222,076 matches
-
iudaismul îi contrapune cerința omului de a-și cunoaște Dumnezeul: ,să-L caute cu mijloacele științei și să-L slujească cu mijloacele eticii. El asociază știința și etica deoarece ele nu sînt decît două manifestări ale uneia și aceleiași forțe superioare. A cunoaște este pentru evreu un comandament; lui i se poruncește în mod expres studiul, cercetarea. Omul se înalță spre Dumnezeu explorînd realizările Sale luminîndu-se astfel căile care îl despart de Dumnezeu" (p. 190). Rabinul Șafran crede că toate nenorocirile
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
Warner Brothers, care - rar privilegiu pentru un regizor - i-au dat mână liberă în privința strategiei producției, dar și în cea creativă. Preferatul meu din această perioadă rămâne un lungmetraj fără prea multe surle și trâmbițe la box-office, însă de calitate superioară: Bird, un biografic despre Charlie Parker. Interesant este că atunci când face westernuri, Eastwood face loc în peliculă unei dimensiuni supranaturale, în schimb când e vorba de filme de alt gen, se ține cu dinții de realism. Și acum, după lunga
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
Goga la întâlnirea armonioasă dintre elegia eminesciană și meditația blagiană. Din această perspectivă, Goga este poate poetul cel mai reprezentativ pentru momentul posteminescian și un precursor al meditației existențiale blagiene. Mesianismul, ca formă a poeziei active, de implicare, înseamnă înzestrarea superioară a cântecului poetului cu datul orfic al libertății interioare. În numele acestei libertăți, întoarcerea la trecut, pentru recuperarea vârstei originare, duce la proiecția într-un viitor capabil să vestească lumii regăsirea în seninătatea și pacea începuturilor lumii. Încheiem aceste însemnări despre
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
versurile lui Nicolae Coande acest filon nu e totuși unul de profunzime, imaginile de serie noire fiind asamblate cu o anumită preștiință a poetizării, într-o lumină scăzută pe care autorul însuși o filtrează într-un mod convenabil. Cultura poetului, superioară talentului propriu-zis, se vede nu numai din bogatele referințe livrești, ci și din eleganța retro a versului, din consistența și ușoara ironie a discursului liric. Deși în Folfa apar destule note polemice la adresa postmodernismului literar (,seducția minții a deconstruit vezi
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
În schimb, basmul Tinerețe fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general întru care el - individualul - s-a născut și care i-a fost făgăduit la naștere (tinerețea fără bătrânețe). Alexandru Dragomir și interpretarea platoniciană a Scrisorii pierdute Ajungem
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii întru ființă. Este vorba de o ordine superioară, de un general întru care el - individualul - s-a născut și care i-a fost făgăduit la naștere (tinerețea fără bătrânețe). Alexandru Dragomir și interpretarea platoniciană a Scrisorii pierdute Ajungem acum la Dragomir 6. Poziția acestuia este una foarte contemporană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
poetul le interpretează bine partiturile. Or, asta este tocmai efectul artefactului, care nu e decît o altă formă de expresie a sentimentalului. Nici un alt poet român nu are agresivitatea discretă a livrescului lui Șerban Foarță, un fel de ,parazit" liric superior care conviețuiește cu predecesorii într-un soi de omagiu poetic tributar. Căci Foarță nu le datorează mai mult poeților care l-au format decît îi datorează ei lui pentru că îi reformează în cadrul acestui nesfîrșit proces de resemantizare. În relația Foarță
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
di ogni possibile confine del cielo, cioè proprio l'intero tempo mistico nella sua pienezza di svolgimento în uno spazio indefinibile, în virtù del fatto di comprendere ogni cosa, questione poștă già da Anassagora, ritorna a un livello di riflessione superiore e però nuova, giacché questo limite è "incorporeo" e ci introduce all'Empireo. Note 1 Cfr. Salvatore Natoli, L'esperienza del dolore, Feltrinelli, Milano 2008. 2 Elettra, în Îl teatro greco. Le tragedie, a cură di Carlo Diano, Sansoni, Firenze
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vette della sua produzione letteraria e dall'altro, per la loro emblematicità, gettano luce șui rapporti dello scrittore con îl regime. Ismail Kadare nacque ad Argirocastro città dell'Albania meridionale nel 1936 dove trascorse l'infanzia e terminò la scuola superiore. Dopo la laurea nella Facoltà della Storia e Filologia presso l'Università di Tirana studiò per due anni letteratura mondiale all'Istituto Gorkij di Mosca. Istituto che fu costretto ad abbandonare nel 1961 a causa della rottura del rapporto diplomatico
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nomos "civilizzato" stabilisce anche una gerarchia fra persone: coloro che sono al di fuori di quello spazio non sono considerați pari rispetto a chi proviene dal recinto sacro del nomos, bensì assoggettabili 15; non possono rivendicare la protezione del nomos "superiore" e dei diritti che questo attribuisce, se non nei limiti unilateralmente fissati dai "conquistatori". La sovranità qui diventa asimmetrica: chi è estraneo allo spazio del "nomos civilizzato" non ha diritto di stabilire e tracciare i confini di un proprio nomos
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ca mijloc prin care o interiorizam și o personalizam, integrându-ne astfel, într-o primă fază, în lumea înconjurătoare. Rațiunea, în schimb, trece de lumea sensibilă pentru a ajunge pe terenul lumii inteligibile, deconectata de experiență, sistematizând la un nivel superior cunoștințele provenind din intelect 14. Rațiunea kantiana (pură) admite existența a doar trei idei fundamentale, transcendente, cum nu se poate mai diferite de categoriile imanente ale intelectului: Dumnezeu, libertate și nemurire 15. Ea orientează conștiința, dependentă de intelect, spre dobândirea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cauzate de nerespectarea lor. Împotriva intelectului și a lumii fenomenale de care acesta depinde, rațiunea proclama libertatea subiectului și desprinderea acestuia din fluxul cauzalității fenomenologice prin intermediul moralității care eliberează și înnobilează. În baza rațiunii, care este universală, oamenii conștientizează comunitatea superioară din care pot și trebuie până la urmă să facă parte, biruind astfel necesitatea, raporturile inflexibile care structurează, înlănțuie și plasează fenomenele în perspectiva 16. Pe de altă parte, în acest proces rațiunea nu poate utiliza alt material decât cel pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu inteligență și discernământ, să își urmărească propriile scopuri 26. Este vizibilă deja distanță la care ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată teleologica, superioară în planul cunoașterii intelectului. Apoi, gândirea intelectului hegelian se ridică la un nivel superior celui kantian, nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la care ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată teleologica, superioară în planul cunoașterii intelectului. Apoi, gândirea intelectului hegelian se ridică la un nivel superior celui kantian, nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se gândește pe șine având ca scop perfecționarea propriilor capacități și atingerea culmilor spirituale spre care simte că are chemare - reprezintă conceptul raportându-se la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
destinul realului este, mai întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate, suprimate și puse într-o sinteză nouă, superioară. Conceptul este rezultatul ființei luată că esența 59: "Esență e prima negație a ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale și instituționale fără a alcătui o comunitate globală utopica, neavând la baza decât iluzia abstractă a unui bine golit de orice sens - ci doar comunicând și conlucrând la un nivel superior față de cele precedente 73. Cum va arata însă acest viitor Hegel nu ne spune, din simplul motiv că, nefiind deloc un gânditor determinist, avea oroare de genul acesta de predicții 74. Acționând pe tărâm cultural, rațiunea contribuie la șlefuirea asperităților
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fie veniți din copilărie într-o țară UE. Acest lucru nu este, până la urmă, atât de surprinzător, fiindcă era de așteptat ca o grupare teroristă să folosească, pentru atentate, persoane care cunosc locul, obiceiurile, limba și care au capacitate logistică superioară unor nou-veniți, rețele de cunoscuți și posibilități de a acționa fără să atragă prea mult atenția. Toți aceștia, dar și cei care, deși nu au comis atentate pe teritoriul european, au plecat în zone de conflict pentru a se alătura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nici visul părinților lor la dispoziție. Ca atare, îl caută în altă parte și l-au găsit în identitatea religioasă din țară de origine a familiei. Având asigurate nevoile bazale din piramida lui Maslow, ei s-au axat pe treptele superioare, fiind în căutarea satisfacerii nevoilor de apartenență, stima și auto-actualizare. Parafrazând titlul unui articol al lui Shiraz Maher de laInternational Centre for the Study of Radicalisation, "The roots of radicalisation? It's identity, stupid"14, inspirat de o celebra expresie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a arătat că nu se confirmă ipoteza mult vehiculată că radicalismul s-ar dezvolta din insatisfacție economică. 65% dintre cei clasificați că radicali aveau venituri peste medie, proveneau inclusiv din rândul persoanelor cu nivel înalt de educație și din clasa superioară, iar rata de ocupare și standardul de viață nu erau deloc mai scăzute în rândul populației cu vederi radicale. Aproximativ jumătate erau între 18 și 29 de ani, 62% bărbați și 67% cu studii liceale sau superioare 33. La întrebarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și din clasa superioară, iar rata de ocupare și standardul de viață nu erau deloc mai scăzute în rândul populației cu vederi radicale. Aproximativ jumătate erau între 18 și 29 de ani, 62% bărbați și 67% cu studii liceale sau superioare 33. La întrebarea cum ar putea Occidentul să-și îmbunătățească relațiile cu țările musulmane, cele mai multe răspunsuri au indicat: mai mult respect pentru culturile musulmane, evitarea arogantei, o mai mare înțelegere și respect pentru Islam. La întrebarea ce disprețuiesc cel mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și corupția morală. Într-un fel, așa cum am opinat și în cazul generației a doua de imigranți musulmani din țările occidentale, si in cazul celor din țările musulmane radicalizarea pare să se facă tot în căutarea satisfacerii nevoilor de pe treptele superioare ale piramidei lui Maslow, pe stindardul radicalismului islamic scriind, în afară de "Șaria", " Noi vrem respect". Islamismul a fost definit că o ideologie atotcuprinzătoare pentru stat și societate, care afirma că Islamul e mai mult decât un sistem de credințe și practici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]