347 matches
-
de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a face figură de tont exaltat chiar smintit - de îngerul care ne luminează casa și neliniștește inimile lasă-mi Doamne zăbava întru bucurie sugrumat cum sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
ei, trona un mort, fără ca nimeni să observe, fără ca nimeni să se sinchisească. Crima era ca o tumoare, zăcea acolo în scutece. Ea acolo, adevărată, noi aici, în mijlocul vieții adevărate. sub greutatea fântânilor (auspra sinelui) Afundați până la gât în sinele sugrumat, cariați de scări și timp, spaimele, dorințele, singurătatea sfâșiată, sub marele evantai al rușinii stați la taifas cu păsări mecanice cu reflexele care vă scot ca și înecați din apa adâncă și tulbure când sexul își tulbură cocoșeii de aur
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
12? Din cei ce au făcut un pas înainte, nu au mai rămas decât mormane de mere putrezite - nu vă mai tânguiți, să nu pățiți și mai rău! Hei, tu, care ai în buzunar o gâscă îndopată cu mere putrezite, sugrumată, nu te trezești o dată? Ai adormit, cu lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
lume, El înainte, cu mâinile în buzunare, Și eu, tot mai grea, însemnând drumul de întoarcere Cu urme de pantofi. În rest nimic Printr-o gaură din plasa de țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan, Cu zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
neconceput și, mai ales, nu se potrivea defel cu ceea ce știam și credeam eu despre ea. Auzi nebunie... Exact în momentul în care mă înecam, ea voia să-mi fac proiecte de viitor. -Nu e deloc momentul, i-am spus sugrumat după ce m-am lămurit că era chiar ea și că nu era vorba de nici o glumă. -Pentru tine nu e niciodată momentul, mi-a replicat ea, du tac au tac. -Dar, eu credeam..., am încercat să-i spun, sugrumat de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta... Azi, mai mult decât ieri, aștept ghilotina precum
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
ierburi și arbori schimbați În lumini ... Ce caldă blândețe, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit/ Se năruie brațul ce vru să lovească/ Toporul Îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit Îngenunche și cere "Iertare,/ Iertare, iertare", cu glas sugrumat,/ Bătrâna-l priveste cu adâncă mirare/ Iar glasul ei cântă "Christos a Înviat !" Alt mare poet interbelic, Radu Gyr, În poezia "Săptămâna Patimilor" afirmă : "Dă-ne iubirea Ta ! Dă-ne putere/ Din clipa Încleștării-nsângerate/ Să ne primim cuiele și
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
îmbolnăvește. Probleme apar doar când colesterolul, care ne este materie primă pentru producerea altor substanțe indispensabile, nu este folosit (metabolizat) ca atare, sau când colesterolul, sau un transportor al colesterolului, se alterează. Aceste procese metabolice trebuie corectate, dar nu trebuie sugrumat producția lui, cu statine (așa numiții „blocatori CSE“). Dar pentru aceasta avem nevoie de medici care să cunoască biochimia, iar aceștia, din păcate, sunt rari. Colesterolul este necesar! Colesterolul nu este „combustibil“, el nu se transformă în energie (ATP) - nu
FRICA DE COLESTEROL – un “balaur” [Corola-blog/BlogPost/93895_a_95187]
-
Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În Expérience du théâtre, text din 1958 reluat în Notes et
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
și în final îl duc la prăbușire. Abaterea de la calea bună, nu poate duce la ceva bun, nu pentru că o spun eu, este o lege inexorabilă. Cei ce urăsc nu pot fi niciodata fericiți. Preopinentul meu mărturisea cu vocea aproape sugrumată "sunt profund nefericit pe toate planurile". Striga în el o disperare fără margini, dar o disperare joasă, în contradicție totală cu o mare admiratie de sine pe care o flutura cu dezinvoltura prostului fudul. Mintea sa era mereu în priză
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Manager Media“ etc. Preț: 195 000 lei. în librării Iris Murdoch - Fiul cuvintelor (Ed. Polirom, 239 000 lei); Cornel Ungureanu - Geografia literaturii române, azi, vol. I Muntenia (Ed. Paralela 45, 90 000 lei); Maurice Druon - Regii blestemați, vol. II Regina sugrumată (Ed. Humanitas, 175 000 lei); Eugen Lovinescu - Revizuiri (Ed. Paralela 45, 120 000 lei); Charles Bukowski - De duzină (Ed. Polirom, 149 000 lei); Camil Petrescu - Note zilnice (Ed. Gramar, 95 000 lei); Alberto Moravia - Voyeurul (Ed. Paralela 45, 100 000
Agenda2003-51-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281863_a_283192]
-
au fost naționaliști convinși și entuziaști. Și asta deși interesul național îl definea nu poporul, ci o elită, un regim politic. Dar nu trebuie ignorat nici faptul că era națiunilor este și cea a marilor masacre ale istoriei, toate atent sugrumate. Și tot era națiunilor este cea a marilor expansiuni europene. Acea psihologie a popoarelor (Volkerpsihologie), creată, în 1859, de Lazarus și Steinthal (în care au învestit atîta încredere Xenopol și Eminescu) susținea că fiecare popor este altfel. Ce s-a
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul într-un vis de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în cer abisul). Începînd prin a dezarticula, a sfărîmă, a anula, fantezia ajunge a compune, a ordona, a întemeia. Dar reordonarea e aci relativă, deoarece se-ntemeiază
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
Yedicule marele vizir Halil Pașa, împreună cu fiii săi, David Megas Komnenos, ultimul împărat din Trebizond, împreună cu fiii săi, regele Simion I al Georgiei. În ziua de 22 mai 1622, la vârsta de numai 17 ani, tânărul sultan Osman a murit sugrumat, căci sângele niciunui sultan nu trebuia vărsat. În turnul cel mare, Turnul Ambasadorilor, au fost întemnițați și batjocoriți, din luna aprilie și până în iulie 1714, domnitorul Constantin împreuna cu fiii săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, alături de Enache, sfetnicul și
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
a pătruns până la piele! Când a pronunțat țiganul cuvântul magic TUN, Mototolea a sărit, ca săltat de un resort și i-a deschis portiera din spate. L-a împins în mașină și, tremurând de emoție, a întrebat cu o voce sugrumată: --Ce...tun? Să nu mă ademenești cu cine știe ce afacere necurată, că eu sunt un om cinstit! --Da, eu sunt necinstit, șefule? spuse ofensat țiganul. Așa impresie ți-ai făcut matale despre mine? Păi, eu am venit la dumneata cu un
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
între picioare. Mi-a zâmbit și mi-a spus jenată: scuzați, domnul Gigi!Ei, de-atunci, de fiecare dată, am în față numai fundul ei. Pur și simplu mă înfurie, mă înnebunește. Silvia a amuțit. După un timp, cu vocea sugrumată, a murmurat: -Cum...e? -Cum, cum e? -Adică...e...mai frumoasă decât mine? -A, nuu! E o bondoacă. -Bondoacă? a șoptit uimită Silvia. -Da. Cu fundul lat și bombat. -Cu fundul...lat...și bombat...a murmurat Silvia. -Și cu nasul
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ASCULTĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului ASCULTĂ Ascultă plânsul încet și sugrumat. Ce durere!! Cât oftat!! Scânteiază liniștea, istovită pe o pernă de catifea. E o rugă de iertare... Aș putea...ierta?! Atâta rău și suferință, lacrimi curg peste-o-ntreagă biruință. Se clatină iubirea, se face țăndări visul, de-atâta umilință
ASCULTĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382174_a_383503]
-
Atâta rău și suferință, lacrimi curg peste-o-ntreagă biruință. Se clatină iubirea, se face țăndări visul, de-atâta umilință. Oare se-apropie-ncet... sfârșitul?! Dai din cap, dar nu-nțelegi, nici vorbe nu știi să alegi. Așa că ascultă plânsul încet și sugrumat, de durere și oftat! **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ASCULTĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ASCULTĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382174_a_383503]
-
pe față, despre-această viață care-i și minune și deșertăciune. Cânt ca o paiață, mâzgălit pe față cu ruj și cărbune. Nu cerșesc. Pomană nu primesc vreodată chiar de viața-arată ca o buruiană. Ochii mei emană jalea încarnată, vocea sugrumată are iz de rană. Mulți câini răi mă latră, dar când din vioară cânt, se-ascund pe-afară, căci văd că mi-e șatră, candelă și vatră, căci struna-i stelară face să tresară până și o piatră. Anatol Covali
LĂUTARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382187_a_383516]
-
fonte rega as flores Que lagrimas sao a agua e o nome amores. Acest memento decupat din Lusiada îi întâmpină pe turiștii care ajung la Fonte das Lagrimas. Versurile vorbesc de o tânără de viță nobilă și de dragostea ei sugrumată. Astăzi Coimbra râde, uriașul sequoia de lângă Fonte dos Amores se lasă mitraliat de blițuri, iar pădurea de bambus de alături pare un rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
de la "Abracadabra", au cunoscut cea mai mare durere pe care poate să o simtă un om: și-au îngropat copilul. Împietrit de durere, Toni Niculescu i-a îmbrățișat rând pe rând pe toți prietenii Micăi și a spus cu vocea sugrumata că ei au rămas copiii lui, potrivit Realitatea. "Știu că va am pe voi, sunt convins că va am pe voi!", a spus printre suspine tatăl Micăi. Michaela Niculescu a murit joi după amiază, la Spitalul Fundeni, la vârsta de
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
ieși din imensul birou, se aplecă să ridice o scamă de pe mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile în pământ. E bună, cum să fie? Altfel ar mai fi secretara lui Tălparu? Bărbații izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și nostalgic al ordinii legionare. Firește, autorul nu a avut și nu are nici o vină. Ca de atâtea ori în literatură, convingerile unor personaje au fost trecute în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și părul grizonat, veșnic vâlvoi, nu încetează să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]