226 matches
-
al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman tradiționalist Abū-l-Ḥasan ‘Ali al-Aš‘ari din Bagdad (m.935 sau 936) care revine la principiile islamului ortodox sunnit. Principalele doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se pot reduce la cinci teze majore: unitatea și unicitatea lui Dumnezeu (tawḥῑd), dreptatea divină (‘adl), făgăduința și amenințarea (al-wa‘d wa-l-wa‘ῑd), starea intermediară (al-mazilah bayna manzilatayn), porunca divină și interzicerea răului
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
in limba ei de origine, poate protesta și a-și face cunoscute nemulțumirile. In războaie civile cu caracter religios sau național în interiorul lumii arabe și islamice unele moschei și sanctuare religioase ale diferitelor curente islamice - ca de pildă șiite sau sunite etc. în Irak, Liban, Afghanistan sau Pakistan - au servit pe de o parte drept tribună pentru predicatori lideri de mișcări religioase politice sau paramilitare, pe de altă parte , clădirile, uneori de mare valoare artistică și istorică ale unor astfel de
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
atentate distrugătoare cu bombe puse la cale de mișcari violente extremiste ale curentelor rivale. Un astfel de act barbar contrar spiritului religiei islamice a fost recenta aruncare în aer in februarie 2006 și apoi in iunie -iulie 2007 de către teroriști suniți, a marii moschei șiite Al -Askariye din Samarra, Irak. Un alt exemplu a fost cel al unei moschei afgane în care în urma unui atac cu bombă sinucigaș au fost omorâte cel puțin 19 persoane. Spre sfârșitul secolului XX, și începutul
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
nepopular printre mediile conducătoare otomane, întrucât este văzut ca un posibil aliat al dușmanului său estic. De asemenea, practicile și credințele dervișilor Bektași sunt contaminate de o serie de elemente șiite, considerate erezii de către otomani, care sunt adepți ai islamului sunnit, ortodox. Situația ordinului se agravează ca urmare a luptei de la Kaldiran din 1514, în urma căreia Imperiul Otoman reușește să anexeze și teritoriile din sud-estul Anatoliei. În acest context, se întețesc persecuțiile asupra ordinului și se sistează ajutorul economic pe care
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Taymiyya a declarat ca jihadul împotriva mongolilor nu doar că era permis, cât și obligatoriu. El și-a explicat decizia prin faptul că mongolii nu puteau, în opinia sa, să fie musulmani adevărați în ciuda faptului că se convertiseră la islamul sunit, întrucât au folosit mai degrabă ceea ce el considera a fi “legi făcute de om” (cu referire la codul lor tradițional, Yassa) decât legea islamică sau Șaria. Din această cauză, a considerat că aceștia trăiau într-o stare de jahiliyya, sau
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
erau toate sub control musulman, însă ele, în perioada Primei Cruciade, erau fragmentate din punct de vedere politic, și, într-o oarecare măsură, cultural, lucru care a contribuit la succesul campaniei militare creștine. Anatolia și Siria erau sub controlul segiucizilor suniți, înainte un mare imperiu, "Marele Seljuk", însă în acel moment împărțite în numeroase alte state mai mici. Alp Arslan învinsese Imperiul Bizantin la Manzikert în 1071 și adăugase o mare parte a Anatoliei Imperiului său, însă acest stat fusese răvășit
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
a fost o provincie (vilaiet) a Imperiului Otoman cu o populație majoritară kurdă și arabă. Spre deosebire de regiunile învecinate, această provincie a fost mult mai bine integrată în cadrul Imperiului Otoman. Din punct de vedere religios,populația regiunii era în mod preponderent sunită. Printre cele mai importante comunități religios-naționale se numărau turkmenii, kurzii, evreii și creștinii. La începutul secolului al XX-lea, populația provinciei numără aproximativ 800.000 de oameni. Aceste comunități și liderii lor erau puternic influențați de ierarhia politică, rețelele comerciale
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
funcție de interesele lor tribale. Cea mai mare parte a kurzilor s-a considerat trădata de britanici, care le promiseseră independența de sub stăpânirea otomană și care acum acționaseră împotriva intereselor lor. Faysal dorea să integreze populația kurdă care, fiind în principal sunită, putea să echilibreze restul populației irakiene, care era majoritar șiită. Britanicii s-au folosit fără prea multe scrupule de nemulțumirile kurzilor pentru ca să exercite o continuă presiune asupra monarhului irakian. În epoca noastră contemporană, Iranul s-a folosit de nemulțumirile kurzilor
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
parte tancuri și avioane. Manifestațiile și actele de răscoală s-au extins în întreaga țară, la ele participând musulmani suniți (care reprezintă circa 73% din populația Siriei) religioși și laici, și membri ai minorităților, mai ales kurzi (și ei, musulmani suniți, dar nu arabi). După estimări, până la data de 1 februarie 2012, au fost uciși în tulburări cel puțin 14.000 oameni, multe mii de demonstranți și răsculați au fost răniți, circa 14.000 persoane au fost arestate, iar circa 14
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria. Denumirea românească „Siria” era altădată sinonimă cu Levant (cunoscut în arabă ca "al-Sham"), deși statul modern cuprinde teritorii ale mai multor regate regate și imperii vechi, inclusiv civilizația eblană a mileniului 3
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
luând în derâdere încercările guvernului American referitoare la drepturile civile privind integrarea. În martie 1964 Malcolm X a realizat deziluzia numită Nation of Islam și în cele din urmă părăsește gruparea și respinge învățăturile sale. Mai tarziu acesta îmbrățișează islamul sunnit și, după o perioada petrecută în Africa și Orientul Mijlociu, revine în Statele Unite unde a descoperit Muslim Mosque Inc și Organizația Unității Afro-Americane. Deși continuă să sublinieze Pan-Africanismul, autodeterminarea de culoare și dreptul la auto-aparare al negrilor, el a negat
Malcolm X () [Corola-website/Science/313273_a_314602]
-
Tammam Saib Salam (în arabă: تمام صائب سلام, născut la 13 mai 1945 la Beirut) este un politician libanez, reprezentant al comunității musulmane sunite, din februarie 2014 - prim-ministrul Libanului și președinte interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra politică sunită pro-siriană, ulterior s-
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
al comunității musulmane sunite, din februarie 2014 - prim-ministrul Libanului și președinte interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra politică sunită pro-siriană, ulterior s-a apropiat de "Alianță 14 Martie" care susține independența Libanului și se opune influenței excesive a Siriei în această țară. În acelaș timp a păstrat relații bune și cu gruparea pro-siriană „Alianță 8 Martie” din care face
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
care face parte gruparea islamistă șiită „Hizbollah” („Partidul lui Dumnezeu”). La 15 februarie 2014 a reușit să alcătuiască un guvern de uniune națională sub conducerea să. Tammam Saib Salam s-a născut la Beirut în 1945 într-o familie arabă sunită înstărita și cu influență în viața politică a Libanului. El este al treilea copil al lui Saib Salam, care a fost de șase ori prim ministru al Libanului, și are doi frați mai mici și două surori mai mari. Bunicul
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
populației locale. În 740 triburile autohtone se revoltă împotriva politicii fiscale și a comerțului cu sclavi efectuate de reprezentanții Damascului; de la Munții Atlas din Maroc până în Libia, armatele berbere s-au adunat în numele egalitarismului kharidjit și recâștiga împotriva trupelor califatului sunnit cea mai mare parte din Africa de Nord , în consecință prezenta arabă dispare pentru un timp În Kabylie , perioada dintre secolele al-VIII lea și al XI lea a dat naștere, pe un teritoriu care se întinde de la Cherchell la Annaba și de la
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
consideră că este necesară o „re-islamizare” a societății pornind de jos în sus, printr-o politică graduală de reforme și participarea la jocul politic în condiții democratice (modelul Fraților Musulmani din Iordania). . În al doilea caz, Olivier Roy opune „panislamismului sunnit”, pe care îl definește ca un radicalism naționalist, curentul neo-salafist apărut în Arabia Saudită în anii ‘80 ce este în primul rând islamic, global și marcat de disensiunile interne ale Islamului (antișiit, antisectar, orientat spre "tawhid").. De fapt, pentru a înțelege
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]
-
la Siria. Pentru eficiența sa, Ali Suleiman a fost numit de localnici „al-Assad” („Leul”), apelativul respectiv devenind numele său de familie în 1927. La 9 ani Hafez a părăsit satul natal și a plecat pentru studii la Latakia (oraș majoritar sunnit). Până la 14 ani s-a dovedit un elev foarte bun, câștigând numeroase premii. În timpul adolescenței a intrat în contact cu o serie de formațiuni politice din Latakia: Partidul Comunist Sirian, Partidul Social Naționalist Sirian și Partidul Baath Arab. În 1946
Hafez al-Assad () [Corola-website/Science/311526_a_312855]
-
N.O.I., până la moartea sa (1975). În 1952, cel ce va deveni Malcolm X se alătură N.O.I., fiind nagajat ca purtător de cuvânt al organizației, pe care avea să o părăsească, pentru a se converti la islamul de rit sunit (datorită interpretării greșite a unor acțiuni ale lui Elijah Muhammad, susține N.O.I. ). Când Wallace Muhammad, fiul lui Elijah Muhammad, a fost ales în fruntea N.O.I., în 1975, a căutat să aducă mișcarea mai aproape din punct de vedere
Nation of Islam () [Corola-website/Science/333607_a_334936]
-
a unor acțiuni ale lui Elijah Muhammad, susține N.O.I. ). Când Wallace Muhammad, fiul lui Elijah Muhammad, a fost ales în fruntea N.O.I., în 1975, a căutat să aducă mișcarea mai aproape din punct de vedere teologic de islamul sunit, efort care l-a înstrăinat de mai mulți alți membri , . Un motiv central pare să fi fost deziluzia manifestată de mulți convertiți, care, deși alăturați N.O.I. în număr mare, nu rămâneau multă vreme. Facțiunea lui W. Muhammad, acum denumită
Nation of Islam () [Corola-website/Science/333607_a_334936]
-
Din surse aflăm că a dus o viață pioasă și modestă, trăind din vânătoarea cu șoimi și deținând o grădină pe care i-o lăsase tatăl său. În tinerețe a aderat la gruparea kharigită "șufriyya", dar ulterior a îmbrățișat islamul sunnit sub influența profesorului său ’Ayyūb as-Saḫtiyănī (m. 748) care era un cunoscut specialist în jurisprudența islamică. A urmat studii de filologie arabă încurajat fiind de doi învățați de la al-Bașra, ‘Īsă bin ‘Umar aṯ-Ṯaqafī și ’Abū ‘Amr bin al-‘Ală’. Devenit
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
importante figuri din Bagdad din secolul al XII-lea. s-a născut în 1126, într-o familie înstărită și a avut o viață caracterizată de activități intelectuale, religioase și politice specifice mediului din Bagdad în așa numita perioadă de resuscitare sunită.Spre sfârșitul vieții a fost exilatdin Bagdad și arestat la domiciliu printr-un decret al califului al-Nasir, a cărui politică Ibn al-Jawzi a resprins-o. Ulterior, Ibn al-Jawzi a revenit în Bagdad, s-a retras din viața publică și a murit
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
Conform CIA Factbook, locuitorii Arabiei Saudite sunt în proporție de 100% musulmani. Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite și “Raportului internațional de libertate religioasă 2008” pentru Arabia Saudită, aproximativ 90% din locuitorii Arabiei Saudite sunt musulmani suniți, care predominant adoptă interpretarea Guvernului de sancționare a Islamului, în timp ce 10% dintre cetățeni sunt mususlmani Shi'a. După datele portal web catolic AsiaNews.it, se estimează la peste 1 milion de romano-catolici în Arabia Saudită, dar cei mai mulți dintre ei sunt filipinezi
Creștinismul în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/319666_a_320995]
-
probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular. Mișcarea karmațiană a avut un rol important în dezvoltarea breslelor islamice și
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
a unui sistem de idei de proveniență siro-persană, rezultatul fiind un amestec deopotrivă islamic, elenistic, interconfesional, filosofic și corporatist”. După marea invazie mongolă de la mijlocul secolului al XIII-lea, supunerea în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție dar totuși neîncrezătoare în sunismul claselor conducătoare, s-au orientat către sufism, o versiune de islamului supusă suspiciunilor, dar acceptată oficial. Astfel, a urmat o perioadă
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
Ahmadiyya sunt acuzați că dau prea mare crezare unor tradiții incerte, chiar în detrimentul autorității coranice . Mirză Ġulăm Aḥmad reprezintă, pentru Ahmadiyya, Mesia și Mahdi, lucru profețit din tradițiile lui Muhammad. Acest lucru contrazice concepția majoritară șiită , cât și pe cea sunită . O altă diferență majoră reprezintă acceptarea unor texte sacre și a unor tradiții religioase inadmisibile în islamul clasic, cum ar fi cea a lui Zoroastru . Un alt precept care îi face pe cei din Ahmadiyya să fie luați drept eretici
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]