1,247 matches
-
încarcă de o căldură nevăzută și se citește cu plăcerea intelectuală a descoperii unui drum ,subversiv" față de lucruri ce par definitiv stabilite de mari gînditori. Detașarea mimată a unui observator privilegiat, exterioritatea antropologului, privirea integratoare a istoricului versat, imparțialitatea logicianului, suplețea argumentativă a filozofului - acestea sînt ingredientele care alcătuiesc căutarea lui Gabriel Liiceanu în Om și simbol. Pentru a contura ,tehnica" eseistică a autorului, mă opresc, preț de două paragrafe, asupra capitolului despre joc, cel mai ușor de urmărit aici, în
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
Ca și în programul de muzică franceză ce a urmat, am auzit în sunetul Orchestrei acea personalizare a calității sonore proprie orchestrelor ,mari" (sau măcar foarte bune) care le conferă ceea ce azi numim sound-ul specific: sunet fastuos, coloristică bogată, agilitate, suplețe (trăsături provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei ipostaze ale ei, a beneficiat de un aliaj echilibrat între rigoare și limpezime, tensiune și suplețe. Mixturile timbrale rafinate au avut putere de sugestie picturală, iar intervențiile solistice, deosebit de reușite (mai ales cele ale lemnelor), ne-au demonstrat virtuțile individuale ale unor instrumentiști de performanță. Pentru încheiere, gradația dinamică și ritmică fără cusur a Bolero-ului
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
a valorilor clasicismului muzical vienez pre-beethovenian. A fost o întâlnire de zile mari a orchestrei, a pianistului, un pasionat dirijor, pasionat muzician, a noastră, cu marea muzică, cu marile spirite ale acesteia. Fermecătoare s-a dovedit a fi simplitatea și suplețea frazării în ,Serenata notturna" de Mozart; superb tensionată în construcția ei a apărut Simfonia în sol major nr. 92, ,Oxford", o muzică a europeanului, a celebrului pe continent papa Haydn, muzică oferită melomanilor londonezi; frumusețea simplității expresiei, arhitectonica majestoasă, profunzimea
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
să demoleze vestigiile industrializării falimentare care oglindesc cucerirea traiana de pe dealul de peste drum. Pentru fiecare dintre nominalizări, cu excepția Casei Poporului, am o anumita admirație și prețuire. Dar cu adevarat „minunate” nu mi se par decât Sibiul, Sighișoara, nordul Moldovei și suplețea metalică a arcelor ridicate de Anghel Saligny peste Dunăre. Și pentru că tot veni vorba, cu adevarat „minunat” mi se pare și faptul că am supraviețuit de-a lungul secolelor disprețuind și distrugând ce avem mai valoros. Pesemne că vom rămâne
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
amară, universală, care îl poate plasa pe Dumitru Solomon în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filosofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
oraș întreg poate fi inventat cu pretenția de a fi realitate. Neînoielnic, o parte din fascinația pe care o suscită din totdeauna Africa se transmite lecturii, dar studiul acesta oferă el însuși suficiente argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea analizei, stilul care infirmă ariditatea scrierilor de tip academic, și, în primul rînd, felul în care un subiect atît de îndepărtat este adus atît de aproape, sub privirile cititorului. Simona Corlan-Ioan, Tombouctou, Orașul imaginar, Editura Paideia, Col. Spații imaginate, București
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana Roxana Briban a etalat o ținută muzicală excepțională, cea mai bună din câte a putut fi auzită în ultima vreme; cunoașterea stilului, suplețea vocii, finețea atacurilor, a filajelor vocale, denotă condiția unei virtuozități dobândite în baza relației actuale cu maestra ei de canto, cu soprana Mariana Nicolesco. O excelentă ținută muzicală a putut fi apreciată și în cazul tenorului Marius Brenciu; ...deși poziția
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
figură complexă, pe rând, derutantă, malefică, periculoasă, de o senzualitate perversă, "o Evă la care simți șuieratul Șarpelui." O întruchipare viguroasă a tandemului Candor - Glamiss, "două clone monstruoase" sunt actorii Motonobu Hoshino și Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc, labilitate, este o imagine a dorinței refulate de a domina pe ceilalți, pentru care puterea e un drog, o aventură amăgitoare și cinică. Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat spectacol, la aproape toate categoriile, mai puțin una singură, Regele moare al lui Victor Ioan Frunză, nu a obținut
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul inefabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filozofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine, sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
preocupat mai puțin de enunțarea directă, frustă, austeră. Debutul volumului e relevant: „Zidit / în epiderma unei singure femei, / spune Klein și se privește în oglindă. [...] Klein se privește în vitrina cu ea trecând și cu manechine care-i iau chipul, suplețea, clipitul. Dar ea-i deja în mâine. Se topește-n mulțime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafața aspră, dar nu poate să prindă între degete decât firul parfumului ei vesperal.” De altfel, Klein dispare după acest început, discursul
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
privilegiate fie prin vechime, fie prin noutate, atunci datele problemei se schimbă fundamental. Și, de obicei, în această confuzie eșuează cei care de fapt nu sînt nicăieri. Cînd spre limbajele tradiționale se îndreaptă mințile inerte, incapabile de a trăi cu suplețe spiritul timpului, tradiționalismul devine dogmă, argument pentru susținerea exclusivismelor și lozincă derizorie, după cum bascularea în neconvențional și în experimentul delirant doar din incapacitatea de a percepe și de a exprima o idee articulată devine, la rîndul ei, cam același lucru
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii/ ca fiecare frunză-n parte/ noi singuri însă vestitorii,/ prin care spiritu-și desparte/ vasele vii de cele moarte,/ cântăm luminile erorii". Gheorghe Pituț, Când îngerii adorm pe crengi, Sonete, Editura
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați nici măcar pentru suplețea și libertatea cailor la fel de singuri. Nu sunteți nici măcar superbi. 8. Dacă-aș vrea să scriu un poem n-aș spune nimic. Orice-i egal cu zero e foarte greu de spus. Un poem este mai puțin decât zero și de
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
unui om care simte viața fugindu-i de sub picioare: un personaj incandescent, cu arderea născută, mereu, din implozia banalului. În timp ce Răzvan Vasilescu, în rolul opusului Flo, e explozia banalului, și ferocitatea lui domestică. Coca Bloos - nevasta colonelului - e fascinantă în suplețea cu care trece de la imaginea de crisalidă a durerii la fericirea de copil fermecat de paradisul uitării. Jumătatea lui Flo e concepută cu dezinvoltură de Micaela Caracaș ca o personificare a “anostelii”; Dorina Chiriac, fiica lui Niki, e un îngeraș
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea artei, în particular, cu multă relaxare și cu tot atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei, de la cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp, o experiență a vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate dans contemporan, mișcări auster stilizate, balerini obișnuiți “să audă” o partitură cu totul deosebită de stilurile muzicale adaptabile ușor dansului, alt fel de costume
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Este o performanță rară faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât mai mult cu cât orchestra, altă formație muzicală decât la Tannhäuser, îl ajută în intențiile de acțiuni din scenă. Oglindă a sensurilor ea susține ritmurile, suplețea armonică, comentarii uneori ironice, sugerează contradicția dintre ceea ce se spune și ceea ce ar trebui să rămână ascuns. Orchestra induce, ca semn al destinului, întunecarea tragică a tonalității re minor. Pe scena încărcată de mai multe tipuri de limbaje teatrale aleargă
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
sortarea și - fatal - scăderea, operații sistematizatoare și valorificatoare deopotrivă, ar trebui să se situeze pe primul plan al preocupărilor". De altfel, tentativele lui Cornel Regman de a face puțină ordine în devălmășia istoriei literare nu sunt puține; criticul navighează cu suplețe printre jaloanele diacronice, teoretizează en passant și propune clasificări ingenioase - și surprinzătoare, dacă avem în vedere timpul scurt care s-a scurs de la apariția operelor. Analiza textelor este aproape întotdeauna precedată de preparațiuni ceremonioase, prilej de incursiuni în opera prozatorilor
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat Conservatorul la Budapesta și face acum un doctorat în interpretare la Conservatorul din București, cu profesorul și compozitorul Nicolae Brânduș. Are flacăra și fantezia unui viitor mare solist și se
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
a se prezenta publicului său atît de fidel. Povestea lui Harap Alb de la Teatrul Creangă nu este alterată, deformată, vîrîtă în șabloane fel de fel. Este spusă într-o limbă aproape actuală, descifrabilă, care îi dă, și prin acest element, suplețe și autenticitate. Oricum, totul este bine cînd se termină cu o nuntă. Și în poveste, și pe la noi, prin toate zilele pămîntului pe unde se găsește și se întîlnesc o fată și-un fecior care se pricep să se aleagă
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]