525 matches
-
Caligula sînt permanente - extravaganțele vestimentare și gastronomice și, mai ales, insistența asupra încălțărilor (caligula e latinescul pentru cizmulițe) așezate chiar pe tron ca să dea sentințe prin mișcarea lor, dar textul e destul de coerent în sine ca să facă povestea cu legenda superfluă, absolut inutilă lecturii. Majestatea Sa e tiranul, dictatorul absolut care se vrea din ce în ce mai mare, în sensul propriu al cuvîntului, așa că supușii săi măsluiesc "metrul etalon", micșorîndu-l în fiecare zi cu cîțiva centimetri, și-i fac haine tot mai largi, care
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
în care este scris romanul Balamucul, dragostea mea...: (tragi)comicul absurd. S-ar putea spune și că trăsătura definitorie a acestei scrieri este fără îndoială sarcasmul. Pentru a-și pune și mai mult în evidență intenția, autorul face următoarea precizare superfluă: Orice asemănare cu realitatea economiei de piață din România, este pur și simplu aiurea. Scrierea acestei cărți are la bază exclusiv realități din lumea bună a occidentului..., semnat Haralampy Vreischte, muncitor sezonier. Și totuși... acțiunea din roman se desfășoară la
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
mai important, în urmă de viață, perspectivă și unghi de refracție pentru niște biografii îndeobște mai puțin comune, precum cele de scriitori. Fiecare dintre interviuri e precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație bine cântărită, niciodată superfluă. în același timp dialogurile sunt grupate pe criterii tematice cartea căpătând structură și articulație. Subtilă analistă a fenomenului literar actual, Rodica Binder surprinde corect particularitatea sociologică a unei generații de scriitori imigranți (Sanda Nițescu, Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ca unitate ontologică în noua paradigmă literară. Cu toate acestea, autoarea nu forțează lucrurile și nu-i numește pe poeții aleși spre analiză postmoderni, însă mai mult dintr-o anume nesiguranță metodologică, conceptuală, căci motivul invocat, anume selecția cronologică, este superfluu. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu Une antologie de la poèsie moldave, Lucia Țurcanu selectează cei opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, așa cum mărturisește, de la moderniștii
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
era micuț și estropiat și avea pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate în pantofi" (p. 46) și cealaltă "era oxigenată și cu gura mare" intră în zona banalului, iar descrierea lor rămâne superfluă, inutilă. Mă rog, fiecare cu umorile lui! Acest lucru nu înseamnă că cele 356 de pagini nu sunt admirabile prin parteneriatul propus spre a ne întoarce spre noi înșine, contaminându-ne benefic prin originalitatea gândirii devenită, brusc, comună, ca și când am
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de a exista, cea de a scrie: "Vă voi mărturisi deci: nu am decît o singură identitate, scriitura (Eine sich selbst schreibende Identität). Și de altfel, cine sunt eu? Dar cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din "superfluul vieții", din "inutilitatea" scriiturii. Acest lucru îi permite "să continui să trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
cine poate să știe?" La Imre Kertész "creația" țîșnește din "superfluul vieții", din "inutilitatea" scriiturii. Acest lucru îi permite "să continui să trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea existență demnă de acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz, a cărei lecție nu a fost încă învățată pînă în prezent. Un răspuns dat
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
de ce nu? - contele de La Fère. În partea de început a Vicontelui de Bragelonne, roman baroc despre baroc, contele de La Fère e arătat, într-un instantaneu, cum își scrie memoriile. Barocă semnătură, dar a cui? La Dumas, nici un amănunt nu este superfluu. III. Aluziile mitice abundă în ciclul Muschetarilor. Voi da doar cîteva exemple. În cel dintîi roman, un hanghiu îl compară pe Athos, care s-a închis în pivniță, cu un monstru subpămîntean, hrănit, la cerere, prin oberlicht. E și părerea
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
domeniu s-ar ilustra, este să trezească vocații. Numai dacă l-am măsura exclusiv cu acest etalon pe Nae Ionescu și valoarea sa ni s-ar impune fără drept de apel. Căci pomul se cunoaște după roade.(...) Orice discuție devine superfluă asupra lui Nae Ionescu cîtă vreme el i-a format pe Cioran și pe Eliade, pe Vulcănescu și pe Noica". Și poate fi corelat și cu Caragiale, ambii autori "aristocratici", distanțați de entuziasmul gregar, cultivatori ai unui stil dens și
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
de ei înșiși” prin privațiuni culturale. În Marea Bibliotecă era tezaurizat fondul de carte al țării, cu o singură excepție, Programul de dezvoltare a Republcii. În opoziție, Biblioteca lui Noe este un simbol al supraviețuirii (numele celebrului personaj biblic face superfluă orice nuanțare în plus), atât prin cultură, cât și printr-un spațiu de rezonanță a libertății interioare, prin ficționalizarea realului. Antonio Patraș, Ion D. Sârbu - de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza” Iași,2003, 303 pag. Șerban
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
a face istorie privind-o în ochi, de a ne explica lumea din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
l-a însoțit și a fost martorul nemijlocit al episoadelor pe care le-a descoperit apoi ca „infiltrate” în text. Chiar dacă precizează din capul locului că această cunoaștere a datelor reale nu se poate substitui interpretării, el nu găsește deloc superfluă o asemenea „anti”lectură a poemului, reconstituind geneza textului. Szondi știa foarte bine că, în cazul lui Celan, discuția are nuanțe mai dramatice - aceasta atît în relație cu așa-zisul „ermetism”, idee pe care, în ceea ce-l privește, poetul a
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
susținea, sub barometru, un teanc în formă de piramida de cutii și de cartoane. De ce ne-ar spune Flaubert că e un barometru pe perete? Barthes lansează o sugestie provocatoare. Astfel de obiecte sau gesturi, sau cuvinte pot părea insignifianțe, superflue, lipsite de orice rost, dar de fapt ele au o funcție importantă. Cu siguranta, ele nu denotă nimic, sînt lipsite de justificare naratologica, dar, din punct de vedere semiotic, sînt departe de lipsă de sens. Au un sens și acest
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă dă boii pe car, cel blagoslovit prin schimbul de tot bizar "pleacă într-o parte, spre pădure, și se cam mai duce". Departe de a fi o construcție superfluă, "mai" sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă în faza lui de prostie desăvîrșită și prin urmare, sublimă. Ca și Budai-Deleanu, de care-l leagă, printre multe altele, și o "misterioasă ereditate" (amîndoi răsar
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
mai mult cu cât puțini sunt scriitorii tineri de azi (pot fi numărați pe degetele de la o mână) care știu să scrie o frază de câteva rânduri, complicată dar cu ritm, fluentă și armonioasă. Un detaliu stilistic, poate, pentru alții superfluu, dar care ar trebui să facă diferența. Fraza prea multor scriitori tineri e comună, seacă, indistinctă! Prozele scurte ale lui Bogdan Suceavă sunt mult prea bine scrise (narațiune, construcție, registre variate) pentru ca apariția unui (nou) roman să producă cine știe ce suspiciuni
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
stârnească atenția mai tânărului prieten, insinuându-i că el fusese ocrotit de o arestare, cândva, în junia sa, de către tatăl lui Sebastian (decedat și adorat) pentru că ar fi avut legături cu securitatea. Carențe ale romanului? Poate că sunt anumite insistențe superflue. Există, de asemenea, anumite fraze, mai ales câteva dialoguri, care par prea ,lucrate", ,prețioase". Dar toate acestea nu au nici o importanță, fiindcă esența cărții constă, după cum scriam, în analiza unui ,eu" contradictoriu, conflictual și solidar cu sine însuși, profund elegiac
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
Acolo Ithaka i se refuză întîia dată, căci locul nașterii sale nu are prea multe de oferit după ce familia lui s-a stabilit la celălalt capăt al pămîntului. La drept vorbind însă, chiar plecarea lui de la circ, fără a face superfluă călătoria însăși, se înscrie în același scenariu: Apolodor pornește în lume pentru a descoperi că se afla de la bun început în centrul ei și își recunoaște Ithaka tocmai atunci cînd se află cel mai departe de ea. Punctul final al
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Uf, a zis el, 1978), la Olivetti, Moulinex, Chaffoteaux et Maury (1980), L’illa de Maians (Insula Maians,1986), El perquè de tot plegat (De ce-ul totului tot,1993) până la Guadalajara (1996), literatura sa a evoluat spre refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
asupra recitalului a fost publicată în „Drapelul”, Lugoj, XII, 128, 1912, 3: „Casals, celebrul cellist de renume european, a concertat ieri seara în Lugoj, în sala mare de la Hotelul «Regele Ungariei», în fața unui numeros și distins public. Credem că e superfluu a mai spune că a fost un rar prilej de a gusta arta adevărată pentru amatorii și pricepătorii de muzică de la noi”. Nu cunoaștem data exactă a concertului susținut de George Enescu la Lugoj în anul 1912. În articolul omagial
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
problemei priorității, în cazul dezbaterii legate de Marea Scrisoare a Sfântului Macarie și de lucrarea De Instituto christiano a Sfântului Grigorie, experții acceptă la momentul actual influența Sfântului Macarie ca fiind anterioară și formatoare<footnote De aceea nu am considerat superfluă alcătuirea unei tratări paralele a cele două teme - beția trează și zborul sufletului - la Sfântul Grigorie și Sfântul Macarie. footnote>, dar se poate spune că Sfântul Grigorie posedă o doctrină mai sistematică a beției și extazului, însă acest aspect nu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
dovedit cam prea natural din punctul meu de vedere. Structurat În nu mai puțin de 47 de capitole... (știu, WOW!.... ați putea crede că are dimensiunile unui roman fluviu, dar nici pe departe), romanul conține o poetică explicită, dar nu superfluă, dublată de o proză analitică, fragmentară, care nu lasă niciun moment de respiro cititorului obligat să recompună, să umple golurile, să prindă schepsis-ul acestei cărți deloc facile: „În romanul cu mai multe Începuturi nu va fi descris nimic [...] el
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
într-o structură metrică de 4 timpi Împărțirea contra naturii a măsurii de 4/4 în jumătăți (procedeu folosit de editor și în Preludiu), pentru a putea fragmenta anacruzic arpegiile frânte (distribuite arbitrar între cele 2 mâini) ca și dinamica - superfluă dar devenită obligatorie prin notare - modifică simțitor percepția interpretului. Ex.5: J.S.Bach: Partita I Sib major, Corrente a. Urtext b. ed. Germer În Corrente, arcuri de legato puse fără nici o noimă, cu același scop de a crea anacruze în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
fost convocată pe internet sau pe Facebook”: “e drept că mediile sociale au jucat un anumit rol. Dar asta nu înseamnă că a fost o revoluție pe internet”. A cui e vina? Dacă ziarele, fie tipărite, fie online, au devenit superflue, vina e a lor. Dar lucrurile ar fi putut să stea vreodată altfel? Oare țara e dezbinată cu adevărat, în secolul XXI, de întrebarea dacă lucrurile pe care le citim se lasă atinse? E musai să ne certăm pe fâșâitul
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
mai important, în urmă de viață, perspectivă și unghi de refracție pentru niște biografii îndeobște mai puțin comune, precum cele de scriitori. Fiecare dintre interviuri e precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație bine cântărită, niciodată superfluă. în același timp dialogurile sunt grupate pe criterii tematice cartea căpătând structură și articulație. Subtilă analistă a fenomenului literar actual, Rodica Binder surprinde corect particularitatea sociologică a unei generații de scriitori imigranți (Sanda Nițescu, Aglaja Veteranyi, Rudiger Șafranski,s.a
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
le place să ne plaseze în povestea lor. Ne convine sau nu, suntem doar personaje în poveștile altora. Altminteri, în singurătatea noastră, nu mai reprezentăm ceea ce ar vrea ei să fim, ci numai niște cantități lipsite de substanță, tăcute și superflue, insignifiante. Ne aflăm la mila altora, a misiunii lor de a inventa continuu pe care nu putem decât s-o înregistrăm." Connie Palmens, Legile m întins, automat, mâna dreaptă spre noptieră, să opresc, deșteptătorul, înainte să aud mormăitul lui Petru
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]