72 matches
-
și mai liniștită ți le voi spune toate, acuma // însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministeriul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiunei; în suplică vei arăta că am două fete a cărora educație e abia la început și să arăți curat că nu am cu ce trăi; suplica o vei trimite la mine, să o prescriu. Pe urmă te voi ruga să-mi faci
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiunei; în suplică vei arăta că am două fete a cărora educație e abia la început și să arăți curat că nu am cu ce trăi; suplica o vei trimite la mine, să o prescriu. Pe urmă te voi ruga să-mi faci suplica pentru pensiune. Cogălniceanu a fost la înmormîntare și mi-a promis multe. Ț-aș mai scrie dar nu mai pot, îmi tremură mâna
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vei arăta că am două fete a cărora educație e abia la început și să arăți curat că nu am cu ce trăi; suplica o vei trimite la mine, să o prescriu. Pe urmă te voi ruga să-mi faci suplica pentru pensiune. Cogălniceanu a fost la înmormîntare și mi-a promis multe. Ț-aș mai scrie dar nu mai pot, îmi tremură mâna. Te rog răspunde-mi. Adresa tot: Școala de Arte. Te salut din inimă Veronica 12 august 1879
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o nenorocită ca mine mai poate avea dreptul de a-ți face imputări; cu toată îndoiala însă, eu îmi permit a ți le face, - de duminică ți-am scris și te-am rugat să fii bun să-mi faci o suplică la minister în care să ceri să // mi se acoarde leafa lui Micle de la Universitate, până la regularea pensiunei mele, și, cum îți spusei mai sus, de duminică tot aștept și tu nu-mi răspunzi nimic. Acea scrisoare era totodată răspuns
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
că mă va susține în Cameră. Zoe îți mulțumește de mii // de ori, era și ea dezesperată, căci eu am primit îndărăt un plic trimis mie de Roșiu și acuma nu-mi puteam închipui ce să va fi întîmplat cu suplica Zoi[i]. Eu, scumpul meu, mă mut cel mai târziu la 1 noiembrie, când voi avea atâta bucluc și necaz că mă îngrozesc de pe acum. Cu aceste te sărut, te sărut, te sărut și te mai sărut, petit Bebe a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
inoportune și cu o gustoasă cercetare de sine, Rim se desfăta la ideea bucuriilor pe care le putea da Siei. Scoborând astfel în subteranele conștiinții, găsise gândul mîn-tuitor de a se sluji de minciună. €u mâini lungi, întinse ca o suplică spre Sia, Rim îi povestise că a întîlnit pe Lică, ce 1-a însărcinat să-i spună că nu o mai poate chema la dânsul nici chiar pentru o vizită din "anumite pricini". Lică 1-a împuternicit pe el, Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sechestru pe trei juncani și se publicase și termenul legiuit, pentru efectuarea mezatului, la tactul subpre fecturii 28. În același timp, preotul Neculai Karano-Hakmann, care slujise la Ipotești, după preotul Vasile Hudeșteanu, era gata de a pleca din sat. În suplica trimisă la Mitropolie, la 20 martie, 1863, el arăta și motivele plecării: "La bisărica din pome nitul sat Ipotești, cu hramul Sf. Voevozi, am sărvit patru ani, în care timp de feli proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fost expresia manifestării românilor din Ardeal pentru emancipare națională și socială. Programul ei politic, social și cultural a fost trasat de episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein, care în calitate de deputat în Dieta Transilvaniei, a adresat Curții de la Viena numeroase memorii și suplice, anticipând Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791), inițiat de generația următoare. Acest document cerea respectarea celei de-a doua Diplome leopoldine, în care se promitea recunoașterea românilor ca a patra „națiune”, de aici decurgând drepturi istorice. În condițiile specifice din Imperiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
de propria familie. Nemaiputând suporta aceste tratamente și neavând niciun sprijin, înaintează o jalbă Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, din contra, calvarul i se asprește, fiind închis în beciurile Mitropoliei. Mai înaintează o plângere, o „Plecată și lăcrămătoare suplică”, însă nici aceasta nu este salvatoare, Creangă fiind obligat să se împace cu socrul și să locuiască în continuare cu el. Diaconul dorea să-și croiască un drum independent și poate tocmai autonomia și alte cauze de acest gen au
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
circumstanțele sinodale din 1744, pe fondul epocii restituțiilor feudale inaugurată ulterior morții lui Iosif al II-lea (1790), înțelegerea românească a ideii de "națiune" înregistrează o reculare semantică. Această contracție atrofiantă a razei de cuprindere a națiunii este vizibilă în Suplica din 1791, semnată de "Mult umilii și în veci credincioșii supuși, Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
plebea sa ceva nai mult decât i se cuvine ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se cuvine ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
an mai târziu, prin adresarea Supplex-ului din 30 martie 1792 purtând semnăturile capilor episcopali ai națiunii valahe, Ioan Bob și Gherasim Adamovici. Reiterând argumentele istorice deja forjate ale priorității, continuității, egalității originale, precum și cele moderne ale numărului majoritar de locuitori, Suplica din 1792 combate în 17 puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică drept inacceptabile. Ce o diferențiază de cea dintâi este faptul că în paginile celei de-a doua, națiunea este din nou extinsă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
valahe, Ioan Bob și Gherasim Adamovici. Reiterând argumentele istorice deja forjate ale priorității, continuității, egalității originale, precum și cele moderne ale numărului majoritar de locuitori, Suplica din 1792 combate în 17 puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică drept inacceptabile. Ce o diferențiază de cea dintâi este faptul că în paginile celei de-a doua, națiunea este din nou extinsă pentru a cuprinde în marginile sale și plebea. Aceasta este relevată în clar de faptul că Supplex-ul din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de aceea le reproducem în întregime: In Scythia nobis quinquennis Olympias acta est: Iam tempus lustri tranzit in alterius. Perstat enim Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. Certus eras pro me, Fabiae lux, Maxime, gentis, Numen ad Augustum suplice voce loqui. Occidis ante preces, causamque ego, Maxime, mortis Nec fuero tanti me reor esse tuae. Iam timeo nostram cuiquam mandare salutem: Ipsum morte tua concidit auxilium.415 Tocmai atunci când poetul nutrea cele mai roze speranțe, mai ales în urma intervenției
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Grivița 4,0 �� Corlăteni Corlăteni 8,7 Carasa 8,7 Vlădeni 2,7 Podeni 2,5 Corni Baltă Arsă 14,6 Mesteacăn 2,5 Corni 4,1 Sarafinesti 0,6 Coșula Coșula 7,7 Buda 8,2 Pădureni 8,4 Suplica 4,2 Coțușca Coțușca 4,6 Cotu Miculinți 5,0 Nichiteni 3,2 Puțureni 8,0 Vlaicu 6,9 Ghireni 11,1 N. Baicescu 5,0 Cristinești Baranca 1,4 Dămileni 4,3 Dimăcheni Dimăcheni 5,6 Mateieni 5,9
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172771_a_174100]
-
circumstanțele sinodale din 1744, pe fondul epocii restituțiilor feudale inaugurată ulterior morții lui Iosif al II-lea (1790), înțelegerea românească a ideii de "națiune" înregistrează o reculare semantică. Această contracție atrofiantă a razei de cuprindere a națiunii este vizibilă în Suplica din 1791, semnată de "Mult umilii și în veci credincioșii supuși, Clerul, Nobilimea, Starea militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
plebea sa ceva nai mult decât i se cuvine ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se cuvine ei de drept". Paritatea scalară a românilor cu celelalte naționalități, în cadrul vechiului sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
an mai târziu, prin adresarea Supplex-ului din 30 martie 1792 purtând semnăturile capilor episcopali ai națiunii valahe, Ioan Bob și Gherasim Adamovici. Reiterând argumentele istorice deja forjate ale priorității, continuității, egalității originale, precum și cele moderne ale numărului majoritar de locuitori, Suplica din 1792 combate în 17 puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică drept inacceptabile. Ce o diferențiază de cea dintâi este faptul că în paginile celei de-a doua, națiunea este din nou extinsă pentru a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
valahe, Ioan Bob și Gherasim Adamovici. Reiterând argumentele istorice deja forjate ale priorității, continuității, egalității originale, precum și cele moderne ale numărului majoritar de locuitori, Suplica din 1792 combate în 17 puncte concluziile Dietei care respingeau categoric pretențiile ridicate de prima Suplică drept inacceptabile. Ce o diferențiază de cea dintâi este faptul că în paginile celei de-a doua, națiunea este din nou extinsă pentru a cuprinde în marginile sale și plebea. Aceasta este relevată în clar de faptul că Supplex-ul din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și al satelor vecine merg „până în Valea Călmățuiului”. De asemenea, se susține în Cartea de hotărnicie întocmită, că „toate zapisele de cumpărătură vechi cu care s-au cumpărat acea moșie pomenesc din apa Bârladului până în Valea Călmățuiului”. Se invocă și „suplica răposatului spătarul Mihalache Cantacuzino, părintele D-nei Ruxanda Balșu, către Divan, nr. 1607 din 1835 mai 24, prin care se tânguiește în termenul prescris de lege” și arată că moșiile d-Sale Torceștii și Blăjerii „se împresoară de moși Gerului”. Văzând
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]