7 matches
-
nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles că nu le omitem, la bilanț. Și, totuși, totuși... Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în schimb drumul răbdător de la o origine ascunsă în noaptea ei spre recunoașterea ei în plină lumină, Renașterea, Învierea ei: schema vasariană. Sau se va urma itinerariul dinspre o nobilă simplitate niciodată pierdută, cea a lui Niobe și Laocoon, până la superfluitățile luxurioase ale artei lipsite de rigoare de astăzi: schema lui Winckelmann. "Artele desenului au început, ca toate invențiile omenești, cu necesarul; după aceea, s-a căutat frumosul, ajungându-se apoi la superfluu; iată cele trei trepte principale ale artei"* (Winckelmann
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Vulturescu? Ultimă figură a boemei noastre, la haute bohșme, nici literară, nici artistă, recru tată printre tineri de familie, cum li se spunea, Înclinați de timpu riu, ca o tară a vieții lor de frumoasă risipă studențească la Paris, spre superfluitățile prea plăcute ale vieții, după care toți tânjim - dar ajunși, mai Înspre bătrânețe, fără nici un rost pe lume, nici măcar politic, lucru atât de ușor pe atunci; burlaci impenitenți, „mizoghini“ și mizantropi cu vremea, triști pen sio nari ai hotelurilor-garnis și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pantofi și pantaloni. Odată cu „inutilitatea“ ornamenticii, știm însă să apreciem utilitatea confor tului. Și orice confort - de la furculiță până la canalizare, de la calorifer la frigider, de la baie la medicamente - e, în fond, un lux. Prin definiție, omul e un campion al superfluității. „Progresul“ nu e, într-un anumit sens, decât aducerea unor ample parcele de lux în teritoriul necesarului. „Sobrietatea“ stoică, disprețuind bunăstarea, rafinamentul, comoditățile de tot soiul, sfârșește, după excelenta formulare a unui comentator, în caducitatea unei mânăstiri fără religie. Ce-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și Vest este, cred, diferența dintre mânie și calm, dintre tensiune și destindere. E vorba de atmosfera în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Sparge vechile forme consacrate și calupurile învechite; în locul lor apare un ritm frugal, dinamic înăuntrul lui, precum și o formă dinamică și deschisă. Limbajul tinde spre cel comun, pe care voiește să-l îmbogățească. Noua generație simte nevoia să elimine toate superfluitățile de limbă și versificație, să impună forțe noi amploarei și entității cuvintelor și să transmită noi funcții și polisemii versului. Inovațiile de versificație ale generației nu a însemnat renunțarea la orice formă poetică ; dimpotrivă, ele constituie restabilirea unei ordini noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prin modelarea savant realistă a capului de țăran, mistificărilor istoriografice comuniste? Dacă în seria citată talentul, cît era, nu reușea să surclaseze comedia titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic anula, ca pe o caraghioasă superfluitate, obligativitatea lipirii titlului. Între formele de stres generalizat, care bîntuiau, în anii stalinismului autohton, breasla, unele îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]