2,938 matches
-
sunt nocive sau nu. Problema siguranței alimentare e de maximă importanță și de minime soluții la noi, deocamdată. Eu nu înțeleg de ce guvernul preferă să poziționeze taxa pe ‘fast food’ așa, în loc să-i dea înainte cu luptăm împotriva evaziunii care suge sângele poporului? Poate pentru că atunci n-ar mai avea loc de întors? De parca le și trebuie lor loc de întors :-)) este vorba de libertate în primul rând. un concept fundamental care poate fi rezumat la un hamburger. că o ironie
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
nivelul țărânilor. Surprinzător sau nu, la nivelul anilor ’40 erau mulți țărani proprietari. Bunicii DVoastra - și nu numai - vă pot confirma. Într-o altă ordine de idei, ziua națională a României se sărbătorește pe 1 decembrie pentru că cei care au supt sângele țării, în 1918 au înfăptuit o Unire; ca să nu mai vorbim de războiul de independență (căci ne afundam prea mult în istorie, obiect pe care văd că îl stăpâniți foarte bine) și altele. Într-adevăr, comunismul nu a murit
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
sunt făcute exclusiv pentru cei cu bani și nu pentru mulțimea sărăcita. ca o concluzie: nu cred că nivelul de salarizare contează pentru un angajat la stat. contează poziția ierarhică. cu cat va fi mai aproape de vârf se va putea suge mai mult. subscriu și eu la ce-a spus alex mai sus. indemnizațiile de maternitate/paternitate au fost introduse ca măsuri sociale de susținere a celor care vor să facă un copil, dar care nu își permit să facă unul
Politica redusă la absurd by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82782_a_84107]
-
fi promulgat în actuala sa formă sînt un semnal de alarmă pentru inițiați, dar tare mă tem că nu și pentru opinia publică. Omul obișnuit vrea ca pomul cu partide să fie scuturat de profitori și de partidele păcălici care sug de la buget bani pe care nu-i merită. Nu e însă mai simplu, dacă tot ne omoară gîndul la banul public, să nu mai împovărăm bugetul cu bani pentru partide, ci să luăm decizia ca fiecare partid să-și caute
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
cînd toate// excursiile-ating aceeași rîpă./ Abia țîșnind din moartea ta, Ființa/ - atît cît poate fi în tine - iese-n/ zig-zag că fluturele din omida.// Cei care spun că-i glorie această/ cadere-ntr-un alt timp sînt doar vampirii./ Ei sug cu sete purpurosul sînge// al fiecărei litere, sorb viața/ acestui biet sonet, pînă ce textul/ - golit de sens - rămîne fără sunet." Mărturisiți, vă rog, stimați cititori, de cînd n-ați mai citit o poezie la fel de frumoasă! v Cronicarul mulțumește S.C.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
Pe cât de neplăcut, pe atât de greu remediabil. Un efect pervers al lui 11 Septembrie este că în loc să domolească antiamericanismul, i-a dat un nou impuls. Deși victimă a terorismului, America e percepută ca marele asupritor planetar, ca hipervampirul care suge sângele petrolizat al popoarelor. Tot ce e rău pe lume vine, desigur, din America: de la Coca-Cola și pantofii de atletism Reebok, la AIDS și internet, de la Hollywood la muzica rap. Or fi venind și rele din America, dar vigilenții apărători
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
joasă, cu geamul deschis stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a suprima o viață. Asistăm la devitalizarea Elevei, ușoară, treptată. "Foarte voluntară la început, dacă nu cumva chiar agresivă, eleva devine tot mai pasivă, ajungînd spre final ca un obiect inert, lipsit de vlagă..." precizează Eugène Ionesco. Pe măsură ce ea este suptă de energie, Profesorul se energizează. Din timid și ezitant devine dominator, însuflețit de patima sîngelui pe care îl simte în nări. Energia negativă plutește în aer. Eleva acuză dureri de cap, stridențele din vocea Profesorului, tot mai ambalat, mai incoerent
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
cu nerăbdare sosirea maximilor ștabi, slobozitori de alice, acasă rafinați colecționari de coarne, dacă nu de obiecte de artă. Desigur, cel mai mare urs de pe continent a fost de mult doborât de un neîntrecut predecesor, dar un altul se pregătește, sugându-și unghiile. Râșii își vor pierde blana, plătitorii de taxe încincite peste noapte pielea, însă inflația va scădea mai departe, compensând scumpirile la benzină, ce nu pot fi stopate cât atâtea și atâtea petroliere se scufundă pline vârf. Dacă ne
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
succesului? - Pentru mine nu există decât ceea ce am primit. Nu-s dotat cu darul fabulației sau al plăsmuirii! Ce să fac? Mai sunt și alți mari scriitori asemeni mie, care au trăit și-au scris despre ce au văzut, decât sugându-și subiecte din degete. Vezi, bunăoară, Fiodor Mihailovici Dostoievski, Emile Zolá, W.S. Maugham. Deosebirea dintre mine și dânșii nu-i decât una singură: Au câștigat bani grei din truda talentului lor, pe când eu câștig praful de pe tobă. De-aceea
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un punct forte al
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
cale de a supraviețui, ca scriitor, nici nu ar fi putut să existe. Lăsând la o parte faptul, - pretindea, - că un scriitor și-așa...Și așa, ce? Ce ne-am fi făcut noi fără obsedantul deceniu, de unde am mai fi supt! noi?" (același). Un stol de porumbei după viscol, în ianuarie, după ce iese soarele și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se așează pe capul statuii lui
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
masă, iese afară în grădină, se plimbă ce se plimbă acolo, pe când toți așteptau înlemniți. Cu un trandafir în mână, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele, pe sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin. Dar, câte tragedii, câte suferințe în acest secol lung și greu cât un mileniu!... Am văzut multe lacrimi, la români. Văzui și lacrimi poloneze. Sau ungurești. Lacrimi germane. Rusești, bineînțeles. Englezești, franțuzești... De toate
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
în privința vieții și a morții celor care își permiteau să gândească altfel decât ei. Jigodiile știu că au pierdut trenul istoriei, știu că, în final, aceasta se va șterge la fund cu ei, dar gudurându-se pe lângă puterile trecute (când sugeau sexul partidului unic) și actuale (când continuă să le lingă și voma), trăiesc cu speranța că "dincolo" "divinitatea, cu siguranță, le va recunoaște meritele", de altfel închipuite de ei și de cei care îi înconjoară. În sinea lor sunt dușmanii
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
se fură. Exersau ca niște prestidigitatori, ca să nu-și piardă digitația; ne purtau multă simpatie șuții ăștia. După ce se aruncau mormane oasele care duhneau pur și simplu a hoit de vită, unii se duceau, scormoneau osemintele și culegeau ca să le sugă "seva"! Categoria "rromi" era tare bine reprezentată și acolo. Aveam, desigur, cu toții dreptul la un "pachet" pe lună. Dar dacă nu le făceam norma (care a rămas de tristă amintire și mai târziu) pierdeam pachetul - ceea ce mi s-a și
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
urma de parcă ar fi intrat în pământ. Karel Capek are o schiță cu niște pași pe zăpadă ce se opresc brusc într-un loc, de parcă persoana ce-i adâncise în omăt și-ar fi luat dintr-odată zborul. Fundul pământului suge localități, coaste de dealuri se surpă, la seisme pământul se face cocă și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
devenise friabil!), apropiații nu-l mai recunosc, societatea-l respinge - ca pe unul ce a încălcat normele unei autentice dispariții. O absolută rezervă prinde bine celor dispăruți. Oastea lui Igor, care nu s-a întors niciodată, a regelui persan Cambyse, suptă de nisipirile Nubiei, inspiră la reverii, după cum dispariția lui Ben Laden, a Ioanei Maria Vlas, a unui număr considerabil de datornici ai Bancorexului generează starea de mister favorabilă frisonului, îndeamnă la adânci meditații - ce ți-e și cu soarta omului
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
seara aceea și probabil exact în momentul când se strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi-o tânără și senină, soarele jucându-i prin păr în timp ce mi-o sugea într-o canoe pe Lacul Orford. Numai noi locuiam la subsol și numai noi comandam micul lift până în adâncimile acelea. Atâta doar că lecția ei nu a servit nimănui, sau, în orice caz, nu lecția la care se gândise. Treaba
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apă neagră deșirîndu-se lent/ vede buclă unei fetițe/ răsucita pe un deget uscat/ șam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere/ închipuiți-vă un poet de tip clasic/ sugînd la sînul muzei sale" (șam umblă pe cer). Prin astfel de manevre suprarealismul se îmbiba de un "realism" dulceag, indolent și persiflator, de nuanță balcanică, ce atestă o psihologie și o ambianța precum marca de fabricație pe un produs aflat
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
nu vreau să pătrund. Rămîn ce am fost și ieri și alaltăieri - un junimist". Sau chair stridente: "Mă simt mai aproape de omul cavernelor decît de Radu Petrescu sau Adrian Marino. Îmi lipsește respectul pentru cultură. Citesc o carte cum ai suge un os. După aceea, o arunc. O arunc chiar la propriu de cînd ne tot pregătim să ne mutăm. Nu fac, totuși, ca taica de la Eșelnița care, după ce citea fără să răsufle cărțile trimise de tata (pînă îi intra vaca
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
ce cauți tu acolo bestie/ citesc și-l caut pe Dumnezeu/ cîrnații romanța". Printre cuvintele tari ale colocvialității se strecoară, uneori fără intenție, versuri ale vechii poezii cu pretenții metafizice: "să-i dau neantului din farfurie/ cum fac răniții", "ne supse soarta/ cînd am murit ne supse/ născusem ligheane să mîncăm// luarăm și porcii din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
și-l caut pe Dumnezeu/ cîrnații romanța". Printre cuvintele tari ale colocvialității se strecoară, uneori fără intenție, versuri ale vechii poezii cu pretenții metafizice: "să-i dau neantului din farfurie/ cum fac răniții", "ne supse soarta/ cînd am murit ne supse/ născusem ligheane să mîncăm// luarăm și porcii din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
din șa, ușuit și trimis să facă adăpoiul - naratorul însuși (care, precum Nadejda Mandelștam în lagărele Siberiei și Adriana Georgescu în închisorile comuniste, își cucerește tovarășii de regiment povestindu-le romane - mult-iubitul Război și pace). Bombea de la țară și-a supt călăritul odată cu laptele matern? Ei bine, nu, deși învățase să urce-n șa la herghelia unde unchiul său era administrator; secretul stă în altă parte, iar Bombea însuși e dispus să-l împărtășească momentan-colegului său de „grăjdar schimbul doi”: e
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
de experiențe, de continua confruntare cu sine și cu trecutul încărcat. Mi s-a părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ce ar putea revolta multă lume puritană.” Uf! puritanii ăștia... Dar, concluzie-citat din romanul Ioanei Bradea, în curs de apariție: ... ai o voce frumoasă, dar o să-ți spun eu cum ești cu adevărat: ești o curvă de doi bani care suge p... fiecărui client. Ei, să nu exagerăm, totuși...
Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]