14 matches
-
splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
uriaș al Domnișoarei Inginer”. Domnișoara încarnează mentalitatea pozitivistă, inima ei e „călită la temperatura cuptoarelor înalte”. Resurecția organicului, mai ales în varianta vegetală, e un laitmotiv în poezia lui L. Natura învinge tehnica: „Nu vezi cum / Peste străzile geometrice, peste sulemeneala orașului [...] cresc [...] pădurile, / Imensele păduri care stăpâneau odată / Și pe care sufletele noastre de atunci / Le puteau cuprinde și asculta?” Atracția spre elementar, spre organic generează nu doar viziuni, ci și foarte intense, uneori deosebit de fine sentimente. Poetul imaginează regresiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
limbii folosite, este o cutie a Pandorei din care scot capul cele mai cumplite viziuni asupra naturii umane, sunt descătușate și ajutate să se dezlănțuie forțele întunecate ale limbii. La atingerea limbii folosite de personajele sale, realității i se desprinde sulemeneala de pe față și corp. Rămâne o ființă rebegită și suferindă, prinsă în vârtejul nemilos al limbii lui Schwab, care este un soi de crivăț lingvistic eliberator, dar și îngrozitor de greu de suportat. Dacă ar fi numai atât, ar fi încă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
silit să descopere că lipsa de putere avea la fel de multe trepte ca și puterea; că înfrângerea putea deveni la fel de vertiginoasă ca victoria și că adâncimile ei erau fără fund. Era greu să-i reziști, pentru că ispita era liniștea, pacea; fără sulemeneală, fără pofte trupești. Era mută; nu făcea uz de argumente. Toate argumentele erau de partea lui Gletkin." (Arthur Koestler, Întuneric la amiază) Textele propuse pentru ora a doua Intelectualul ca incomod al regimului "Gâtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ultimul supraviețuitor al bolșevismului, într-o țară incapabilă să se proiecteze în modernitate. Reflectat în odioșeniile lui Vadim, zâmbetul circular al lui Ion Ilici pare aproape uman. Folosit pe post de machiaj, alifia Vadim a început să aibă, însă, efectul sulemenelii intens chimizate: a erodat pielea, iar acum atacă osul! "Pedeapsirea" fostului adulator al Elenei Ceaușescu seamănă cu debila corecție aplicată copilului năbădăios: în timp ce părinții și sora mai mare ies la înghețată, el rămâne acasă cu pisica. în marea lor dragoste
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge când spre viitor, când spre înapoiul nepericulos, fără probleme pentru cenzură. Mortul nu e mort, învie mereu, se face crime, se face șei dragoste, dar ea e mai degrabă ură, gimnastică ciobănească sau
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
eu nu știu să vorbește românește, atunci mai e o singură șansă pe lumea asta în tzarishoara asta: EBA, fiica dinstinsului său idol principial. Și mai spuneți-i ca matrafox e un termen atât de nobil și de autentic față de sulemeneala sa morala, cum îi zice, parcă Minima Moralia, încât sunt dintr-o dată de trei ori mai mândru că l-am folosit, dacă lui i se pare dizgratzios. Și spuneți-i că mai este de asemenea și un termen cu multiple
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
mai eram stăpâni pe nimic. Melanie asuda cu o duhoare de subțioară de vulpe, din tot volumul crupei ei de hipopotam, cu care freca pereții, rupând țurțurii fragili ai florilor de mină. O târa de mână pe Cecilia, a cărei sulemeneală fantastică se însuflețea și mai tare la lumina de acvariu a faclelor: constelațiile de aur de pe pleoapele ei se reflectau pe pereți și tavan ca-ntr-un planetariu. "Privește, sîntem înconjurați de cosmos!", îmi șopti, zâmbind, Fra Armando, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și așa va fi și obrazul ei, acum fin ca năframa care n-a șters de sânge chipul vizigotului. Granulat. Nisipiu. Fără urmă de strălucire alta decât cea dată de sulemenelile pe care Riya i le pregătește de pe acum, în fiecare dimineață. Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost a lui. A celuilalt. A vizigotului. Nu a plâns. Nici când Tariq a vrut-o pentru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un insectar prea plin de ace. nehotărâtă ca un gândăcel, pe trupul ierbii-n sus urcând, spre soarele-nțelesului dau zor, trec hopurile doar urlând și nu zicând cu chef și spor cuvântul ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost înșelați. Ei, răspânditorii terorii, ai urii, ai trădărilor și dezicerilor de înseși rădăcinile noastre, acum pleacă rușinați ochii și se dau drept martiri ai unor idealuri întinate. O pantomimă a spășirii, din care se croiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Purgatoriu. Demonii au și în aceste scrieri raporturi simbolice cu păcatele. La vama lăcomiei dracii sunt groși, grași și poartă blide și căldări cu bucate puturoase. Într-o versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]