43 matches
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISISY MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului PISISY MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și
PISISY MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1410842018.html [Corola-blog/BlogPost/353802_a_355131]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PISICA MIȚI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 978 din 04 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului PISICA MIȚI ... Sunt o mâță adorată de-o băbuță smochinită, Care venea nechemată (dar mereu sulemenită), Zi de zi, la conu' Mișu, un poet foarte dotat... Și-i zicea: Știi, mai an, ce poem mi-ai închinat? Versul tău mă legăna ca zefiru-ndrăgostit!... Blănița mi-o mângâia și-mi dădea de ronțăit: Biscuiți și ciocolată, și
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Pisica_miti_marin_voican_ghioroiu_1378323138.html [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
n-am grijă că mi-a fugit curva nebumbăcită și fără opreliști îmi vărs pă nevastă, tot oful flămânzelii de muiere, din stână !... În hârjoană cu bucățica mea de-acasă mi-e haznă, mai ceva decât în țipăt de curvuștină sulemenită, pe care o spării cu moaca mea nedreasă... - Și-apăi, domnule dragă, fâța aia pomădată, pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea și-o fac dă-și spune și laptele pe care l-a supt de la măsa. Și-și blastă-mă
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dragobete_de_stana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului seara ta imperială cu parfum ușor de pași era o magie neagră luna a fanar visa licureau stele în zare pan dansa peste izvoare între frunze zburătoare orb bătrân sulemenit nu-i mai arde de iubit toamna noastră desfrunzește dragostele blestemate aer ca pânza de in unde cerbii dragii vin lâsând frunțile să cadă în bulboana de năvoadă și printre poteci de gând aer rece respirând seara ta imperială cu
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Dorinta_ion_ionescu_bucovu_1378820545.html [Corola-blog/BlogPost/372745_a_374074]
-
Nikolai Karlovici Giers, viitor ministru de Externe rus, remarca și el în același an adunarea "„cetățenilor”" la Copou, precum și fanfara militară, caleștile boierilor, care fumau pipe, dar și tineri alături de doamne elegante, despre care notează că se fardau excesiv ("„mult sulemenite”"). La 6 septembrie 1846 grădinarul parcului solicita 5.500 de arbori, dintre care 400 de tei, 300 de plopi (ambele soiuri la o înălțime de circa 4,5 m), 200 de carpeni, 200 de ulmi, 300 de paltini, 400 de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi Reprezentanți ai Direcției Indiferenței mobilei mobilizatoare. EA: Cred că ține de educația mea, să găsesc chic faptul de a mă sili, până una alta să roșesc și apoi să rămân pe de lături. (EA-VEHICUL traversează scena, cochetă și sulemenită) EL: Țelul obligatoriu este, deci, să găsim Indiferența fără s-o căutăm. Se pare că sunt făcut pentru D-voastră, și eu trebuie să mă conving că trebuie să pot. Mai trebuie încă să adâncesc în mine credința în anume
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
versuri în „Flacăra”; mai semnează și Luca Ion sau Luca din Străoști. Publică în „Vremea”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Hiena” ș.a. Deși încă din 1916 pregătește mai multe caiete cu versuri (Efigiile înfiorate, 1916, Chipurile sulemenite, 1917, Izvodul vrajei, 1917, Dintr-un oraș de munte, 1916-1921, apărute, toate, postum, în volumul Jocul oglinzilor, 1972), abia în 1921 hotărăște să încredințeze tiparului un manuscris intitulat Jocul oglinzilor. Din nefericire, cartea nu mai apare, deoarece C. moare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
eroi și morminte, Martín se așează în Parcul Lezama, exact în fața statuii lui Ceres, zeița fertilității, deci și a maternității, ceea ce îl face pe Martín să se gândească la mama lui, așa cum îi povestește lui Bruno: "Vedea din nou față sulemenita a mamei sale, când i-a spus: "exiști pentru că am fost neglijență". Da, Domle, i-a lipsit curajul, pentru ca, daca nu, ar fi sfârșit la canal. Mama-hazna." Martín știe că mama să nu a vrut să-l nască, că este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la brîu în ziua de Paști în biserică, căci va vedea toate femeile fermecătoare, care nu pot să intre în biserică deoarece au coarne. Diavolul stă în colț și înseamnă în catastiful și pe pielea sa de bivol pe femeile sulemenite, pe cele rele, pe cele de vorbesc, rîd etc. Tot acel om va vedea și femeile curve; ele, cînd se închină la ușă, își pleacă capul - nu ca să se închine, ci să le încapă coarnele. Dacă cineva va putea prinde
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ă) a unei permanente igienizări posterioare din partea subordonaților de ambele sexe) și URĂ (de neam, de clasă, de crasă, de la cea slabă pentru cea grasă). Astfel, cultul eroilor neamului (element pozitiv) se sprijină pe ura aproape viscerală (raționalizată istoricește și sulemenită politologhicește) față de Unguri și Ruși. Cultul lui Antonescu (a cărui legitimitate este relativă, ca a oricărui cult) era contrapus, într-o discuție de piață (avea loc în vechea piață de legume din Bulevardul Independenței) urii față de sovietici ("dar ce, preferi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba de burtă, ciorba fierbinte și grasă/ în cazane de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
O briză îi mîngîie ușor. Amanda are ochii în lacrimi și-l soarbe de drag pe Raul. Acesta este alt om. Copiii îl văd ca pe un Orisha. Pornesc din nou la drum. O răsucire de cheie și bătrîna hodoroagă, sulemenită strident și inutil, pornește hîrîind din plămînii afumați de atîta duhăneală. Drumul este bun și La Habana își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl vizitează, ci a mașinăriilor ce îi schimbă decorurile? Ce ar zice Jacques Balmat, cel întăi care acum 118 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care le scotea din gură. Există așadar un senzualism semantic în limba părintelui de la Rohia, o cochetărie exotică în căutare de expresivități mai mult fonetice decît ideatice. De exemplu, o femeie oarecare este descrisă ca "un soi de baldîră bogat sulemenită, îmbrăcată în țoale hippy, fleșcăită la față și cu trăsături ce trădau oarecare intimitate cu procedeele psihedelice" (p. 70), o carte este înfățișată drept "grijuliu dichisita, frumos orînduita și lucida cărticică." (p. 61) Despre Nae Ionescu, părintele spune că "te
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
care presupune coerență, acțiune, logică, concretețe este amînat mereu, suspendat dintr-un motiv sau altul. Ca și în viață. Vorbăria devorează fapta, o înghite, o anulează. Ipocrizia din fiecare, ca și paranoia din fiecare, nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă este fracturat. Poate și de asta Creatorul de teatru nu a scos la rampă viziuni și sofisticate interpretări regizorale. Forța
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite. Singur scrisul de mînă, așadar manuscriptul, - fie el în chirilica cea mai geometrică, fie în cea mai fantezistă grafie modernă, - pulsează de viață, tot așa cum se face simțită peregrinarea sîngelui și în mîna cea mai străvezie!" În epoca noastră, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
sale sînt pătrunse de gîfîitul dorinței, sub egida unei pansexualități de tip feminin care se substituie celei masculine (autoritare și egolatre, ori sublimate, refrigerate în intelect), mizînd pe atuul seducției. însăși poezia nu e decît o pradă a acestei tactici: "Sulemenită/ și pe deasupra tocită de gînduri/ Lustruind pe ascuns singurătatea din vise/ Da. Sînt un trup care se dă la cuvinte// Mirosul proaspăt de hîrtie, cerneală/ îmi dă amețeli. Cînd citesc eu mă/ pot înmulți prin spori// Te mîngîi cu creionul
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
al lui Neil Jordan, Lestat (Tom Cruise) și Louis (Brad Pitt) sunt doi aristocrați care-și cultivă pasiunea pentru sânge cu ardoarea pentru rafinamentul unei vieți curtenești, cu ceva din destrăbălarea veselă a secolului al XVIII-lea cu "olimpul lui sulemenit". La fel, și cei din Familia Volpini adoptă aceeași morgă aristocratică, care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești formate la școala Principelui sau cea pe care o predă Baldassare Castiglione cu al
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
i-a zis Melissa, articulând repezit. Dumnealui poftește una mai tânără... Tu nu-i placi. Nu știe, nu nțelege. Te plătim pentru o pasă, nu dublu, dar nu facem nimic. Uite. Și ridicându-și tricoul i-a arătat pieptul. Cealaltă, sulemenită hieratic, și-a scos la rândul ei, lent, înțelegător, sutienul, dezgolind sâni mai somptuoși. Au făcut un pas una spre alta și și-au atins sfârcurile. Au rămas așa mai întâi, nemișcate, ochii închiși. Apoi, piele pe piele, s-au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și vitele zbierau de foame. Duhănind la mahorcă presărată cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
case de chirpici acoperite cu paie înălțau fumuri spre cerul alb ca smântâna. Țăranii erau răi și ageri, cu gândul tot la înșelăciuni, mai slabi și mai negricioși decât grădinarii din sănii. Muierile erau în schimb cu mult mai frumoase, sulemenite ca orășencele și știind să-și facă ochii umezi și scânteietori pnntr-o anumită fiertură de buruieni. Oprind în mijlocul câte unui sat, convoiul, lătrat de dini și-nconjurat de copii cu căciuli ascuțite, se desfăcea, caii deshămați erau adăpostiți prin grajdurile oamenilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din frunte i se aprinsese ca un mare safir, și trimitea înainte o impalpabilă lumină conică, așa încît pielea ciocolatie a Ceciliei căpătă o fermecătoare nuanță de bleu sub privirea lui. Nubila era deja goală, unsă cu aloe și nard, sulemenită negru pe buze, pe sfârcuri și pe pliurile delicate de sub pubisul fără urmă de păr. Pleoapele coborâte, date cu kohl și presărate cu pulbere de aur, proiectau pe colosala boltă, mai nebunește ca oricând, constelațiile, încît se făcuse noapte de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]