339 matches
-
morții și a porției de eternitate, spiritul tău va reveni în altă viață pe Terra, sub acea înfățișare pe care o vrea ambiția ta prezentă...” (p.85). Conform teoriei despre inconștient a lui Freud avem trei instanțe Sinele, Eul și Supraeul, fiecare dintre ele având o parte inconștientă mai mare sau mai mică. Sinele sau Id-ul se poate identifica din punct de vedere al conținutului și modului de manifestare cu inconștientul ca atare. Sinele nu cunoaște realitatea externă, el operează
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-imposibilul-extaz-cronica-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
imaginația noastră). Eul, în schimb, acționează după principiul realității, cu ajutorul procesului secundar. Funcția lui este de a rezolva probleme, de a se proteja pe sine și totodată de a proteja sinele de realitate, de a echilibra lupta dintre sine și supraeu. Supraeul sau Superego se ghidează după principiul valorilor. Acestea sunt și instanțele în care se încadrează eroul romanului, Imposibilul extaz. Romanul Imposibilul extaz de Dan Ionescu este scris într-o manieră aparte, abundă figuri de stil subtile care ne introduc
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-imposibilul-extaz-cronica-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
noastră). Eul, în schimb, acționează după principiul realității, cu ajutorul procesului secundar. Funcția lui este de a rezolva probleme, de a se proteja pe sine și totodată de a proteja sinele de realitate, de a echilibra lupta dintre sine și supraeu. Supraeul sau Superego se ghidează după principiul valorilor. Acestea sunt și instanțele în care se încadrează eroul romanului, Imposibilul extaz. Romanul Imposibilul extaz de Dan Ionescu este scris într-o manieră aparte, abundă figuri de stil subtile care ne introduc și
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/dan-ionescu-imposibilul-extaz-cronica-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
fiind discutată alături de alte abordări etice moderne și contemporane: kantianism, neocontractualism, etica drepturilor, utilitarism, etica virtuții, etici ecologiste. Gilligan reia cercetările și constatările lui L. Kohleberg asupra dezvoltării morale stadiale, cercetări care păreau să confirme faptul că fetele au un supraeu mai slab și că băieții sunt marcați în deliberările lor morale mai degrabă de reguli, principii, de abstracții, fapt care îi conduce până la stadiul cel mai înalt de dezvoltare: autonomia înțeleasă ca orientare spre principii etice generale. Gilligan a reluat
Etica grijii () [Corola-website/Science/325279_a_326608]
-
o scrisoare din 1854. Freud va extrage din acest episod propria interpretare: Dostoievski, dominat fiind de complexul Oedip, a nutrit mereu pentru tatăl său un amestec de dragoste și ură aproape paricidă. După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare, scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
tărâm autonom, de unde primim cele mai mari intuiții și inspirații - dragostea și voința altruiste, acțiunile umanitare, artistice și inspirația științifică, înțelegerea filozofică și spirituală și dirijarea spre un scop și un sens în viață. Inconștientul superior poate fi comparat cu supraeul lui Freud, văzut ca 'partea superioară, morală, suprapersonală a naturii umane, o natură superioară în om', încorporând <nowiki>"Religie, moralitate, și un sens social - elementele de căpătâi în ceea ce este mai înălțător în om... punând știința și arta deoparte"</nowiki
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
fiind discutată alături de alte abordări etice moderne și contemporane: kantianism, neocontractualism, etica drepturilor, utilitarism, etica virtuții, etici ecologiste. Gilligan reia cercetările și constatările lui L. Kohleberg asupra dezvoltării morale stadiale, cercetări care păreau să confirme faptul că fetele au un supraeu mai slab și că băieții sunt marcați în deliberările lor morale mai degrabă de reguli, principii, de abstracții, fapt care îi conduce până la stadiul cel mai înalt de dezvoltare: autonomia înțeleasă ca orientare spre principii etice generale. Gilligan a reluat
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
despre înțelesul sau simbolismul filmului, ceea ce a dat naștere la multe discuții și multiple interpretări. Totuși, o interpretare comună e bazată pe teoria freudiana a cuplului dorința - îndeplinire în vis. După teoria lui freudiana, inconștientul constă din trei părți, Eu, Supraeu, Se, iar dorințele Se-ului sunt realizate în visele noastre, cel puțin în măsura în care Supraeul le refulează în stare de veghe. Adormit, Supraeul (reprezentat prin femeia cu păr albastru din scenă cu teatrul) transforma aceste vise astfel încât ce este refulat devine
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
interpretări. Totuși, o interpretare comună e bazată pe teoria freudiana a cuplului dorința - îndeplinire în vis. După teoria lui freudiana, inconștientul constă din trei părți, Eu, Supraeu, Se, iar dorințele Se-ului sunt realizate în visele noastre, cel puțin în măsura în care Supraeul le refulează în stare de veghe. Adormit, Supraeul (reprezentat prin femeia cu păr albastru din scenă cu teatrul) transforma aceste vise astfel încât ce este refulat devine posibil. Mai mult, părți din viața treaza sunt folosite, într-un mod dezorganizat, pentru
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
teoria freudiana a cuplului dorința - îndeplinire în vis. După teoria lui freudiana, inconștientul constă din trei părți, Eu, Supraeu, Se, iar dorințele Se-ului sunt realizate în visele noastre, cel puțin în măsura în care Supraeul le refulează în stare de veghe. Adormit, Supraeul (reprezentat prin femeia cu păr albastru din scenă cu teatrul) transforma aceste vise astfel încât ce este refulat devine posibil. Mai mult, părți din viața treaza sunt folosite, într-un mod dezorganizat, pentru a construi o astfel de realitate onirica. În
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
corporate, adică de rochia de banchet pe care nu reușește să și-o scoată în timp ce-i sună mobilul și soneria de la ușă, decide o revoltă spontană, și rămâne să-și primească invitații goală, protestând că într-un tratat freudo-marxist împotriva supraeului ultracenzurat al mediului corporatist din care face parte. Scenă este memorabilă, mai ales din perspectiva în care reacționează ceilalți invitați la banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
raportul cu cele trei planuri ale muncii, ale puterii și ale limbajului -, aparțin mai curând de o antropologie filosofică asemănătoare cu descrierile făcute de Heidegger Dasein-ului, îndeosebi hermeneutica "grijii". Ele nu sunt nici observabile, nici entități teoretice cum sunt eul, supraeul și sinele la Freud, ci "existențiale". Fiindcă aceste interese sunt în același timp "lucrul cel mai apropiat" și "cel mai disimulat", iar pentru a le recunoaște trebuie să le dezocultăm, ele sunt de resortul hermeneuticii finitudinii. (5, ibid.) 7. Heidegger
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mult, poate însemna ceea ce este dincolo de aparențe... ce este de fapt ceea ce vedem? Esența sau aparența? Dar tu de ce vrei să știi? Pentru că e posibil ca tu să fii glasul și reprezentarea gândului meu. Un simbol abstract... subconștientul, conștientul sau supraeul... un fel de alt eu... un efect al gândului, oricum. -De unde ți-a venit ideea asta? s-a mirat alergătorul. Și de ce n-ar fi invers, la urma urmei? Și eu aș putea fi de fapt autorul, iar tu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează în putere, izomorfă supraeului freudian, instrumentul prin care grupuri definite în termeni de rasă, sex etc. dețin puterea asupra altor grupuri". Aceeași "judecată maniheistă a luptei de clasă" cheia de boltă a "învățăturii" marxist-leniniste stăpânește și noua ideologie a corectitudinii politice, cu diferența că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost convins că cercetările și lucrările sale științifice sunt net superioare capodoperelor plastice pe care le-a oferit posterității. Cercetătoarea franceză propune, ca ipoteză euristică, un soi de stratagemă la care recurg acești artiști, neurmărind altceva decât să își înșele Supraeul, oferindu-i, în compensație, o creație secundară, cu un evident rol de "alibi". Un număr mare de pictori nu trece imediat la realizarea tabloului, ci execută o sumedenie de schițe, guașe și crochiuri, lucrând la pictura propriu-zisă într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de schițe, guașe și crochiuri, lucrând la pictura propriu-zisă într-un cadru intim, discret ori, poate, pe ascuns, într-un fel de clandestinitate. Vinovăția resimțită de creator ar fi de neconceput dacă opera s-ar realiza în prezența lucidă a Supraeului. Conștientizat și obiectivat, sentimentul de culpă îi inoculează autorului tendința de a-și "vampiriza" obiectul propriei creații, hrănindu-se din el așa cum copilul își astâmpără foamea prin mama sa. Într-o povestire de Edgar Poe, pictorul execută portretul soției. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul spiritualității sale, ignorând multă vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
factură și a durat mult mai puțin decât comunismul. Trebuie făcută apoi o diferență între sentimentul și conștiința vinovăției: primul este legat de cel de rușine și inferioritate pornit, de regulă, în relația cu părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
seamănă până la confuzie cu idealul eului freudian cu începere de la care se organizează căutarea oricărei subiectivități, în așteptarea unei structurări a sinelui, a caracterului și a temperamentului său. Pentru un individ care-și caută identitatea, care a rupt-o cu supraeul profesiei sale de magistrat pentru a pleca în căutarea sa, această intuiție care înseamnă și numele tatălui, figura ordinii și a autorității, joacă un rol major: ea formulează un punct de tensiune indispensabil pentru organizarea căutării de sine. Aceeași remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doar în actul acuplării, Carmen își găsește împlinirea în substitutul morbid al sexualității - dorința de a ucide. Psihanaliștii din școala lui Freud ar putea descoperi aici un perfect exemplu de „relație sadomasochistă interiorizată sub forma tensiunii dintre eu și un supraeu extrem de crud” (cf. Laplanche și Pontalis, Vocabulaire de la psychanalyse, PUF, Paris, 1990). Urmând logica inductivă - de la cunoscut spre necunoscut -, primul drum al lui Marlowe duce la clinica doctorului Bonsentir. Evident, fără nici un rezultat, decât acela că detectivul își face o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nebănuite a personalității. În funcție de impresia resimțită, plăcută sau neplăcută, subiectul este gata să se confrunte sau nu cu adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile interzise din viața lui, la limite și la educația morală, socială și
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile interzise din viața lui, la limite și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate conferi
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
tu” fiind înțeles în sens larg, putându-l include și pe Dumnezeu. Psihanaliza a preluat tema eului, dar, la început, i-a acordat o importanță redusă în sistemul psihismului individului uman: cea de reglare a conflictului dintre pulsiunile sinelui, exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent psihologic centrat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în viața de zi cu zi; împreună cu aceasta a supraviețuit dimensiunea morală a caracterului. Psihologia persoanei, care a apărut în secolul XX în diversele ei variante, inclusiv caracteriologiile științifice ale acestui veac, nu abordează problema moralității, în afară de comentariile psihanalizei cu privire la supraeul, și deci nici virtuțile sau trăsăturile de caracter cu conotație morală, care se evidențiază în cursul conviețurii oamenilor în cetate, așa cum susținea Teofrast. Totuși, deși caracterizarea unei persoane prin trăsături și prin caracterul moral sunt paralele până la un punct, se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
-se în prima copilărie, în cadrul relației foarte apropiate cu părinții. Schematic, aceasta cuprinde trei instanțe: id-ul sau sinele, care exprimă pulsiunea către obținerea plăcerii, fapt ce detensionează și crează o stare de echilibru, de bine. Altă instanță e superego-ul - supraeul -, care reprezintă interdicțiile, predominant morale, ce vin din partea părinților - ca reprezentanți ai societății - și care sunt interiorizate, introjectate, împreună cu imago-urile acestora. Între acestea două se află ego-ul, ce mediază conflictul dintre ele și adaptarea la realitate. Id-ul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]