34 matches
-
argumente convingătoare Gheorghe Crăciun 2, și alte direcții, precum cea experimentală, ludică și manieristă a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza ficțională. Vom reveni asupra acestor aspecte la momentul potrivit. Până atunci, considerăm ca nefiind cu totul inutilă o investigare de tip „arheologic” a conceptelor de care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului. Cadavrul zvârlit din nacelă și decapitat e păzit de jandarmi. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor."404 Acest "pliu" intertextual provoacă toate divergențele de receptare și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a crea o "duplicitate enunțiativă", o difracție a enunțării în tot atâtea locuri câte personaje au fost implicate în actul narării. Din punctul de vedere al crezului estetic, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
geometrică, simbolismul culorilor, meniul meselor configurează tabla de șah (sau mai bine zis de dame) erotică. Jocul cu cifrele (treptele pe care urcă sunt în număr de cinci, cifră care amintește numărul de femei din casă) servește totodată la o supradeterminare fatală care condiționează la fel de bine "o inițiere spirituală sau o minunată plăcere carnală sau o tortură și un asasinat". Femeile se disting fiecare printr-o culoare: Daini, trandafirul oranj, Inuki, trandafirul roz, Aoi, trandafirul galben și Naka Han, trandafirul alb
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sunt "democratice". Din presupoziția că limba este izomorfă cu gândirea (gîndirea și realitatea sunt izomorfe cu limba) deducem că sensul nu ține doar de structura semantic-sintactică a textului, ci și de interpret și de raportul acestuia cu textul: există o supradeterminare istorică a sensului. Dacă sensul ține și de relația interpret-text și dacă interpretul e fixat într-un context istoric, atunci sensul va ține și de determinările istorice ale textului. Comprehensiunea umană este ireductibil istorică și lingvistică. Caracteristica omului este intersubiectivitatea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a tehnicii și a maselor, după coruperea domniei legitimității și trecerea la cea a convenției, singura conduită recomandabilă este de a opera cu convențiile fără a crede prea mult în acestea, singura atitudine lipsită de naivitate este renunțarea la o supradeterminare ideologică și morală a comportamentelor noastre. Filozofia noastră este cea a unei Penelope care își destramă (analýei) fără încetare pânza pentru că nu știe dacă Ulise se va întoarce. Nu știm încă de fapt când vom putea să spunem despre noi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
țările lumii a treia.106 1.2.3. Constituirea reciprocă: agent structură În al treilea rând, constructiviștii au argumentat că relațiile internaționale sunt constituite printr-un proces de interacțiune de tip agent structură, introducând posibilitatea intervenției actorilor ca răspuns la supradeterminarea presupusă de structura sistemului internațional, prevăzută de teoreticienii neorealiști și neoliberali. Una dintre problemele majore în privința explicațiilor structurale, potrivit lui Giddens, este că acestea neagă rolul agentului, respectiv reduce oamenii la pioni pe o tablă de șah asupra cărora acționează forțe
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
un covor de apă care, ca o oglindă, reflectă cerul. El aparține în același timp pământului și cerului, ignorând linia orizontului. Dalí figurează astfel ambiguitatea contrariilor. În Femeie dormind, cal, leu invizibili (1930), imaginile duble sau multiple se bazează pe supradeterminarea instantanee a contururilor și pe automatismul privirii. Titlul dezvăluie trei dintre lecturile (imaginile latente) posibile ale tabloului, existente în forma reprezentată. În Suburbie a unui oraș paranoico-critic, după-amiază la marginea istoriei europene (1936) ne întâmpină câteva fenomene paranoice, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vârste, poate fi structurată sau directivată În raport cu valorile absolute ale religiei. Însingurarea, antrenată de o caracteristică a acestei vârste psihogenetice, dar și de unele „presiuni” socioculturale externe, poate fi diminuată prin pregătirea individului pentru a rezona cu celălalt printr-o supradeterminare presupusă de transcendență. Nu În ultimul rând, atragem atenția că școala este un cadru de alimentare nu numai cu cunoștințe, ci și de formare a unor atitudini și credințe. Cunoașterea transmisă nu are nici o valoare, dacă nu este aureolată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1984, 1995). Ț. este un spirit calofil și un cititor subțire, privind literatura de sus, pe deasupra frontierelor care o despart de celelalte produse ale spiritului. Povestirile și romanele sale suferă de o anume supradeterminare culturală, ceea ce le face dificile pentru neavizați. Există în ele o rezistență subterană, o inerție moale ce se împotrivește unei lecturi sprintene și superficiale. Rețeta ficțiunii se modifică în mai multe etape, pe măsură ce, în narațiune, balanța dintre fabulație și reflecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
și schimb, și "suprastructură", respectiv lumea culturală a ideilor, artei, religiei, dreptului, e unul dintre cele mai discutate principii care se aplică în critica culturală. De pildă, în scrierile teoreticianului marxist francez Louis Althusser este pusă în discuție noțiunea de "supradeterminare" a culturii în relație cu o multitudine de cauze diferite care acționează împreună. Din acest motiv, cultura ar avea un oarecare grad de independență față de forțele economice, respectiv o "autonomie relativă". Teoria critică marxistă are o influență importantă cu privire la constituirea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Bahtin nu explică nicăieri din câte cunoaștem cum se articulează contextul socio-politic și alegerea unei organizări compoziționale, lingvistica contemporană cu greu poate evita întrebarea: care sunt limitele autonomiei limbii (reguli fonetice, lexicale, morfologice, sintactice, semantico-logice de bază)? Care este partea supradeterminării sistemului prin punerea în text sau discurs? Înlănțuirea cuvintelor este determinată doar de reguli fondate în cadrul limbii sau depinde mai ales de constrângerile interacțiunii? Roman Jakobson a insistat de multe ori asupra principiului structural al determinării părților prin întreg și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu-ncerca s-o redai"; ceea ce apare în vedere este, la rândul său, chipul învăluit al ultimului ireductibil, neînchipuitul care stă sub chip. Ca ultim al esenței, el se dă ca prim al ființării; se arată în ascundere, în taina supradeterminării. Cele în care se arată nu pot fi scrise, ci doar de-scrise, decreate în manifestarea lor pieritoare: "privește cum o descriu/ cele gata să piară", căci drumul spre chip "tocmai cele ce pier, ca zăpada-l/ descriu cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea încoace, dintre cei ce frecventau cunoscutele saloane. Ne interesează însă altceva: momentul cînd se produce o polarizare, o bifurcare a orientărilor intelectuale: una care se întemeiază pe ceea ce Morin numește, cu formule ușor scorțoase, supradeterminarea conformității, alta pe supradeterminarea devianței, aceasta din urmă constituind în fapt forța bulversantă a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar fi
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
XVIII-lea încoace, dintre cei ce frecventau cunoscutele saloane. Ne interesează însă altceva: momentul cînd se produce o polarizare, o bifurcare a orientărilor intelectuale: una care se întemeiază pe ceea ce Morin numește, cu formule ușor scorțoase, supradeterminarea conformității, alta pe supradeterminarea devianței, aceasta din urmă constituind în fapt forța bulversantă a societății. Între yes-men și omul revoltat Riguros vorbind, conformismul și devianța au fost cele două fețe ala unui Ianus bifrons, ecuație în absența căreia ar fi greu să gîndim evoluția
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
socio-relațional complex, dezvoltă o varietate de relații și interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme și valori pe care le dezvoltă pe termen lung. Această deprindere, internalizare sau chiar învățare socială este dependentă de funcționarea unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. E important de menționat, la acest nivel, că relațiile interpersonale de influențare nu se manifestă doar ca rezultante ale unor afinități personale, ci sunt determinate și de poziția pe care o ocupă fiecare în ierarhiile subiective și
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Că-i Ion împodobit” (Iclod). Iluzia creată în spațiul ordonat al lumii întărește forța benefică a astrului și dezvăluie deja atât drumul inițiatic în planul superior, cât și succesul incursiunii mitice. Imaginea soarelui răsărind constituie, după Gilbert Durand, „prin multitudinea supradeterminărilor, ale înălțării și ale luminii, ale razei și ale auriului, ipostaza puterilor uraniene prin excelență”. Analizând ansamblul mitic al eroilor solari, familiari păstorilor nomazi, Mircea Eliade consideră că structura lor nu se limitează la „manifestarea pură și simplă a unor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Petrea Făt-Frumos are ca supranume clipa nașterii, fiindcă în momentul crucii dintre zile începe misterul inițiatic: lemnele se aprind singure pe muntele vânătorii și apare personajul demonic. Petrea este consubstanțial cu misterul, Ileana este o ipostază a divinității vegetaționale, iar supradeterminările devin o marcă a onomasticului extraordinar. Numirea după minutul venirii în lumea albă apare și într-un basm din colecția D. Stăncescu, unde feciorii numiți astfel sunt de fapt ipostaze antropomorfice ale momentului zilei: „și hotărî să-i zică: De-cu-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lunar, acvatic și pământ, un univers specific principiului feminin aflat sub interdicția de a vedea lumina solară. Motivul țesutului peste apele revărsate are aceleași conotații ca actele eroice ale feciorului. Forța recuperatoare vine aici din magia ordonării: „Există totodată o supradeterminare benefică a țesăturii. Desigur, țesătura, ca și firul e mai întâi o legătură, dar și o legătură liniștitoare, e simbol de continuitate, supradeterminat în inconștientul colectiv de tehnica «circulară» sau ritmică a producerii sale. Țesătura e ceea ce se opune discon
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orice formă de dogmatism, de "obsesie ideologică", autorul nostru își rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
o potolită acceptare și ponderată evoluție a tradiției, după cum la rîndul ei tradiția nu poate fi concepută ca rigidă obligație, ci numai ca un exercițiu al libertății". Deci libertatea ca o formă a inteligenței. Să nu înțelegem însă cumva "pluralismul supradeterminării" ca o abdicare a criticii, ca o pacificare factice a unei zone ce n-ar putea fi lipsită de tensiunile confruntării decît cu riscul de-a se aliena. Deși adept al "adaptării domoale, al șireteniei amicale, al ocolișurilor inteligente, al
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
familiei sale lexicale se explică nu numai prin moda anglicismelor sau prin presiunea informaticii, ci și prin faptul că termenii pot acoperi, metaforic, o zonă semantică plină de nuanțe și de ambiguități psihologice: setarea este volontară, dar sugerează și o supradeterminare; transmite ironic ideea de fixare, interpretabilă în termeni pozitivi ("tenacitate") dar și negativi ("încăpățînare, obsesie"). Într-un fel, setarea înlocuiește, în era electronică, branșarea tipică epocii de fascinație a electricității.
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, "supradeterminare", multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii, derivate din idealul de frumusețe. Integralitatea monolitică, logica rigidă, consecvența absolută, omogenitatea, și toate celelalte de acest gen, nu vor putea niciodată să accepte maniera
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
sînt convins că răspunsul este chiar acela de mai sus și pe care dl. Nemoianu însuși l-a dat. Mai există un răspuns, de asemenea prezent în eseul d-lui Nemoianu: "Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, supradeterminare, multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii derivate din idealul de frumusețe." Dacă lucrurile stau așa, și stau, atunci nu doar regimurile rigid ideologice și monologice, urmărind să facă din artă propagandă
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
vorbire ș.a.m.d.) funcționează, în parte, după propriile principii interne și, în parte, după cum cer sau reacționează mai apoi celelalte subsisteme". Cel mai bun exemplu este probabil cel al folosirii imperfectului și a perfectului simplu într-o secvență narativă. Supradeterminarea parțială a micronivelului de macronivel are drept consecință folosirea masivă a imperfectului în situația inițială (sau Orientare) și în secvențele descriptive, în timp ce perfectul simplu marchează Complicația, subliniind declanșarea povestirii. Această regulă textuală, învățată foarte devreme de către copii, nu este totuși
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
clasă de-a III-a, după ce a făcut o excursie la Paris, trebuie să scrie un jurnal de călătorie destinat părinților și prietenilor, presupunînd că majoritatea dintre ei nu cunosc capitala. Fișele de evaluare care însoțesc textul poartă mărci ale supradeterminării nivelului contextual asupra modului de a scrie: prefigurarea descrierilor cu ajutorul amintirilor și a documentelor, strategii de facilitare a lecturii. Fișa 1: 1) Am început prin a scrie tot ceea ce îmi aminteam; 2) Am început destul de repede pentru ca amintirile să fie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]