355 matches
-
pe scenă peste câteva minute, ca să interpretez un rol din care nu-mi mai amintesc primul cuvânt. Visul ăsta se poate prelungi și complica mult. Mă îngrijorez și sunt chiar îngrozit, publicul e nerăbdător și fluieră, caut pe cineva, pe sufleor, pe directorul teatrului și îi spun: dar e îngrozitor, ce pot să fac? El îmi răspunde rece că trebuie să mă descurc cumva, cortina se va ridica imediat, nu se mai poate aștepta mult. Groaza mă paralizează. Am încercat să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
neadevărat! Pentru că nu zîmbea prea des. - Era un om trist? - Nici asta! Făcea lucrurile corect, cum se cuvine, cum se pricepea mai bine, atîta tot. Dacă i-ai fi cerut să-i ajute pe mașiniști sau să stea în cușca sufleorului, n-ar fi zis nu, pe cînd celălalt s-ar fi rățoit imediat. Asta vreau să spun. Totuși, îl preferam pe Joachim, chiar atunci cînd te repezea. - Vă mulțumesc. - Nu serviți o ceașcă de ceai? Nu vreți să încerc să
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună reprezentație a mea machiajul prăfuit și crăpat surprinde perfect suferința hainele lipite de trup mă fac incredibil de uman decorul plesnit și copt pare încă mai autentic sufleorul e inutil căci monologul meu repetat noapțile acasă transcede cortina uscată și face scena să se rotească plutind în vârtejul posibilelor replici urmate de foarte probabilele aplauze... și ce afiș frumos colorat se vede în stradă când în poemele mele
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
l 1961 - Groparul, în „Hamlet“ de W. Shakespeare, regia Dan Nasta l 1962 - Bolnavul, în „Corabia cu un singur pasager“ de Dan Tărchilă l 1963 - Ichtiurel, în „Dracul uitat“ de Jan Arda, regia Emil Reus l 1965 - Directorul, în „Răzbunarea sufleorului“ de V. Popa, regia D. R Ionescu l 1970 - Pandolfo, în „Căsătorie prin concurs“ de C. Goldoni, regia Nicoleta Toia l 1972 - Georges Duduleanu, în „Gaițele“ de N. Kirițescu l 1973 - Percihin, în „Micii burghezi“ de M. Gorki, regia Ioan
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
soț“, în nopțile este poetul nostru, al lor, al tuturor. Este odioase atacuri din partea unor de vară mirosind a tină și a iarbă încinsă. poetul, filosoful, astronomul, actorul, neprieteni ai poporului român sau unor Va expr ima întotdeauna m înia sufleorul etc. Este poetul mondial al alogeni. profesorului meu în fața rînduielilor culturii și literaturii universale, sufletului Opera lui Mihai Eminescu își strîmbe, ” Cum nu vii tu Țepeș tuturor. așteaptă, în continuare, exegeții Doamne...” Va fi mereu reperul Iată, eu îl consider
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
relație fundamentală actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă din ecuație este mai degrabă egoist, posesiv, suficient. Și cine mai este însoțitorul tainic al actorului, omul din umbră, martorul direct al succeselor și insucceselor, al triumfului și al degradării lui? SUFLEORUL. Doi parteneri, actorul și sufleorul, care își întorc fața unul către celălalt, care-și răstoarnă carul cu povești, cu amintiri, cu lacrimi, unul în brațele celuilalt, pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
deseori, cel din urmă din ecuație este mai degrabă egoist, posesiv, suficient. Și cine mai este însoțitorul tainic al actorului, omul din umbră, martorul direct al succeselor și insucceselor, al triumfului și al degradării lui? SUFLEORUL. Doi parteneri, actorul și sufleorul, care își întorc fața unul către celălalt, care-și răstoarnă carul cu povești, cu amintiri, cu lacrimi, unul în brațele celuilalt, pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere, pentru artiști. În
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
pentru o noapte refugiul ultimei confesiuni. Minunat fiecare, minunați ca parteneri unul pentru celălalt, Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi cînd cu mînie, cînd cu mîndrie, cînd cu melancolie. Și beau. După ce prologul apropierii dintre ei s-a încheiat și Vasili Vasilici s-a liniștit că Nikitușka va rămîne pînă la sfîrșit - care sfîrșit
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
nc p durile, g sindui potecii: că toate cuvintele lumii pornesc șâ ă note mari, ba chiar fugise i ajunsese somnul l ng izvorul nemuririi. Am de la tăcere și toate mor în tăcere.î ă ș Îșî ș î ă sufleor ntr-o trup de arti ti. i amintea nchis ochii i fruntea lui cea mai nalt a Acum nu-mi rămâne decât să î ă ăî ă ă ă â ă î cum se ndr gostise de o fat la nceput
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
atinge, în lectura lui Purcărete, dimensiunea extremă a teatralității, miza cade categoric pe așteptare ca pe o sursă de teatralitate, justificând o viziune edificată pe metafora teatrului în teatru, deconspirată clar de aducerea în scenă a unui personaj de culise, sufleorul. Imaginația regizorului, cu apetit pentru enormitate în atâtea împrejurări dovedit, de astă dată limpezește și nu obscurizează demersul. Echivocul, ambiguitățile și "confuziile" beckettiene, deși s-ar fi pretat, nu sunt exploatate excesiv pentru a se mări ponderea efectelor, comunicarea cu
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
Caragiale. E România din spectacolele contemporane lui Caragiale. Comedianți și public evoluează deopotrivă sub ochiul de regizor al dramaturgului, care învață rolurile și joacă alături de ei. E o Românie-teatru, o Românie grădină Iunion, căruia domnul Caragiale îi e director și sufleor." Și, ca să nu fim incompleți, încă: Unii au văzut acolo o lume idilică, alții o lume coruptă, unii doar o lume veselă, alții dimpotrivă, una tragică. Dar nimeni nu s-a îndoit că e o fotografie fidelă. Or, în preajma lui
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
teatru nu e nimeni fericit!” - vai, ce bine o știu și eu, de peste trei de cenii!; „golul din viața unui actor nu se poate umple cu nimic care să echivaleze viața lui pe scenă” ; „la o premieră să joci fără sufleor, Înseamnă să-ți Îmbolnăvești creierul din cauza fricii”; ) ; vizită de documentare - o lună! - la Paris... Sigur, cartea are și unele neglijențe de redactare : Ar. Romanescu, Ag. Bârsescu, Ef. Momuleanu, Gr. Manolescu; actorul era „bun element de muncă”; „Mercutio, un rol mic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al lui Eustațiu Măran, fost sufleor la Teatrul Dramatic și vecin de palier până În 22 decembrie 1989, când a fost Împușcat În calitate de figurant În spectacolul de sunet și lumină din Piața Palatului. Se afla la rude la București, ca În fiecare an În preajma Crăciunului. Fosta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul Își odihnea ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
una aleasă; dar am puțin bun-simț și [...] mă exprim, fără vreun fel original de gândire, destul de limpede și comod. Pe lângă asta, sunt, slavă Domnului! sănătos și voinic; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp și fost sufleor și copist la teatru, și corector într-o tipografie mare, la două ziare și dau lecții la niște copii; așa că pot, cu una cu alta, câștiga destul cu ce să ne susținem eu și familia până să termin studiul dreptului
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
de onoare al municipiului Timișoara. A fost decorat de către președintele României cu Ordinul național „«Serviciul credincios» în grad de cavaler“ - Codruța Popov l Geta Medinski: „Spectacolele a căror scenografie o semnează, peste 50 doar în ultimul deceniu, anii petrecuți ca sufleor, sau cei în care a ridicat machiajul de scenă la rangul de artă, fac din ea un om de teatru complet. Grația, sensibilitatea naturală, inocența frumoasă a artistei se regăsesc în discreția întotdeauna funcțională a decorurilor și în costumele care
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
mai târziu și de alți membri ai familiei sale. Între 16-19 ani a călătorit din Cernăuți la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la București, luând astfel contact cu realitățile românești din diverse locuri. În această perioadă s-a angajat ca sufleor și copist la teatru, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale. Între 19-22 ani a fost student la Viena, la Facultatea de Filozofie și Drept, ca „auditor extraordinar”. A audiat cursuri ale diferitelor facultăți, a frecventat cu mult interes
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
oameni de vază, termină liceul târâș-grăpiș și-și urmează studiile medicale la Viena, urmând să se califice ca doctor, fapt care s-a și întâmplat. La insistențele lui Șerban, părinții îl rup și pe Eminescu în 1869 din viața de sufleor de la Teatrul Național din București și pornesc cu el spre Viena, dând întâi prin Praga, însoțiți fiind și de Șerban. Din păcate Șerban dă semne de alienație mintală, apoi se îmbolnăvește de ftizie, este internat la Ospiciul Charite’ și moare
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
din viața lui sub formă de dialog: 1. Hamal în port la Giurgiu Interlocutor: Dumneata susții c-ai fost intim cu Mihai Eminescu? Caragiale: De pe la 1866-1867. Mă țineam după Iorgu Caragiale care dădea reprezentații cu trupa la Giurgiu. N-avea sufleor. Am plecat în port să vedem de vom găsi vreunul cu știință de carte. În port am găsit unul care știa să citească. Interlocutor: Hamal? Caragiale: Hamal, însă nu căra grâu. M-am uitat la el. Ți-era mai mare
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
uitat la el. Ți-era mai mare mila. În picioare avea numai niște pantaloni de dril albaștri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Național și a început să scrie poezii... 2. Eminescu sufleor Interlocutor: În
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Național și a început să scrie poezii... 2. Eminescu sufleor Interlocutor: În strada Domnița Anastasia din București locuia familia Flectenmacher, care redigea o revistă muzicală...Dumneta doamnă l-ai cunoscut pe Eminescu? Artista: Cum să nu. A fost
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a fost angajat ca sufleor la Teatrul Național și a început să scrie poezii... 2. Eminescu sufleor Interlocutor: În strada Domnița Anastasia din București locuia familia Flectenmacher, care redigea o revistă muzicală...Dumneta doamnă l-ai cunoscut pe Eminescu? Artista: Cum să nu. A fost sufleor la Teatru. Un tânăr cu părul lung și cu mustățile rase
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
la Teatrul Național și a început să scrie poezii... 2. Eminescu sufleor Interlocutor: În strada Domnița Anastasia din București locuia familia Flectenmacher, care redigea o revistă muzicală...Dumneta doamnă l-ai cunoscut pe Eminescu? Artista: Cum să nu. A fost sufleor la Teatru. Un tânăr cu părul lung și cu mustățile rase. Interlocutor: Așa se purta? Actriță: Da. La Cernăuți în Bucovina, a avut haz...Eu eram în trupa lui Pascaly. Eminescu, sufleorul, umbla cu niște ghete rupte, în niște haine
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
pe Eminescu? Artista: Cum să nu. A fost sufleor la Teatru. Un tânăr cu părul lung și cu mustățile rase. Interlocutor: Așa se purta? Actriță: Da. La Cernăuți în Bucovina, a avut haz...Eu eram în trupa lui Pascaly. Eminescu, sufleorul, umbla cu niște ghete rupte, în niște haine..vai de lume. L-a observat Pascaly, directorul. I-a văzut ghetele rupte: Să-ți cumperi altele. Și i-a dat 50 de lei. Să-mi vii diseară cu haine și ghete
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]