544 matches
-
ipoteze extravagante, văzând în autorul Amintirilor din copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt emise o serie de puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
o națiune bună de o națiune rea. Națiunii în stil francez, redefinită de către Renan i s-a opus cea în stil german, născocită de Herder. Dacă francezii, îndoctrinați de ideologia naționalistă, au neglijat imperativul responsabilității, la germani, dimpotrivă, acesta era supralicitat: într-un fel foarte simplu s-a născut ideea că, dacă sentimentul național a devenit prea agresiv, aceasta a fost "din vina germanilor". Națiunea etnoculturală a lui Herder Napoleon culege beneficiile Revoluției în numele Nați-unii atunci cînd cucerește jumătate din Europa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar și conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai Ralea ori cu ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
modernă apropie intelectualii de politicieni. Puterea-cunoaștere nu este un obiect antropologic, ceva gata- făcut, ci un fenomen social-politic, constituit din "procesele și luptele ce o traversează" și "care determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii. De ce? Pentru că există cunoaștere în afara cunoașterii oficiale/oficializate. Pentru că acțiunea puterii (social-politice), de cele mai multe ori, nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
după o guvernare decât demonetizarea lui Gh. Brătianu care ar fi avut numai satisfacția de a fi guvernat, scurt timp, cu Vaida Voevod, ori oricare altul? [...] E strict necesar, în ceea ce privește moralitatea, utilitatea publică și consecvența ideologică, să nu poată fi supralicitat, ci, la nevoie, să poată da de la el ceva. Nu ar fi primejdios pentru presigiul lui și pentru reușita mișcării ca să fie acuzat, la un moment dat de pactizare cu cămătarii și jefuitorii politici, ori de lașitate morală? Nu are
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
împrejurări: "Măria ta, aiasta nu se poate!" Cu astfel de colaboratori, monarhia noastră a putut să se consolideze. De câtva timp, însă, acest cuvânt leal și hotărât n-a mai răsunat în sfatul Coroanei. Dimpotrivă, la guvernarea țării s-au supralicitat lingușirea și lichelismul. Frunțile plecate și șalele smerite le poți așterne pe treptele palatelor, dar nu poți dura din ele zid de apărare pentru țară, nu te poți rezema pe ele în ceasul greu, atunci când el bate, și el bate
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
am uitat datoria de cicerone, lăsându-vă un moment, pe doamna și pe d-ta, pentru a mă adresa Chinezilor mei. V'o jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
normală sau mare, cu frați și surori de talie corespunzătoare taliei părinților va fi mult mai suspect de nanism decât un copil de talie mică ai cărui părinți sunt și ei de talie mică . Fără îndoială, diagnosticul de GHD este supralicitat, cu precădere diagnosticul de GHD parțial dobândit idiopatic izolat . Excesul diagnostic se datorează impreciziei testelor actuale de definire a GHD. Acestea sunt teste de stimulare a secreției GH bazal (pentru detalii, vezi mai jos, capitolul referitor la diagnostic). Un test
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
umbra, unde cazului de alienare i se atribuie o motivație puerilă (un sublocotenent care urma să plece pe front își împușcă, preventiv, umbra). Ș. a scris și câteva piese de teatru scurt, mai toate mediocre. Spre exemplu, Tulburătorul vis (1970), supralicitată tematic în indicațiile de regie (motivul central ar fi „vânarea de himere”), prezintă, în fapt, o întâlnire peste ani a unor foști îndrăgostiți, prilej ratat din cauza femeii care dezamăgește. În Dialog cu sfârșitul (1970) tentația moralizatoare devine frivolă: condamnarea „căsătoriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
gustului publicului din Transilvania. Singurul său volum de versuri, Soliloquii, apărut postum, în 1938, se datorează devoțiunii prietenului Emil Giurgiuca, antologator și prefațator. Moartea atât de timpurie a lui B. i-a determinat pe mulți comentatori (mai ales ardeleni) să supraliciteze valoarea creației sale lirice. Chiar dacă a fost o promisiune, despre el nu se poate vorbi, totuși, așa cum remarca lucid Pompiliu Constantinescu, decât ca despre „frumusețea neîmplinirii”. În pofida unor permanențe - „dragostea, sentimentul naturii și moartea” (Nae Antonescu) -, pot fi ușor depistate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
NATO, Grecia se opunea din motive proprii oricărei intervenții În afacerile iugoslave. Iar Ucraina și Belarus Își ofereau „solidaritatea necondiționată” și „sprijinul moral” fraților slavi din Serbia. Poate că impasul nu ar fi fost depășit dacă Belgradul nu ar fi supralicitat la Începutul anului 1999cu o serie de măceluri brutale: mai Întâi, pe 15 ianuarie, În satul Racak din sudul enclavei, apoi, În martie, În toată provincia Kosovo. Atacul de la Racak, În care au murit 45 de albanezi (dintre care 23
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea s-a dezvoltat în condiții și într-un mediu analog celui care se oferă debutanților români. Artiștii polonezi sunt susținuți de aristocrația poloneză, iar criticul de artă indică drept soluție mecenatul și în România. Și Bachelin nu ezită să supraliciteze modelul tocmai pentru că-l socotește apropiat cazului românesc: "Și se prea poate ca primul maestru sticlar al timpului nostru fără să provocăm neplăcere domnilor Luc Olivier Merson, Ehrmann și Grasset însuși a fost un prea tânăr polonez, elev al domnului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare măsură, manifestarea unei sensibilități simboliste în opera lui Gh. Petrașcu vine în siajul liricii eminesciene. Supralicitând, criticul Popescu- Gogan susține chiar o afinitate structurală a pictorului cu poezia lui Eminescu astfel încât: "Poetica petrașciană este o poetică eminesciană prin excelență..."280. Într-adevăr, o mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Este destul de simplu să realizezi că numai de autenticitate nu este vorba în pictura lui Loghi, chiar și atunci când te referi la peisaj, că idilismul său policrom are o doză mare de artificialitate. Cât despre optimism, această trăsătură a fost supralicitată prin omisiune sau ecuație statistică, pentru a subsuma întreaga creație a lui Loghi în opinia unor critici avizați precum Petre Oprea. Începuturile sunt însă relevante atât pentru devenirea ulterioară a artistului, cât și pentru câștigarea independenței sale artistice, pornind de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Boris Musatov, din cadrul grupării simboliste Mir Iskusstva. Invocarea poeziei ca trăsătură negativă în cazul lui Loghi trimite la un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o semnificație aparte ca la Gauguin sau nabiști, devine un subterfugiu. "Fantezie la domnul Loghi nu se găsește și nici nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar anumite atitudini corporale. La fel sunt și tablourile cu același titlu, Țigancă, reproduse în Adevărul literar și artistic 530. Țigăncile lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
survine ca o sigilare a unui recipient, în timp ce Salomeea nu este încercată decât de curiozitatea specifică unui om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip terifiant se ivește din tenebre, cu pupilele dilatate de groază și cu gura larg deschisă, parcă în modularea unui țipăt mut. Ivită deasupra capului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recepției acestora (Phillips și Hardy, 2002, p. 3). Această definiție se bazează pe ceea ce am putea numi "ontologie textuală", întrucât autorii emit o afirmație radicală: "fără discurs nu există realitate socială" (p. 2). Această ultimă declarație sentențioasă este criticabilă întrucât supralicitează excesiv rolul discursului în lumea socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida este în mod evident absurdă; înțeleasă ca metaforă, își pierde din pretențiile inițiale, existând riscul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]