument de natură a limpezi de astă dată starea autorului în lume, din care motive n-a fost nici rezistent, nici dizident, că, nesupunându-se cenzurii și succedaneelor acesteia, a debutat la patruzeci de ani - o autobiografie necesară risipitoare de false convenții și cultivate erori. în care sens, scrierea romanului Simplex capătă rolul maieutic explicativ: "Romanul Simplex mi-a fost impus de împrejurări pentru că e mai mult o
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
mai puțin riguroasă, prefăcătoriile și camuflajele literare sunt numeroase". Dispărînd contextul unei morale aplicate la scara întregii societăți, a fost stimulată una personalizată, de-o barocă diversificare și opulență, un "vals al eticilor", ce "s-au substituit moralei ca un succedaneu", etici asociate celor care "domină, comandă sau controlează" (Gilles Lipovetsky). O morală corespunzătoare, cum s-a spus, unei "ere a vidului", corelată cu slăbirea și chiar epuizarea domeniilor culturii. La capătul unui drum glorios, de la Platon și Aristotel și de la
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
ci înșelătoare și, întotdeauna, prost plasate. Astfel, în fața unui prieten pe punctul să moară, mă sperie puțin inutilitatea limbajului meu, sau a ofertei mele, rămânându-mi doar să ocup vidul nesfârșit și stânjenitor de a tăcea ori să resping niște succedanee care îmi par prostești - stranie simbioză între decență, acceptare și înfrângere. Momente rele, când înaintez puțin cu cineva în moartea sa, din motive de umană participare - și până la limita epuizată a discursurilor pe care prefer să le tac, scurte și
Moartea actorilor by Dinis Machado () [Corola-journal/Journalistic/6854_a_8179]
-
Fântânariu. Nu e nimic trist în toată povestea lor, lucrările exprimă grație și forță, într-o solidaritate ieșită din comun. Expoziția nu evocă ceva anume, ci invocă acea legătură subtilă, construită de spiritul orașului și de Cosmin Lungu între generațiile succedanee de artiști. Cu o parte dintre aceștia v-ați întâlnit, însă, deja, în pagina de față. 2. În alte încăperi ale Palatului Baroc așteaptă Nicolae Tonitza. Este vara lui, înțeleg, așa cum anul trecut, la Muzeul de Artă din Timișoara, a
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
oameni de duh. Regman era, fără îndoială, unul dintre aceștia. A folosit, însă, înzestrarea sa pentru ghidușiile, pehlivăniile verbului, mult dincolo de glumeția lejeră de salon, de șueta amicală. A aplicat-o în cronicile sale literare aș spune ca pe un succedaneu al unei hermeneutici critice. Departe de metodele "noii critici" din anii '60-'70, ce pătrundeau din Occident peste ziduri și alte garduri în acei ani, Regman n-ar fi folosit în ruptul capului nici măcar cuvântul "hermeneutică". Nefiind un teoretician al
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
adultere, curtezane, remedii, reguli - toate într-o enumerare minuțioasă care sfîrșește prin a descuraja cititorul. În acest sens, efectul volumului nu e propedeutic, ci prohibitiv: îți taie pofta de a mai cocheta cu găsirea iubirii, rămînînd să te mulțumești cu succedaneele ei. Gualterius, renunțînd la icoana madonei visate, ori se călugărește ori se tocmește mercenar. Iubirea e un sentiment pe care sîntem condamnați să-l trăim în forma lui vicariantă, apelînd la înlocuitori și surogate: o aventură azi, o escapadă mîine
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
exemplar... Noi am pornit de la suprarealism. Adică inventarul (de obiecte, de stări) e, pentru dumneavostră, un fel de dicteu automat? Acum se spune că dicteul automat e artificial, că e lucrat. Eu cred că, în fond, dicteul automat e un succedaneu al inspirației, de care se vorbește de cînd lumea. Închipuiți-vi-l pe Chopin așezat la pian, stimulat de atmosferă, înconjurat de bunăvoința doamnelor, și creînd, pe loc, niște minunate improvizații. Dacă spunea cineva, atunci, că folosește dicteul automat, ar
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
declarațiile de dragoste și regreta: ,Blestemata meserie pe care o am: sentimentele altora știu să le exprim, pe ale mele nu." Mai reliefat este episodul de anume inocență cu opticiana din Viața ca o pradă. Scrisoarea nu e decât un succedaneu. El voia să fie mereu alături de ființa iubită. Și totuși înclină să creadă că este și ea bună la ceva, atunci când o primești: Dacă ai ști cât de mult te iubesc, nu ai mai dori decât foarte rar să-mi
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
local, spațiul real va fi cvasi-sferic. Așa se termină „cărțulia”. Fără prea mult ocol (și fără asprimea necesară fizicii), am putea spune că această imagine a Universului einsteinian este echivalată de Romeo Niram cu ovoidul brâncușian, prezent, prin variații sau succedanee, în majoritatea tablourilor expoziției sale. Mai mult, am putea confirma-o prin teoria cosmogonică a belgianului Lemaître (a „atomul primordial”), prin cea a ruso-americanului Gamow (big-bang-ul) ș.a.m.d. Sursologia a fost, așadar, inversată abil de pictor. Astfel, prin sinteza
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
orizontul în care se situează, păstrând proporțiile, modestele mele aspirații. Visez la un Vivarium al zilelor noastre, unde exegeza biblică și studiul literaturii clasice să se regăsească în firească îmbrățișare. Dar să nu uităm că Vivariumul lui Casiodor este un succedaneu al falimentului politic al senatorului. Și fiindcă tot l-am pomenit pe Casiodor, aș spune că, deși este povestea unui eșec politic, viața lui demonstrează că și cărturarii pot avea un destin public. Îl iau cu autoironie ca model pe
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
consacrat, căruia i se aduc cât mai puține modificări posibile față de starea lui naturală. De fapt, motivul „primului copac” este o reminiscență a moti- vului „singurului copac” (monodendron, monoxilă). Aceste motive dendrolatrice se regăsesc : - în riturile arhaice privind construirea de succedanee și de simulacre ale coloanei cerului (104) ; - în practica de a ridica lăcașuri, folosindu-se materialul unui singur copac consacrat (vezi „Mănăstirea-dintr-un-lemn” din Oltenia sau „Schitul- dintr-un-brad” din Moldova) ; - și chiar în unele legende românești privind edificarea arcei : „Noe s-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ruptura. Continuitatea în istorie aparține opresorilor", scrie Walter Benjamin, care adaugă: "Istoria oprimaților este discontinuă". În același fel, umanistul vede în obiect oglinda sufletului, în instrument, o simplă prelungire a gesturilor, în istoria tehnicii, un joc de umbre. Scrisul? Un succedaneu al cuvîntului, sursă vie și primordială. Radioul? Proiecția orală a unui text scris. Telefonul? O prelungire a vocii în spațiu. Televiziunea? Un telefon optic. Pe scurt, există o concepție instrumentală a instrumentelor. Deci nimic nou sub soare și nimic esențial
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
s-ar fi făcut om în anul I al erei noastre, omul lui Feuerbach și Lenin ar fi putut oare visa să devină propriul său Dumnezeu punînd capăt alienării esenței sale în Dumnezeu? Comunismul n-ar fi fost decît un succedaneu al mesianismului iudaic sau o reluare a islamului, cum s-a spus, dacă ar fi rămas la stadiul de "mișcare". N-ar fi existat nici partide comuniste, nici "spirit de partid". Nici liturghie, nici "cult al personalității". Genealogia acestei aberații
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
adică a dreptului public, a cărui rațiune e de a garanta și sancționa dreptul civil. Astfel se condiționează siguranța, stabilitatea și libertatea care fac posibile edificiile și cărțile, fără de care nu se poate vorbi de civilizație. Să medităm puțin la succedaneele de edificii și de cărți pe care vedem că le proliferează în serie epoca noastră. Să le comparăm cu imaginea sumară, dar esențială, pe care o cuprindea Kenneth Clark de pe Pont des Arts. EROS ȘI POLIS Ca altădată Demostene, Cicero
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
au fabricat, nu fără talent, „misticism” și „suflet rusesc” cu destulă vogă pe piața pariziană și pe alte piețe: D. Merejkovski și Leonid Andreev, de exemplu, au dat o însemnată contribuție în această direcție (care reprezintă la urma urmei un succedaneu al turismului). Ei au dat iz rusesc reacției antinaturaliste de la începutul secolului nostru, care prin Maeterlinck și alții au umplut literatura cu năluci vaporoase. Cehov, în Pescărușul, și-a bătut joc de asemenea artă poetică în sălcia alegorie teatrală a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tăe pre toți afară de poartă”, „iar au abătut de ș-au tăiat boiarii, câți au mai rămas”), emițând despre faptele lor sau observații generale (judecata dihotomică: fapta bună - fapta rea), sau constatări cu privire la caracterul suprimării - dacă a fost, adică, pedeapsă, succedaneu al unei judecări (înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dur, brutal, degradant, aparținând universului violenței sexuale și violenței în genere, purtător concomitent al brutalității și vulnerabilității, producător de teamă și rușine (erau puține în vremea veche plângerile în legătură cu violurile - „silnicii”, le ziceau cei din Veacul de Mijloc), era un succedaneu aproape obligatoriu al răpirilor. Indicator credibil al stării de sensibilitate, al acelei sensibilități la o violență care perturba intimitatea, pudoarea, macula, năștea repulsie, călca legile moralei, încorpora păcatul și participa din plin la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
realitate cotidiană (un fel de „boule de neige” prin care se face saltul de la mimesis la viziune). Figura centrală de aici, sufocând ca un capac de plumb orice tentativă de evadare, este „grămada de năvoade”, metaforă a claustrării absolute. Un succedaneu al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]