75 matches
-
deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fără un sfert e ora șapte și un potop de fețe șifonate-n nuanțe palid cenușii se înghesuie-n autobuze să ajungă la serviciu-n timpul potrivit gem planetarele se-aud discrete clinchete de sufertașe imensitatea se deschide senină peste toți e fără câteva minute - ora zece pe poarta bisericii iese mașina în care preotul confortabil așezat își socotește meticulos mărunțișul din sutana neagră scos - în hârtii de cinci zeci lucitoare ca ochiul - pe gardul
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
înainte de război, puține erau femeile cu meserie, rostul majorității era să se mărite și să-și vadă de casă. Înainte de naționalizarea Uzinelor Malaxa - undeva după Bariera Vergului -, mama fusese secretară. O duceam greu. De la cantina uzinei, foarte ieftină, ne aducea sufertașul acasă, bunicii mele, Annie, care locuia cu noi, și mie. Îl căra în tramvai, care avea atunci capătul la Bariera Vergului. De la uzină mai avea de mers cam două stații pe jos, apoi drum lung, în picioare, în tramvaiul ticsit
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
câteva persoane să înființăm un sindicat - erau vremurile Solidarității - fie și numai pentru el, dar nu a vrut. Emoționat de interesul pe care i l-am arătat, mă servea în fiecare zi cu curry picant, pe care îl aducea în sufertaș. Astăzi nici măcar nu-mi mai aduc aminte cum îl chema. Am fost chelneriță, cameristă într-un hotel exclusivist și bonă. Am vândut cărți, am vândut bilete. Într-un teatru mic, vreme de un sezon, m-am angajat garderobieră și, în
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
aia de compartiment, au intrat la un moment dat încă doi tipi. Studenți erau după toate aparențele. Probabil mergeau acasă la sfârșit de săptămână. Fără îndoială, dacă am fi scotocit în sarsanalele lor, am fi dat peste vase murdare, borcane, sufertașe, chiloți într-o stare deplorabilă, plus ceva maiouri asudate. Cam asta se află în traista oricărui student care merge acasă. Plus ceva cărți, dischete. Ce iei cu tine într-un exod temporar la ai tăi? Lucrurile astea. Toată situația aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași repezi, elastici prin Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții colectiviști; pământul, animalele cu Roibu matale în frunte, acareturile, toate vor fi la grămadă... și oamenii la fel ca dobitoacele... Nu degeaba s-au scumpit gamelele și au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța că odată preparat fiind, să ne ia mai puțin timp cu aprovizionarea. Resemnata, trebuia să plece la fabrica Sintofarm, unde era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lumea unui roman din care aproape orice paragraf se poate cita: "Eram câteva milioane de oameni rămași la interval, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, Cutezătorii și Vaillant, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. ș...ț Motivațiile străluceau rar, deconectate de
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
lumea unui roman din care aproape orice paragraf se poate cita: "Eram câteva milioane de oameni rămași la interval, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, Cutezătorii și Vaillant, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. ș...ț Motivațiile străluceau rar, deconectate de
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
5, care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult mai erau purtați încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe strada C.A. Rosetti, în prelungirea cofetăriei Scală, unde mâncarea era mereu proaspătă și gustoasă. Nea Chira era un mare specialist în arta culinară. Se zicea că facea cea mai bună crema de legume din București. Mulți veneau cu sufertașul să cumpere mâncarea, ca „la mama acasă”, de la autoservirea lui! Vara, pe domnul Chira îl găseai șef de unitate la restaurantele „Perla” sau „Neon” din Eforie Nord. Continuând peripluul, imediat după hotelul Lido, dădeai de cafeneaua Katanga, loc nu prea
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și după aceea uneori
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nasturi, aruncând sacii cu oase colectați în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă exact până la pauza de masă. El, care de obicei își servea prânzul în propriul birou, închis cu sufertașele lui, apăru în cantină desfigurat, rotindu-și capul în căutarea directorului. Man își continuă dialogul început în sala de mese cu medicul veterinar, părând să nu-l observe. - Tovarășe director, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră... - Dă-i drumul! - ... între
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și cam de fiecare
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
târziu de la Vinalcool, hârșii de ovine și caprine pentru haine de piele, blană de iepuri albi de „angor” pentru gulere de doamne de la oraș, pește proaspăt pescuit la năvod, ostie sau undiță, icre, telemea la bidoane și cutii, smântână în sufertașe și bidonașe pentru a nu se strica până la locul de destinație. Încolo, vorba aia, lucrurile mergeau strună, voia bună se-ntindea ca o ciumă și „împăratul Roșu” ținea strașnic în frâu vântul și direcția schimbării, slobozite cu „dărnicie și bună
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
am lăsat prea mult invitați, și a început rotirea damigenei pe la toate gurile însetate parcă de iuțeala cepei, și sărătura slăninii. Funcționarul era cel mai timid dintre noi, și a plecat spre masă la cantină, luând cu el și niște sufertașe să ne aducă și nouă mâncarea. După prima rotire a damigenei, limbile au început să se dezlege. Se discuta despre multe și de toate. Printre altele s-a deschis și subiectul ,,Tuchilata''! Referință Bibliografică: TUCHILATA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
mai confund cu vreo virtute ne-a furat criza din timp a intrat molima-n bani s-a umplut lumea de fani, stresul face victime în olimp! ne-am îmbolnăvit de-atâta vorbă și cantine populare, fericit cine mai are sufertașul lui cu ciorbă! un pahar de vin imploră fiecare la o cină însă cine e de vină că e secetă-n agoră? o fi ea viața frumoasă după ce i-ai dat cu fard; capra când este râioasă, saltă coada peste
SECETĂ ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358514_a_359843]
-
la pășune pentru că cel care era paznicul obișnuit plecase undeva în altă localitate. Paznicul a lăsat cheia de la casa unde locuia la șeful de echipă. Astfel că spre ora prânzului Suman s-a trezit cu fata șefului de echipă cu sufertașul de mâncare trimis de tanti Florica, bucătăreasa brigăzii. Au adus caii mai aproape de casă și au intrat să mănânce. Cocuța îl privea pe Suman cu un fel de amiciție, ceea ce pe acesta îl făcea să roșească. După ce a mâncat tot
VIAŢA LA BRIGADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341538_a_342867]
-
și apoi cei mai puțin bogați... tata face parte din a doua categorie. Am fost cu mâncare la el. Încă de pe pod, am văzut cât amar de lume aștepta fără o vorbă în fața școlii... Foarte mulți băieți stăteau cuminți cu sufertașele în mâini în fața școlii. Tanti Friedlander mi-a explicat în timp ce stăteam la coadă că tăticul meu este un fel de amanet. Deci, tata, a devenit om - amanet! Adică un om care stă acolo până spune unde și-a ascuns bunurile
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
nasturi, aruncând sacii cu oase colectați în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă exact până la pauză de masă. El, care de obicei își servea prânzul în propriul birou, închis cu sufertașele lui, apăru în cantină desfigurat, rotindu-și capul în căutarea directorului. Man își continuă dialogul început în sala de mese cu medicul veterinar, părând să nu-l observe. - Tovarășe director, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră... - Dă-i drumul! - ... între
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
mai înalt trebuia smuls. Puneai un mănunchi într-o parte ,unul în cealaltă parte îl prindeai la mijloc și cu această legătoare legai snopul de grâu. Măicuța mea rămânea acasă să mulgă vaca ,făcea mămăligă ,apoi venea la câmp cu sufertașul de lapte fiert ,aburind și mă chema să mănânc.Munca la seceriș era grea întîi luai în mâna un mănunchi pe care îl tăiai cu secera ,apoi mănunchi peste mănunchi era pologul și din mai multe poloage făceau snopul.După ce
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
zeu lăsată să bucure omul.Îmi salutam florile voioasă dimineața: -Bună dimineața ,prințesele mele! Ele -mi zâmbeau ,iar eu le mângâiam creștetul fiecărei flori,iar de vedam câte una tristă o întrebam: -Ce-ai pățit de ești tristă? Duceam apă cu sufertașul și le udam aveam o mare dragoste pentru ele și-mi împărtașeam sentimentele mele pure cu ele. Pădurea bunicului avea un loc care se chema,, Bursucărie..,iar acest loc avea o poveste ce mă făcea să-l ocolesc când mergeam
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da! Că dacă tot ai renunțat la facultate, pentru că "nu mai are rost, e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din gard se aud glasuri nedeslușite, chicote de rîs pe înfundate) Costache: Mă, cine-i acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]