226 matches
-
privit în toate zilele astea. Cred că aveți tot ce își poate dori un om". Și apoi îi spun ce mi-a trecut prin minte atunci când l-am văzut la aeroport, povestea cu frumusețea zeului în crepuscul. Și deodată, masca superbiei pe care o ținuse trei zile pe chip, masca celebrității sigure de ea, îi cade. Și, cu o tristețe în glas pe care nu o au decât cei care, condamnați la propria lor ispravă, sunt învinși de propria lor măreție
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
fanariotul cu sania trasă de cerbi, vara, peste hârtoape acoperite cu zahăr - tos! Și la fel groful ce poruncise a i se lipi, cu clei moale, diamante pe cizme, spre a se desprinde, în zăduful balului, ca netrebnice gunoaie. Tributar superbiei, nefericitul suveran Ludovic al XVI-lea, singurul Bourbon cinstit, cum s-a spus, urma sfatul unui pișicher, bancher într-un timp, de a ascunde falimentul prin organizarea de fastuoase petreceri și aruncarea de bani pe fereastră. Falsa imagine n-a
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie simțămîntul măgulitor al propriei preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G.
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
al oamenilor care i-au trăit și i-au scris istoria. Prima grijă a prozatoarei este aceea de a fixa starea, „atmosfera” timpului și semnificația lor în ordinea evoluției istorice: „Nerăbdarea generală poartă cuibărită în ea, ascunsă cu grijă și superbie, apatia străveche, scepticismul bătrînesc și impetuozitatea superficială a tinerilor”; această nerăbdare este marca epocii, personajele romanului - oameni celebri sau cu totul anonimi - trăindu-și mistuitor existența și participînd la toate evenimentele mari și mici cu acea frenezie care înseamnă și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
și el... Adevărul e că nici arbitrii-judecători nu erau agitaț și, cu figurile lor de plăvani ( am vrut să zic rumegători imperturbabili, dar nu rumegaseră deloc ceea ce se întâmplase în ring), au comunicat punctajul. Și brusc mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici), de arăturile de toamnă executate de bombardamente în argilosul și pustiitul Afganistan ( din cauză de bin Laden), de dovezile civilizaței milenare transformate în cioburi la Bagdad ( din cauză
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a se reorienta adesea ca autoironie. Astfel patetismul mai mult ori mai puțin afectat, tonalitatea înaltă, supralicitată, eul întronat cu o superbie romantică - simptome ale unei crize de regăsire a poeziei autohtone, după eclipsa "realist-socialistă", care a preluat astfel, dilatîndu-le, cîteva filoane ale poeziei noastre din interbelic, apar depășite printr-o tasare a "conținutului" moral ca și a mijloacelor unei creații cel
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
polemica se poartă și între individualitățile reprezentative ale direcțiilor care se confruntă. Sînt amintite "polemicile emblematice" dintre Maiorescu și Gherea, dintre Lovinescu și Iorga, id est dintre maiorescieni și antimaiorescieni. Din păcate însă, în opinia d-sale (și aci intervine superbia reducționistă), în perioada actuală, "în pofida tuturor așteptărilor, nu am fost martorii unor polemici reale, deoarece lipsește pregătirea filosofică și metodologică pentru a se întreține niște dezbateri consistente pe problemele esențiale ale literaturii". Chiar așa? Și, contrazicîndu-și propria remarcă asupra "polemicilor
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
voluptuoasă în intimitatea detaliilor, cu rafinament, cu sadism, cu perversitate. Puțini sînt scriitorii care reușesc să le atribuie fiziologiilor umane în descriere o mai mare precizie științifică și o mai acută reverberație poetică. Hans Joachim Schädlich ne face să vedem superbia soarelui oglindit în mocirlă. Iată de ce vă propun acest text, fără îndoială șocant, prin care vreau să ilustrez și o afirmație a lui Amos Oz, care mi-a plăcut mult: "Nimic din această lume nu e sub demnitatea literaturii". (N. I
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Tudorel Urian Stranii și singuratici, sfidînd cu superbie și blazare "aerul timpului", aflați mereu pe un scandalos contrasens cu normele comportamentale și morale ale vremii lor, indiferenți la farmecul eternului feminin, admirați, disprețuiți, imitați, maimuțăriți, dar niciodată ignorați, promotori ai noului din plictiseală, postmoderniști avant la lettre, dandy
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul se trezește în declarația plină de superbie privitoare la demagogicul "cult al muncii": "Eu nu am cultul muncii. Sînt un leneș. Și acest lucru mi-a folosit foarte mult. Dacă am scris niște cărți este pentru că am fost leneș, nu pentru că am avut cultul muncii. Lenea înseamnă
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
repetând a multa oară povestea indexării medicamentelor cu 90%, fiindcă pensionarii pricep greu... Nu-ți mai spun de domnul Traian Băsescu, cât de hotărât-marinărește a tratat problemele, inclusiv cea referitoare la înfierea copiilor de către un cuplu de homosexuali 2) - o superbie care a cadrat perfect cu patriotismul atârnat la gâtul domnului Corneliu Vadim Tudor fără vreo urmă lozincardă, nu cum ai zis tu cândva... Ce să spun, fratele meu, toți au fost minunați! M-au umplut de optimism, de promisiuni încât
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
varză se dilată aberant, grotesc: ŤNiciodată, nici chiar în război (...) nu mi s-a pus o problemă atît de alarmant imediată și atît de insolubilă parcăť". Iubirea reprezintă pentru Fred o "bucurie a minții", o experiență "la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii sale spirituale". De reținut superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii sale spirituale". De reținut superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
cunoscut, nimic nu-ți dă voie să-l împarți. Soluția unei dispute care se înscrie mai degrabă în conturul primei situații este, foarte profan răstălmăcind învățăturile, antrenamentul. Orice credință trebuie, cu alte cuvinte, practicată susținut, fără să ai vreo clipă superbia de-a crede că ai obținut ceva, o dovadă de existență a ceea ce venerezi, ori un zapis de bună purtare pe care să-l fluturi în fața celorlalți. Dintr-un asemenea unghi, religiile sînt, mai mult sau mai puțin, egal îndreptățite
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
piatră pietrele din cerneala cu care scriu de piatră vinul pe care îl beau/ de piatră paginile roșii de carte de piatră sîngele meu vomitînd scîrba de scîrbă de praf de păcură și nămol". Alteori intervin autoportretele doldora de inocentă superbie, centrînd materia corespondențelor inepuizabile. "Poza" auctorială devine delicios feminină (joc cu sine al lascivității): "îți spun iarăși că tu ești eu deghizat în femeie eu născut o dată în plus eu cu pîntec și pulpe/ eu cu aripi și puf eu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
din curtea vecină se mărită cu Abel, colegul de școală, acum solist în corul bisericii Sfîntul Nicolae. Au un copil, Abel al doilea. Studentă, apoi, la Facultatea de Aromate și corector la o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea, cerînd sa fie congelată și "înviată" peste vreo patruzeci de ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
parcurs existențial început sub auspicii extrem de vitrege. Toată viața sa, Andersen nu a încetat să se minuneze cît de departe a ajuns, cît de mult s-a înălțat ("ca o plantă viguroasă răsărită într-o mlaștină"). Deseori pîndit de păcatul superbiei, el își ia seama și încearcă să-și tempereze jubilația; se scutură de vanitate și-și exprimă gratitudinea față de Provindența care îl îndrumă neîncetat și îi poartă de grijă, revelîndu-i că (fie și împotriva aparențelor) este o făptură aleasă,cu
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
se împotmolească de fiecare dată cînd scot capul din bibliografie și se încumetă să-și dea drumul pe panta teoretizărilor proprii. „După căderea comunismului zona rezervată celor autorizați să examineze realizările sau eșecurile politicienilor români suferă de suprapopulare” - scriu cu superbie cei doi juni autori chiar la începutul primului capitol, Patimile politicii de tranziție, un lung și aberant rechizitoriu la adresa presei, vinovată, cred autorii, de a fi ocupat segmentul de interes al opiniei publice care ar fi trebuit dedicat exclusiv specialiștilor
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
Întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antitetice: iubirea și extincția. Cezar Ivănescu nu este un colonist, anexînd universului sau liric noi teritorii; nu este, În pofida virtuozității formale, un poet-orchestră, dar cîntecul sau suav și terifiant, de rafinament filigranatic trădează grijă și superbia celui ce nu-și expune În vitrina ciornele. El trăiește cu mistica literei tipărite. Evident, poezia lui Cezar Ivănescu trebuie examinată și În contextul promoției ’70, pe care mulți o considera „al treilea val” al generației Labis. Ivita În spațiul
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd totul ajunge să fie drog, drogul ne e totul. Vino. Te voi ospăta dîn sterpitudinea averilor mele. Îț voi arăta sărăcia mea în toată superbia ei. Și nu se știe dacă eu te voi tîrî după mine sau tu mă vei chema să te caut. }in catedrale încuiate-ntre coperț și orgi de culori îmi bîntuie lapidariile. Vino. Și vei primi drept ofrandă atenței tale
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
i se pare o... provincie absorbantă, ceea ce n-ar fi decât o proiecție a propriei personalități asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de "modestie", nici de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ar zice că în virtutea unui impuls migrator, a unei mobilități funciare. Deschiderea să foarte amplă către lume s-a soldat, în mod perdant, cu incapacitatea unor fixări, a unor repere de conștiință stabilă. Labilitatea să internă îl împingea deopotrivă spre superbia demnității și spre deruta compromisului, spre subversiune și spre contemplarea idealității, spre "diferențiere" eroica și spre adaptabilitate. Să nu uităm că a fost marxist-extremist în tinerețe, deci adept fervent al schimbării ordinii sociale prin violență, iar în timpul primului război mondial
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
unul dintre barometrele cele mai sensibile ale raportului dintre creator și instituție, a ignorat ani de-a rîndul, dar, de fapt, ignoră și acum, ceea ce se numește, în mod curent, formă alternativă sau neconvențională. După cum a fost ignorată cu aceeași superbie problema curatoriatului sau aceea a inițiativei private în domeniul artistic. Au rămas neclintite aceleași concepții imemoriale că arta înseamnă pictură, sculptură, grafică, decorative etc.- cărora li s-au mai adăugat restaurarea și pictura religioasă - și aceleași convingeri că ea se
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]