34 matches
-
orice formă de dogmatism, de "obsesie ideologică", autorul nostru își rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă cumva "pluralismul supradeterminării" ca o abdicare a criticii, ca o pacificare factice a unei zone ce n-ar putea fi lipsită de tensiunile confruntării decît cu riscul de-a se aliena. Deși adept al "adaptării domoale, al șireteniei amicale, al ocolișurilor inteligente, al
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
sînt convins că răspunsul este chiar acela de mai sus și pe care dl. Nemoianu însuși l-a dat. Mai există un răspuns, de asemenea prezent în eseul d-lui Nemoianu: "Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, supradeterminare, multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii derivate din idealul de frumusețe." Dacă lucrurile stau așa, și stau, atunci nu doar regimurile rigid ideologice și monologice, urmărind să facă din artă propagandă
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, "supradeterminare", multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii, derivate din idealul de frumusețe. Integralitatea monolitică, logica rigidă, consecvența absolută, omogenitatea, și toate celelalte de acest gen, nu vor putea niciodată să accepte maniera
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
familiei sale lexicale se explică nu numai prin moda anglicismelor sau prin presiunea informaticii, ci și prin faptul că termenii pot acoperi, metaforic, o zonă semantică plină de nuanțe și de ambiguități psihologice: setarea este volontară, dar sugerează și o supradeterminare; transmite ironic ideea de fixare, interpretabilă în termeni pozitivi ("tenacitate") dar și negativi ("încăpățînare, obsesie"). Într-un fel, setarea înlocuiește, în era electronică, branșarea tipică epocii de fascinație a electricității.
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
vârste, poate fi structurată sau directivată În raport cu valorile absolute ale religiei. Însingurarea, antrenată de o caracteristică a acestei vârste psihogenetice, dar și de unele „presiuni” socioculturale externe, poate fi diminuată prin pregătirea individului pentru a rezona cu celălalt printr-o supradeterminare presupusă de transcendență. Nu În ultimul rând, atragem atenția că școala este un cadru de alimentare nu numai cu cunoștințe, ci și de formare a unor atitudini și credințe. Cunoașterea transmisă nu are nici o valoare, dacă nu este aureolată de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey de Vere este o operă de artă „a cărei noimă este de nepătruns” cu ajutorul gândirii logice. Misterul existenței personajului se constituie însă nu prin ascunderi succesive, ci prin supradeterminare semantică, printr-un exces de transparență. Viața ca operă de artă se desfășoară conform unui sens/joc secund, sens care, supradeterminându-le în mod secret pe toate celelalte, „transpare”, paradoxal, în trăirea simplității și limpezimii naturale ca „artificiu”. Început ca analiză
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1984, 1995). Ț. este un spirit calofil și un cititor subțire, privind literatura de sus, pe deasupra frontierelor care o despart de celelalte produse ale spiritului. Povestirile și romanele sale suferă de o anume supradeterminare culturală, ceea ce le face dificile pentru neavizați. Există în ele o rezistență subterană, o inerție moale ce se împotrivește unei lecturi sprintene și superficiale. Rețeta ficțiunii se modifică în mai multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
cenzurii”, explică P., „de rătăcire a ochiului «prea ager» într-un hățiș menit să pună la adăpost afirmațiile prea dure îndărătul unor nume prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
socio-relațional complex, dezvoltă o varietate de relații și interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme și valori pe care le dezvoltă pe termen lung. Această deprindere, internalizare sau chiar învățare socială este dependentă de funcționarea unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. E important de menționat, la acest nivel, că relațiile interpersonale de influențare nu se manifestă doar ca rezultante ale unor afinități personale, ci sunt determinate și de poziția pe care o ocupă fiecare în ierarhiile subiective și
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
argumente convingătoare Gheorghe Crăciun 2, și alte direcții, precum cea experimentală, ludică și manieristă a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza ficțională. Vom reveni asupra acestor aspecte la momentul potrivit. Până atunci, considerăm ca nefiind cu totul inutilă o investigare de tip „arheologic” a conceptelor de care ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
paradigme sînt: i) complexitatea (Morin vorbește chiar de "paradigma complexității") care semnifică pe de o parte depășirea linearității carteziene (noțiunea de feed-back în bucla comunicării sau imbricarea nivelelor și tipurilor logice la Russell și Whitehead), iar pe de altă parte supradeterminarea cauzelor în explicarea acelorași efecte; ii) evoluționismul (chiar din stadiul prebiotic sistemul pare dotat cu conștiiță de sine ceea ce îi permite să formuleze opțiuni cf. cercetările lui Prigogine pentru care a primit în 1977 premiul Nobel; la scară micro și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula cauză efect nu se petrece în orizontul contextului (în planitatea contextului), ci pe grade de influență, pe niveluri, ceea ce ar sugera ceva de genul supradeterminării (și metadeterminării) dintre acțiune și conceptualizarea ei, dintre experiența practică și experiența teoretică. Într-o astfel de relaționare se întâmplă bucle de deschidere a traiectoriei de la un orizont la altul și de la un nivel la altul, inclusiv cu semnificație a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului. Cadavrul zvârlit din nacelă și decapitat e păzit de jandarmi. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor."404 Acest "pliu" intertextual provoacă toate divergențele de receptare și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a crea o "duplicitate enunțiativă", o difracție a enunțării în tot atâtea locuri câte personaje au fost implicate în actul narării. Din punctul de vedere al crezului estetic, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces de articulare, o sutură, o supradeterminare și nu o subsumare. Întotdeauna e "prea mult" sau "prea puțin" ; e o supradeterminare, o lipsă, niciodată o totalitate. Ca toate celelalte practici semnificante, e și ea supusă "jocului" differanței (amînării, n.a.)." (Hall, 2008) În aceste interstiții ale excesului și / sau ablației se strecoară, în opinia noastră, specificitățile libertății creatoare a autorilor care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care le-au realizat în domeniile lor de cercetare gânditori precum Heisenberg, Kuhn, Feyerabend, Barthes etc., și care atestă disoluția fundamentărilor stricte și deschiderea către aleatoriu, hazard și fragment. Departe de a semnifica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a tehnicii și a maselor, după coruperea domniei legitimității și trecerea la cea a convenției, singura conduită recomandabilă este de a opera cu convențiile fără a crede prea mult în acestea, singura atitudine lipsită de naivitate este renunțarea la o supradeterminare ideologică și morală a comportamentelor noastre. Filozofia noastră este cea a unei Penelope care își destramă (analýei) fără încetare pânza pentru că nu știe dacă Ulise se va întoarce. Nu știm încă de fapt când vom putea să spunem despre noi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază)? Care este partea supradeterminării sistemului prin punerea în text sau discurs? Înlănțuirea cuvintelor este determinată doar de reguli fondate în cadrul limbii sau depinde mai ales de constrângerile interacțiunii? Roman Jakobson a insistat de multe ori asupra principiului structural al determinării părților prin întreg și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vorbire ș.a.m.d.) funcționează, în parte, după propriile principii interne și, în parte, după cum cer sau reacționează mai apoi celelalte subsisteme". Cel mai bun exemplu este probabil cel al folosirii imperfectului și a perfectului simplu într-o secvență narativă. Supradeterminarea parțială a micronivelului de macronivel are drept consecință folosirea masivă a imperfectului în situația inițială (sau Orientare) și în secvențele descriptive, în timp ce perfectul simplu marchează Complicația, subliniind declanșarea povestirii. Această regulă textuală, învățată foarte devreme de către copii, nu este totuși
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
clasă de-a III-a, după ce a făcut o excursie la Paris, trebuie să scrie un jurnal de călătorie destinat părinților și prietenilor, presupunînd că majoritatea dintre ei nu cunosc capitala. Fișele de evaluare care însoțesc textul poartă mărci ale supradeterminării nivelului contextual asupra modului de a scrie: prefigurarea descrierilor cu ajutorul amintirilor și a documentelor, strategii de facilitare a lecturii. Fișa 1: 1) Am început prin a scrie tot ceea ce îmi aminteam; 2) Am început destul de repede pentru ca amintirile să fie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a disprețului"61. Consecința firească a oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și schimb, și "suprastructură", respectiv lumea culturală a ideilor, artei, religiei, dreptului, e unul dintre cele mai discutate principii care se aplică în critica culturală. De pildă, în scrierile teoreticianului marxist francez Louis Althusser este pusă în discuție noțiunea de "supradeterminare" a culturii în relație cu o multitudine de cauze diferite care acționează împreună. Din acest motiv, cultura ar avea un oarecare grad de independență față de forțele economice, respectiv o "autonomie relativă". Teoria critică marxistă are o influență importantă cu privire la constituirea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
țările lumii a treia.106 1.2.3. Constituirea reciprocă: agent structură În al treilea rând, constructiviștii au argumentat că relațiile internaționale sunt constituite printr-un proces de interacțiune de tip agent structură, introducând posibilitatea intervenției actorilor ca răspuns la supradeterminarea presupusă de structura sistemului internațional, prevăzută de teoreticienii neorealiști și neoliberali. Una dintre problemele majore în privința explicațiilor structurale, potrivit lui Giddens, este că acestea neagă rolul agentului, respectiv reduce oamenii la pioni pe o tablă de șah asupra cărora acționează forțe
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea încoace, dintre cei ce frecventau cunoscutele saloane. Ne interesează însă altceva: momentul cînd se produce o polarizare, o bifurcare a orientărilor intelectuale: una care se întemeiază pe ceea ce Morin numește, cu formule ușor scorțoase, supradeterminarea conformității, alta pe supradeterminarea devianței, aceasta din urmă constituind în fapt forța bulversantă a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar fi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]