40 matches
-
va purta pașii în lumea mirifică a împlinirii iubirii. După frământări și căutări vom găsi răspunsul în Dumezeu, unde se alfă IZVORUL IUBIRII” ---------------------------------------- * Rumi, (așa cum a fost cunoscut în lumea engleză), a fost un poet persan, teolog, jurist și mistic sufist care a trăit în secolul al XIII-lea. A fost cunoscut în lumea islamică sub numele întreg, Jalal ad-Din Muhammad Balkhi. George ROCA Rexlibirs Media Group Sydney, Australia 15 februarie 2012
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_danaela_si_izvorul_iubiri_george_roca_1329403394.html [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
Cf. extras Enciclopedia Universală Britannica, Editura Litera, București, 2010. [17]Drimba, Ovidiu, Istoria culturii și civilizației, vol.5, p.144.s., Editura Saeculuum-Vestala, București, 1998. [18]Derviș, denumire persană pentru călugăr musulman; dervișii se numeau în lb. turcă sufiți sau sufiști, denumire de la îmbrăcămintea de lână aspră (suf) pe care acești călugări o purtau, imitând pe călugării creștini; în lb. arabă, sufiții se numeau fachiri. Cf. Dicționar - Sânta Mănăstire Dervent. [19]Selimović, Mesa, Dervișul și moartea, Editura Leda, București, 2009 Referință
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
reprezenta pe Ganymede ca pe un tânăr voitor, ci ca pe un copil atacat de o pasăre de pradă rapace. Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganymede, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei și a homosexualității a fost foarte răspândită, dacă
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
dintr-o familie de fabricanți de corturi, dar nici acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Deși supranumele Khayam îl desemnează pe meșteșugarul care face corturi, el este, în același timp, precum și alte denumiri de meșteșuguri, tipic pentru tradiția sufistă. Conform acestei tradiții, care interpretează denumirile cu ajutorul unei mistici a numerelor asemănătoare cabalei din tradiția iudaică, numită "abșad", numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin "Ghăqi", Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
Este considerat unul dintre cei mai influenți profesori din perioada de formare a tradiției sufismului. Asemeni altor mistici și profesori sufi contemporani cu el, nu a lăsat o operă scrisă. Relatările despre acest sfânt sufi egiptean, relatări transmise de tradiția sufistă, cuprind povestiri legate de fapte miraculoase realizate de Dhūl-Nūn al-Misrī. Viața lui Dhūl-Nūn al-Misrī Informații biografice cu privire la Dhūl-Nūn al-Misrī sunt prezentate în articolul scris de Michael Ebstein, articolul este intitulat ” Dū l-Nūn al-Misrī and Early Islamic Mysticism”. Conform lui Michael
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
majore ale realizării spirituale în sufism. Nu a supraviețuit nici o operă scrisă, dar o colecție vastă de poeme, maxime și aforisme atribuite lui s-au păstrat în tradiția orală.” Fapte miraculoase realizate de Dū l-Nūn al-Misrī și transmise de tradiția sufistă În articolul „Created for Compassion: Ibn 'Arabī's work on Dhū-l-Nūn the Egyptian”, autoarea Cecilia Twinch prezintă și niște conexiuni dintre sfântul egiptean Dhūl-Nūn al-Misrī și Isus Cristos, conexiunile sunt făcute prin menționarea unor povestiri legate de viața sfântului egiptean
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
educațional caritabil menit să stimuleze "studiul, dezbaterile, educația și cercetarea în tot ceea ce privește cultura, comportamentul și gândirea umană". He also established the Society for Sufi Studies (SSS). Shah a simțit că cea mai bună modalitate pentru a introduce învățătura sufistă în Vest (depășind în același timp problema cultelor și a așa zișilor guru) era de a clarifica diferențele între cult și sistem educațional și de a contribui la cunoaștere. Într-un interviu a explicat faptul că "trebuie să lucrezi în cadrul
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Director de Studii în cadrul ICR (Institutul de Cercetare Culturală). De asemena a ținut prelegeri și pe tema studiului sufismului în vestul Europei la în 1966. Acestea au fost publicate ulterior sub forma unei monografii intitulate " Probleme speciale în studiul ideilor sufiste." Langton House din Langton Green a devenit loc de întâlnire și discuții pentru poeți, filosofi și oameni de stat din întreaga lume, făcând parte din scena literară de la acea vreme. ICR organiza întâlniri și seminarii, oferind burse unor savanți recunoscuți
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
care pe vremuri avusese rolul de grajd, fiind poreclită " Elefantul" (o referință la povestea de origine orientală, ). În anii ce au urmat, Shah a pus bazele editurii , folosind-o pentru a publica și distribui copi după numeroase opere literare clasice sufiste. Mai mult, el a colecționat, tradus și scris mii de povești sufiste, făcându-le astfel disponibile publicului din occident prin intermediul cărților și prelegerilor sale. Mai multe din cărțile lui Shah îl au ca protagonist pe Mullah Nasruddin, uneori având ilustrații
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
la povestea de origine orientală, ). În anii ce au urmat, Shah a pus bazele editurii , folosind-o pentru a publica și distribui copi după numeroase opere literare clasice sufiste. Mai mult, el a colecționat, tradus și scris mii de povești sufiste, făcându-le astfel disponibile publicului din occident prin intermediul cărților și prelegerilor sale. Mai multe din cărțile lui Shah îl au ca protagonist pe Mullah Nasruddin, uneori având ilustrații realizate de . În interpretarea lui Shah poveștile cu Mulla Nasruddin, considerate fiind
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
astfel de inițiativă a fost Institutul de cercetare și diseminare a cunoștinței umane (Institute for Research on the Dissemination of Human Knowledge - IRDHK). Leonard Lewin a editat și o antologie de scrieri cu și despre Shah cu titlul Răspândirea ideilor sufiste în Occident - "The Diffusion of Sufi Ideas in the West" (1972). La sfârșitul anilor 60/începutul anilor 70, Shah trece printr-o perioadă în care este asaltat din cauza unei controverse iscate de după , avându-i ca autori pe Robert Graves și
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
fapt pe o analiză a surselor utilizate de traducătorul precedent al Rubaiyatului, , realizată de către un savant amator din epoca victoriană. În următoarea decadă Shah scrie circa două duzini de cărți, multe din ele având ca sursă de inspirație opere clasice sufiste. Lucrările sale au succes în special la publicul intelectual occidental, având o circulație importantă la nivel internațional. Prin faptul că traduce învățăturile sufiste în limbaj psihologic contemporan, acesta reușește să le prezinte în termeni vernaculari, prin urmare accesibili cititorilor. Basmele
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
Shah scrie circa două duzini de cărți, multe din ele având ca sursă de inspirație opere clasice sufiste. Lucrările sale au succes în special la publicul intelectual occidental, având o circulație importantă la nivel internațional. Prin faptul că traduce învățăturile sufiste în limbaj psihologic contemporan, acesta reușește să le prezinte în termeni vernaculari, prin urmare accesibili cititorilor. Basmele sale, care ilustrează înțelepciunea sufistă, s-au dovedit a fi cele mai populare. Shah a primit și a acceptat invitații de a susține
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
în special la publicul intelectual occidental, având o circulație importantă la nivel internațional. Prin faptul că traduce învățăturile sufiste în limbaj psihologic contemporan, acesta reușește să le prezinte în termeni vernaculari, prin urmare accesibili cititorilor. Basmele sale, care ilustrează înțelepciunea sufistă, s-au dovedit a fi cele mai populare. Shah a primit și a acceptat invitații de a susține prelegeri ca profesor vizitator la insituții academice precum Universitatea din California, Universitatea din Geneva, Universitatea din La Plata precum și alte universități engleze
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
formă de înțelepciune atemporală care precede Islamul. El a subliniat faptul că natura sufismului e una vie, nu statică, și că se adaptează în mod constant din punct de vedere al manifestărilor vizibile la noi timpuri, oameni și locuri: școlile sufiste sunt ca valurile ce se sprag izbindu-se de pietre: aparțin aceleași mări, au forme diferite și au același scop”, a scris Shah, citându-l pe Ahmad al/Badawi. Shah a exprimat deseori dezaprobarea referitoare la descrierile sufismului promovate de către
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
a fost Muftiul zonei Abu Kamal (Der El Zor, Siria), iar străbunicul acestuia "Ahmed Al Izzi Al Kabir" era unul din șeicii apropiați ai sultanului Abdul Hamid al II-lea, fiind responsabil religios de zona "Der El Zor". Datorită orientării sufiste a acestuia, i-a fost adăugat supranumele de Nakechbandi, ce a fost transmis ulterior întregii familii. Ahmed Mazhar Nakechbandi s-a născut în data de 20 Noiembrie 1953, iar conform actelor, în data de 20.09.1951 în Der El
Ahmed Mazhar Nakechbandi () [Corola-website/Science/330911_a_332240]
-
sau Samarra din Irak și Mashhad din Iran. Monumentele din Tabriz, capitala noului imperiu au fost și ele restaurate. Alte lucrări importante au avut loc la Ardabil, locul unde se află înhumat șeicul Safi-ad-Din, strămoșul dinastiei și un mare mistic sufist. De asemenea, Ismail l-a îngropat aici pe tatăl său, Șeicul Haydar, în anul 1509, construindu-i un mare mausoleu. În linii mari în această perioadă s-au păstrat elemente din stilurile precedente, nefiind făcute modificări semnificative. Tot în această
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
potrivesc cu meditațiile unui povestitor flâneur, plimbând prin cetate, și ale unui poet fără granițe, Imaginații asociative permit narațiunii sale să pribegească peste spațiu și timp, să dialogheze cu scriitori că Dante și Ibn Arabi ,cu filosofii presocratici, cu poeții sufiști, si cu Mallarmé, Spinoza, Aristotel, si Ibn Rushd, și totodată cu poeții clasici ai Chinei și Japoniei. În mod formal, Meddeb „practică ceea ce el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din mai multe tradiții, precum românul modernist
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
curburi tipic islamice, într-un mod elegant și subtil. A devenit faimoasă pentru sculpturile sale compuse din piese individuale, care se pot separa, asemenea versurilor unui poem arab. Pasiunea sa pentru știință reiese și din faptul că a aplicat conceptul sufist în lucrările sale, forma finală a operelor, în viziunea ei, este o formă abstractă cu interacțiuni infinite, un amestec de ecuații existent între elementele componente și mediul care îl înconjoară. În 1985 a primit premiul de apreciere din partea Uniunii Generale
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
costume din mătase fină, de culoare verde. În alte zone ale lumii musulmane, verdele este asociat unui hadith aparținând lui Muhammad, în care se afirmă că „trei lucruri din lume sunt acceptate: apa, verdeața și o față frumoasă”. Mormintele sfinților sufiști sunt acoperite cu mătase de culoare verde, iar Coranul are coperte verzi. Indiferent față de originile sale, culoarea verde a fost adânc înrădăcinată în cultura islamică de secole; de exemplu, aceasta lipsește în numeroase blazoane medievale europene, ca în timpul Cruciadelor, să
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
a cărei esență consta în schimbul de mărfuri, civilizația islamică se dezvoltă și se extinde, în contrast cu cea creștină, indiană sau chineză ale căror societăți erau adaptate unei aristocrații agricole. Are loc o expansiune a credinței islamice, la aceasta contribuind și misionarii sufiști care se deplasau în întreaga lume. Mulți oameni de știință și filozofi musulmani participau la dezbateri ce aveau un caracter umanist și rațional. Drept urmare, majoritatea scrierilor islamice ale acestei perioade manifestă un profund caracter liberal și secular. Această libertate religioasă
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
O mică minoritate de germani practică luteranismul, anabaptismul și romano-catolicismul. Mai există și câteva tradiții animiste, precum și influențe din budism, cum ar fi legarea steagurilor de rugăciune de copaci sacri, deși această practică este văzută și ca provenind din islamul sufist. La 6 noiembrie 2008, parlamentul kirghiz a adoptat o lege prin care a ridicat pragul minim de aderenți pentru recunoașterea unui cult religios de la 10 la 200. De asemenea, aceeași lege incrimina „acțiunile agresive cu scop de prozelitism”, a interzis
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
27 martie 1898 în Aligarh, India. A fost un intelectual, filosof și activis social musulman. S-a născut într-o familie cu o foarte mare influență în societatea civilă care i-a oferit în primii ani ai vieții o educatie sufistă. Familia sa provenea din orașul Herat, astăzi în Afganistan, iar multe generații din această familie au ocupat funcții administrative importante în cadrul imperiului Mogul. Mama lui a jucat un rol foarte important în educația să, având grijă că el să primească
Syed Ahmad Khan () [Corola-website/Science/336473_a_337802]
-
persoane care cunosc conștiința divină”. Pentru că e vorba de relația finit −infinit, “nici învățătura, nici virtutea, nici sacrificiile nu apropie sufletul de Brahman. E ca și când omul s’ar sui pe munte ca să atingă cerul, cum spune o zicală a misticismului sufist”. E ceva universal și, în același timp inconștient, un principiu virtual ce rezultă ca o consecință a evoluției/spiritualizării carrierului, dar de neatins, întrucât ar însemna finitul evoluției atât a carrierului cât și a Universului, deci moartea (v. și §II
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
concept greșit în viziunea noastră. Cu toate presiunile Bisericii creștine, doctrina reîncarnării va supraviețui în Europa în societăți secrete precum rosacrucienii, franscmasonii, cabaliștii etc. . Deși mahomedanismul, ca și celelalte două religii monoteiste surori, creștinismul și iudaismul, respinge ideea reîncarnării, mișcarea sufistă din cadrul său acceptă reîncarnarea, precum arată Jalalu’D-Din Rumi: “Când eram piatră, am murit și am devenit plantă, Când eram plantă, am murit și am ajuns la rangul de animal, Când eram animal, am murit și am atins starea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]