15 matches
-
-po, sunt de fapt prezente în limba sanscrită, aproape identic ca în limba romilor. Sufixul hindus -ana (din khana - „hrană”), este de fapt analogul sufixelor hinduse - ima, -pan sau -po. De fapt, cuvântul rom habe/habo/haipo/hamos - „hrană”, este sufixat diferit de hindusul khana, dar sufixele sunt hinduse toate, inclusiv -imos, nu doar variantele cu -iben sau -ipen. Romii lovari, de pildă, folosesc nediscriminatoriu haben, hamos, hamo, hapo! Suntem curioși cum i-ar clasifica Courthiade pe romii lovari. De altfel
SUFIXUL –IMOS ESTE MOȘTENIT ÎN LIMBA ROMANI DIN INDIA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1484933306.html [Corola-blog/BlogPost/343950_a_345279]
-
prezent-viitor se adaugă sufixele predicative ale timpului trecut determinat. Schema: tema timpului aorist (rădăcină verbală + sufixul -(V)r) + sufixul imperfectului nedeterminat -dV (V are 4 variante fonetice) În spoitorească imperfectul indicativ turcescoid se obține de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1495362916.html [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
verbală + sufixul -(V)r) + sufixul imperfectului nedeterminat -dV (V are 4 variante fonetice) În spoitorească imperfectul indicativ turcescoid se obține de la rădăcinile verbelor de conjugarea “turcească” sufixate cu -(V)r, prin atașarea sufixului -dV. Radicalele verbale terminate în vocală sunt sufixate cu -r, iar cele terminate în consoană cu -Vr. Sufixul -Vr este armonizat vocalic cu rădăcina. Sufixul -dV este armonizat vocalic cu rădăcina, după suf. -r, sau cu sufixul -Vr atașat rădăcinii. Vocala din sufixul -(V)r are 4 variante
INDICATIVUL IMPERFECT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1495362916.html [Corola-blog/BlogPost/373047_a_374376]
-
era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți purtători ai numelui Basar/Bazar sufixat cu "-oğlu". Potrivit altor opinii, , numele tatălui lui Basarab este identificabil ca "Toq-tämir", și comun atât între cumani cât și între tătari în secolele XIII și XIV. O cronică rusa din preajma anului 1295 vorbește de un "Toktomer", un prinț mongol
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt "El (Dumnezeul) este Stăpânitorul". Variantele etnonimice românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov) și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
a sașilor, care au introdus termenul de "scaun" cu sensul de subdiviziune administrativ-teritorială.) 1) Din cuvântul compus "székelu", cu sensul „dincolo de scaun”; cu partea a doua, "-elu" (modern "elve") ca în numele propriu Erdély < "Erdőelu" "dincolo de pădure". 2) Din rădăcina [sek] sufixată cu terminația turcă "-(e)li" (existentă și în limba română: "-liu, -lie, -lii"; într-o "adaptare" românească după acest model, ar rezulta "*secliu, seclie, seclii"). 3) Din cuvântul compus "székelő", cu sensul „sedentar”. Această ipoteză ar fi compatibilă cu relatările
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
altele, lat. "secare" „a tăia” și "securis" „secure”, ger. "sägen" „a tăia cu fierăstrăul”, engl. "to saw". Securea de luptă a sciților se chema "sagaris"). Slavul "sjek" are același sens „a tăia”. În cazul acestei teorii, tema PIE sek- este sufixată cu terminația turcică "-li". A fost avansată ipoteza că sensul inițial care a stat la baza denumirii populației ar fi fost „tăietori de lemne” 3) Din etnonimul siculilor antici, cei care au dat numele Siciliei. au fost de două feluri
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ale vieții sociale sunt subliniate de sociologi și economiști prin introducerea unor termeni cu valoare de concepte, formate cu particula savantă hiper- "peste", "deasupra", "în exces" sau neo-. Lingvistic, se jonglează cu prefixele "post" și "hiper", iar cuvintele obținute sunt sufixate prin binecunoscutul "ism". Francezii conced că englezii sunt mai minuțioși în prezentarea "ismelor" modernității și a relațiilor cu tradițiile. (12) Noul modernism diferă față de modernismul de la începutul secolului al XX-lea ori modernismul antic, după cum aprecia Guénon, prin creșterea preocupărilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
VASILE 1. OBIECTIVE. CORPUS Cercetarea prezintă câteva aspecte actuale legate de clasa adverbului de mod1, foarte eterogenă formal și, mai ales, semanticopragmatic 2: inventar, frecvență, utilizare (compatibilități semantice, preferințe stilistice, sinonimii contextuale). În prima parte va fi descrisă situația adverbelor sufixate în -ește (-icește), -mente și -iș (-îș) în dicționare și în corpus, urmărindu-se inventarul, productivitatea și folosirea acestora în cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită). În a doua parte vor fi analizate construcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
În concepția antică, puterea era fundamentalmente totalitară, sub toate cele trei forme: ca funcție, organ și voință. (Drept constituțional) În cazul bunurilor imobile, publicitatea nu este numai necesară, dar și materialmente posibilă (Ioan Sabău-Pop, Drept civil. Drepturi reale) Alte adverbe sufixate în -mente, care au un sinonim "scurt" mai frecvent, sunt simțite ca marcate. Acestea sunt cultisme 18, apărând în scrieri ale intelectualilor de o anumită formație (se pare, mai ales filosofică): Iar când "demersul cultural" nu este conectat la o
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
de „așezare, localitate tătărească”, apoi „loc de staționare a nomazilor”, „câmpii care se țin una de alta”. Vechii greci denumeau prin Alai, cu spiritul aspru în deschidere, care se poate interpreta prin galai, două demuri din Atica. Pentru greci, forma sufixată cu n, Alanoi, însemna „populație din Sarmatia”, ca și pentru latini Alani, formă atestată la Plinius. Având în vedere alternanța l/r, formele Aria și Ariens, denumiri antice pentru populația Indiei (vezi GE, art. Inde), sunt egale cu Alai și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ariens, denumiri antice pentru populația Indiei (vezi GE, art. Inde), sunt egale cu Alai și Alanoi. Aceste forme, împreună cu gali, celți, welsh, valah, Galiția, Halici etc., reprezintă evoluții diferite, sufixale și prefixale, ale miezului lichid. Vocalizarea lui l în formele sufixate cu n și contragerea cuvântului (cf. rs. pólon „plin” cu srb. pun) au dus la apariția formelor uni, huni, ven(eți), hani etc., prin rotacizarea lui n au rezultat forme ca Garuli „populație în Liguria”, greci, arieni, Uri „popor în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de magh. szándek „gând, intenție”. Cuvântul este românesc, cu implicații în evoluția globală a limbii. Sensul de bază a fost cel de prindere, apucare, reținere, fiind exprimat de n. Românescul ghindă denumește fructul stejarului, care conținea hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
în trecerea la româna modernă. Structura cu "articol hotărât inferior" (166) (identificată de Cornilescu și Nicolae 2011a și discutată și în Nicolae 2015a) a fost analizată explicit ca ilustrând procesul de ACORD la distanță. În această structură, articolul hotărât se sufixează pe substantivul-centru precedat de alți constituenți și verifică trăsătura [idefinit] a centrului D0 (centrul funcțional cel mai înalt din structura grupului nominal, analog centrului C0 din structura propoziției, v. Giusti 2015: §1 și bibliografia) prin ACORD la distanță: centrul D0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]