75 matches
-
la pășune pentru că cel care era paznicul obișnuit plecase undeva în altă localitate. Paznicul a lăsat cheia de la casa unde locuia la șeful de echipă. Astfel că spre ora prânzului Suman s-a trezit cu fata șefului de echipă cu sufertașul de mâncare trimis de tanti Florica, bucătăreasa brigăzii. Au adus caii mai aproape de casă și au intrat să mănânce. Cocuța îl privea pe Suman cu un fel de amiciție, ceea ce pe acesta îl făcea să roșească. După ce a mâncat tot
VIAŢA LA BRIGADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_viata_la_brigad_mihai_leonte_1356600117.html [Corola-blog/BlogPost/341538_a_342867]
-
a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și cam de fiecare
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ana_0.html [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
pe strada C.A. Rosetti, în prelungirea cofetăriei Scală, unde mâncarea era mereu proaspătă și gustoasă. Nea Chira era un mare specialist în arta culinară. Se zicea că facea cea mai bună crema de legume din București. Mulți veneau cu sufertașul să cumpere mâncarea, ca „la mama acasă”, de la autoservirea lui! Vara, pe domnul Chira îl găseai șef de unitate la restaurantele „Perla” sau „Neon” din Eforie Nord. Continuând peripluul, imediat după hotelul Lido, dădeai de cafeneaua Katanga, loc nu prea
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_deceniul_sapte_george_roca_1378505679.html [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
am lăsat prea mult invitați, și a început rotirea damigenei pe la toate gurile însetate parcă de iuțeala cepei, și sărătura slăninii. Funcționarul era cel mai timid dintre noi, și a plecat spre masă la cantină, luând cu el și niște sufertașe să ne aducă și nouă mâncarea. După prima rotire a damigenei, limbile au început să se dezlege. Se discuta despre multe și de toate. Printre altele s-a deschis și subiectul ,,Tuchilata''! Referință Bibliografică: TUCHILATA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Tuchilata_mihai_leonte_1346317550.html [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
și apoi cei mai puțin bogați... tata face parte din a doua categorie. Am fost cu mâncare la el. Încă de pe pod, am văzut cât amar de lume aștepta fără o vorbă în fața școlii... Foarte mulți băieți stăteau cuminți cu sufertașele în mâini în fața școlii. Tanti Friedlander mi-a explicat în timp ce stăteam la coadă că tăticul meu este un fel de amanet. Deci, tata, a devenit om - amanet! Adică un om care stă acolo până spune unde și-a ascuns bunurile
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422486401.html [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
târziu de la Vinalcool, hârșii de ovine și caprine pentru haine de piele, blană de iepuri albi de „angor” pentru gulere de doamne de la oraș, pește proaspăt pescuit la năvod, ostie sau undiță, icre, telemea la bidoane și cutii, smântână în sufertașe și bidonașe pentru a nu se strica până la locul de destinație. Încolo, vorba aia, lucrurile mergeau strună, voia bună se-ntindea ca o ciumă și „împăratul Roșu” ținea strașnic în frâu vântul și direcția schimbării, slobozite cu „dărnicie și bună
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_de_la_colectivizarea_dobrogei_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
mai confund cu vreo virtute ne-a furat criza din timp a intrat molima-n bani s-a umplut lumea de fani, stresul face victime în olimp! ne-am îmbolnăvit de-atâta vorbă și cantine populare, fericit cine mai are sufertașul lui cu ciorbă! un pahar de vin imploră fiecare la o cină însă cine e de vină că e secetă-n agoră? o fi ea viața frumoasă după ce i-ai dat cu fard; capra când este râioasă, saltă coada peste
SECETĂ ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 by http://confluente.ro/Seceta_in_agora_ion_untaru_1336967349.html [Corola-blog/BlogPost/358514_a_359843]
-
nasturi, aruncând sacii cu oase colectați în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă exact până la pauză de masă. El, care de obicei își servea prânzul în propriul birou, închis cu sufertașele lui, apăru în cantină desfigurat, rotindu-și capul în căutarea directorului. Man își continuă dialogul început în sala de mese cu medicul veterinar, părând să nu-l observe. - Tovarășe director, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră... - Dă-i drumul! - ... între
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_rascu_1451379298.html [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
zeu lăsată să bucure omul.Îmi salutam florile voioasă dimineața: -Bună dimineața ,prințesele mele! Ele -mi zâmbeau ,iar eu le mângâiam creștetul fiecărei flori,iar de vedam câte una tristă o întrebam: -Ce-ai pățit de ești tristă? Duceam apă cu sufertașul și le udam aveam o mare dragoste pentru ele și-mi împărtașeam sentimentele mele pure cu ele. Pădurea bunicului avea un loc care se chema,, Bursucărie..,iar acest loc avea o poveste ce mă făcea să-l ocolesc când mergeam
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1492859236.html [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și după aceea uneori
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389606962.html [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nasturi, aruncând sacii cu oase colectați în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă exact până la pauza de masă. El, care de obicei își servea prânzul în propriul birou, închis cu sufertașele lui, apăru în cantină desfigurat, rotindu-și capul în căutarea directorului. Man își continuă dialogul început în sala de mese cu medicul veterinar, părând să nu-l observe. - Tovarășe director, aș dori să vorbesc cu dumneavoastră... - Dă-i drumul! - ... între
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1445595996.html [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fără un sfert e ora șapte și un potop de fețe șifonate-n nuanțe palid cenușii se înghesuie-n autobuze să ajungă la serviciu-n timpul potrivit gem planetarele se-aud discrete clinchete de sufertașe imensitatea se deschide senină peste toți e fără câteva minute - ora zece pe poarta bisericii iese mașina în care preotul confortabil așezat își socotește meticulos mărunțișul din sutana neagră scos - în hârtii de cinci zeci lucitoare ca ochiul - pe gardul
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1497120102.html [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
mai înalt trebuia smuls. Puneai un mănunchi într-o parte ,unul în cealaltă parte îl prindeai la mijloc și cu această legătoare legai snopul de grâu. Măicuța mea rămânea acasă să mulgă vaca ,făcea mămăligă ,apoi venea la câmp cu sufertașul de lapte fiert ,aburind și mă chema să mănânc.Munca la seceriș era grea întîi luai în mâna un mănunchi pe care îl tăiai cu secera ,apoi mănunchi peste mănunchi era pologul și din mai multe poloage făceau snopul.După ce
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1494952410.html [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
prindem din zbor. Mulțumesc: nu mai aveam timp, și nici răbdare. Eram câteva milioane de oameni rămași „la interval“, suspendați, prinși între epoci, sisteme și creiere decalate: bunicii noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși cu capse negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte și puse la prăjit); la fel, vinul „16 Țâțe“ (un Jidvei alb, cu opt țărănci dansând pe etichetă), jumările (să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
argint scoase din circulație (de-un milion, cu chipul Regelui Mihai, pe care le găsești topite în măselele pensionarilor) și, mai ales, medaliile primite de la nemți. A stat ascuns o săptămână într-un copac, îi aducea mâncare bunica Aneta cu sufertașul, dar până la urmă tot l-au prins. A fost ridicat de Securitate și dus la Rahova, în București. Pe cât părea orașul de frumos privit de sus, din avion, pe-atât arăta de urât în beciurile comuniștilor. Bătut temeinic de milițieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce se Întâmplă”... Și el zice: „Dom’le, ce să spun? Ce să fac?”. După aia am aflat că el a stat trei ani condamnat, da’ Îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea În fiecare zi soția cu sufertașul și Îi dădea mâncare... Și atunci mi-am dat seama că o făcut pactul cu diavolul. Deci, domnul Ionescu-Quintus era mai mult decât informator... o nenorocit și alți oameni. După eliberare cum v-ați reintegrat? După ce am ieșit din Închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iar mondenitatea ei este ridiculizată: "Nu-ți înțeleg, grațioasă doamnă, pălăria. Cum ți-ai degenerat ochiul și gustul de olteancă într-atât, încât să nu te mai cunoști în oglindă și să înmulțești în mii de exemplare colacul stupid și sufertașul întors, cu care pleci pe stradă, mândră și stilată, din gospodăria dumitale, unde, în halat și cu basmaua legată țărănește pe frunte, ești o cuconiță încântătoare, o femeiușcă trează, activă și pricepută". Și continuă, reducând considerabil distanța de dialog printr-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tot încăpățânați sunteți, ziceau în batjocură. Într-o zi, înainte de ora 12, agentul apăru însoțit de un coleg de clasă la care țineam foarte mult, Comănescu Ion, fiu de învățător dintr-o comună de lângă Buzău; îmi aducea de la internat un sufertaș cu mâncare caldă, fructe și câțiva bani. Am încercat de mai multe ori să ajung la tine, dar mi s-a spus că nu s-a sfârșit ancheta. Avea lacrimi în ochi și glasul îi tremura. L-am îmbrățișat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o imagine: a sufertașului „rozalb” cu „de toate”, care fixează bine întreaga lirică a lui D., funcționalitatea remarcabilă a libertăților ei întreite și suprapuse. Spațiul, mai întâi, se dilată, prin hiperrealismul descripției; timpul, apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
ce se întâmplă... Și el zice: Dom’le, ce să spun? Ce să fac? După aia am aflat că el a stat 3 ani condamnat, da’ îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea în fiecare zi soția cu sufertașul și îi dădea mâncare... Și atunci mi-am dat seama că o făcut pactul cu diavolul. Deci, domnul Ionescu Quintus era mai mult decât informator... o nenorocit și alți oameni. După eliberare cum v-ați reintegrat? După ce am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
frântă de oboseală. Dar nu avea parte de odihnă: trebuia să ne facă de mâncare, să ne spele, să ne îngrijească. Eram șase copii, șase copii care o așteptau pe mama lor, seară de seară, să se întoarcă acasă cu sufertașul de mâncare și pâinea, pe care le aducea bucuroasă și mândră ca pe două trofee câștigate într-o competiție internațională și pe care le oferea din toată inima, zi de zi, copiilor ei, pe care-i iubea nespus de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
numărul unu de pe planetă. Pentru noi, atunci, domnul doctor Gomoiu era cel care deținea, fără niciun dubiu, locul numărul unu din lume. Datorită lui, și numai datorită lui, mama se întorcea zi de zi acasă cu feliuțele de pâine și sufertașul de mâncare. Când se apropia ora de sosire a mamei de la spital, toate lichidele din pântecele noastre: sucuri gastroduodenale, gastrointestinale, stomacale și de care natură or mai fi fost, provocau o tulburare periculoasă însoțită de vâjâituri, pârâituri și pocnete incontrolabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
minunat, a unui om căruia i se făcuse milă de șase copii și mama lor vădană. În momentul în care știam precis că mama trebuia să apară pe uliță, echilibrată dinamic de cele două sarcini pozitive: plasa de pâine și sufertașul cu mâncare, ne apuca, așa, un fel de blocaj total al mușchilor din partea dindărăt a gâtului, manifestat printr-o contracție permanentă și foarte dureroasă a mușchilor din zona cervicală, ca la tetanos, nepermițându-ne să ne uităm decât într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
atare momente de slăbiciune, când era pe punctul de a abandona lupta, colega ei de muncă ieșea pe hol. Hai, Rozalia, liniștește-te. Adună-te și gândește-te pentru cine trebuie să te sacrifici. Cine te așteaptă să vii cu sufertașul de mâncare și cu pâine. Și mie mi-a fost greu la început, crede-mă! Am plâns și m-am zbătut și după un timp m-am obișnuit și nu am mai luat în seamă toate aceste lucruri urâte, toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]