706 matches
-
cel mai bogat în sugestii și deschideri: urmărind structura și funcția descriptivului în proza contemporană, în primul rînd la optzeciști (pentru care, totuși, eticheta de postmoderni, introdusă cu toate explicațiile de rigoare, rămîne discutabilă), autoarea pune în evidență tehnici de supralicitare a descrierii, de deconstrucție a narațiunii, de accentuare a subiectivității, de manifestare a intertextualității, ironiei și parodiei (e semnalat, de pildă, antologicul pasaj al lui Groșan, din O sută de ani de zile la porțile Orientului", care începe cu exclamația
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
oamenii care ar putea face diferența, cândva, în această țară. Mai depinde, însă, cât, cum și unde. Și chiar, de ce, adică spre ce... M-a deranjat, e drept, atitudinea lui, superficială și aproape ignoranța în rebeliunea ei, față de Eminescu, precum și supralicitarea viziunii asupra istoriei a profesorului Boia, lucru regretat, din știință mea, chiar de profesor, în raport cu generația care mai întâi trage, abia apoi întreabă. I-aș propune lui Bucurenci să afle chiar de la sursă, Lucian Boia, care sunt considerațiile acestuia despre
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
două ori barocă. O dată, prin tradiția literară de la care se revendică, și a doua oară, prin felul însuși în care este alcătuită. Linia narativă simplă, inițiatică, se complică prin dedublare, marcând grafic disjuncția din titlu; ceea ce desăvârșește, însă, senzația de supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături precise", "vine pe ape un ochi fals sufletul cu un pește în gură/ oac oac iese din smârcuri
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
ansamblu mult îmbunătățit în ultima vreme (chiar dacă nu au lipsit unele accidente individuale). Sigur, Puccini a simfonizat discursul din fosă, dar proporția cu scena trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
la nume comune astăzi: Hagi, Popescu, Lucescu (demnitari vânduți turcilor), Ossama Ben Laden, Lucian Boia, H. R. Patapievici, Viktor Orban, Marko Bella etc. Întoarcerea lui Dracula, suportă ambele lecturi. Celor care abordează exclusiv a doua cheie, le-aș reproșa o supralicitare a romanului. Autorul - etnolog și scriitor, membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, Suceava, al Asociației "Liter Art XXI" (S.U.A.), al Asociației Lingviștilor Balcanici (Germania) și al Societății Române de Criminologie și Criminalistică - își prezintă la capitolul de note și comentarii scurta
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
înaintare narativă și expresii comune, dacă nu inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial, sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
cititorul amator de calambururi este tentat să se gîndească, înainte de a începe lectura. În realitate însă, poetul compune - ludic și manierizant, ce-i drept - niște game grațioase, care nu de puține ori surprind printr-o anume naturalețe, izvorîtă, paradoxal, din supralicitarea artificialului: "Recit: MIlioane de oameni să fie FAscinați..., SOLar fiind în poezie, LAborios în ce privește Simplitatea comunicării: numai atunci El DOrado-ul valorii e un alibi Recognoscibil." Ceea ce este însă cu adevărat notabil în miniaturalul volum al lui Daniel Pișcu, dincolo de dispunerea
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
agenți ai erodării materiei. Și poate că revenirea la imagine, la obiectul definitiv și la tehnicile îndelung verificate, cum este, de pildă, gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările ieșirii definitive din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă. Conjugînd firesc acuratețea atitudinii cu seriozitatea profesională și cu o remarcabilă coerență interioară, Andrei Mănescu
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
Dacia, și alta în 1997, sub îngrijirea lui Aureliu Goci, la Editura Gramar, în colecția „Capodopere ale romanului românesc”. Ultima e o promovare senzațională în elita prozei noastre din toate timpurile, în șirul celor mai bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
pe care îl interpretează în De ce fierbe copilul în mămăligă, reușind să iasă de cîteva ori din asta și să facă momente emoționante. Cu aplauze la scenă deschisă. Adriana Trandafir găsește mereu un ton corect, fără patetisme și efuziuni, fără supralicitări pe partitura Mamei. Pe Liviu Timuș l-am găsit inexpresiv - lucru rar la el - în rolul Tatălui. Pavel Bartoș în Paul este o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
Sebastian a fost repus în discuție o dată cu publicarea Jurnalului, în 1996, confirmând supoziția lui Ov. S. Crohmălniceanu cum că partea cea mai incitantă a operei autorului ar fi chiar documentul intim. În prefața cărții noastre, Cornelia Ștefănescu vorbește de pericolul supralicitării jurnalului lui Sebastian din ultima vreme în defavoarea operei propriu-zise sau a publicisticii: „A vorbi de valoarea sa șa Jurnaluluiț la modul absolut înseamnă a minimaliza o întreagă viață dedicată scrisului”. Astfel, Jurnal de epocă trebuie citit eliminând din start prejudecata
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
înhață o omidă care devora hulpavă niște frunze. Pilozitatea excesivă a acesteia îi cade greu la stomac, așa că face să crească binișor cantitatea de guano de aici". (p. 175) Pe spații scurte, astfel de fraze pot fi chiar amuzante. Prin supralicitare însă aceste artificii stilistice nu doar că se devalorizează, dar se transformă în contrariul lor. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ele alternează cu judecăți și comparații țin de o zonă ludic-mitocănească: "Cade pe gînduri - în clipa asta fața
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este adeptul supralicitărilor, jucându-și când rolul de nonconformist, obsedat și exhibiționist, alimentat de un anarhism funciar, când cel de personaj timid, tainic și plin de lirism, mânuind cu dexteritate deriziunea și gratuitatea (uneori, bine camuflate). 6) Mai abitir decât în alte perioade
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Green Hours, de pe Calea Victoriei, despre trecutul și prezentul lui. Mi se pare mai mult decît o coincidență faptul că o formă teatrală liberă coexistă cu un spațiu în care s-a reînvățat comunicarea, acela al Grupului de Dialog Social. Orice supralicitare legată de acest loc, manifestată de-a lungul timpului pe ici, pe colo, riscă să-i deformeze atmosfera firească, climatul non-conformist, boemia, riscă să vicieze pulsiunile unui ritm "altfel", care acceptă imperfecțiunea, cu cele ale unei instituții îmbîcsite. Nu se
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
mult pentru istoria literară, pentru critica universitară și pentru canonul didactic. E, în fond, destinul oricărui scriitor important acela de a se fixa pe un loc stabil în istoria literaturii române, imposibil de mișcat într-un sens sau altul (al supralicitării sau al diminuării locului său). E o formă de inerție, de împietrire pe soclu � pe care periodic o clintesc numai remedierile de detaliu, restaurările, revizuirile, reconsiderările unor segmente ale operei. Opera monumentală a lui Tudor Arghezi, atât de diversă, se
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
semn al normalității. Ca un semn al căutării, al alimentării artiștilor cu energii proaspete, fără ostentație, fără tam-tam, fără iluzia că se naște teatru mare. Sînt exerciții, însă, extrem de utile pentru orice artist. Diminuarea anvergurii teatrului de la �suprafață� a determinat supralicitarea acestui spațiu, investirea lui cu atribute mai mari decît cele pe care și le-a dorit și asumat de la început. Tendința de coagulare și de formulare a normalității, generată de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o anumită generozitate, acestea sunt conexiunile ce pot fi făcute (posibile trimiteri firave spre un existențialism abia întrezărit), poate puțin cam abuziv. E o bună doză de supralicitare într-o astfel de conexiune, dar ea nu e cu totul nemotivată. Desigur, sunt de acord că aș putea fi acuzat de prea multă imaginație critică atunci când inventez pentru literatura română din anii primului război mondial și, în mod special
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist". Exegetul are dreptate cînd semnalează și dezvoltarea fenomenului în direcția unor plusări "sistematice" (în orice caz foarte frecvente), de ordin estetic, acoperind necesitatea încurajării morale a unei rezistențe, acel "joc al supralicitărilor apte să creeze sau să alimenteze acele vitale prestigii personale și, în ultimă instanță, și supraindividuale, de breaslă". Plusări nu chiar lipsite de consecințe secundare negative, căci din "jocul" lor ni se trage o scară de valori îndeajuns de defectuoasă
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
făcut grămadă" (computergames.ro) - dar mai ales în explicații, parafraze, dezvoltări: "tu ești mai prost ca noaptea și mai idiot ca ziua!!!!!" (computergames.ro); "e proastă ca o noapte cu eclipsă de lună" (lug.ro). Mecanismul preferat este cel al supralicitării: "văd că perseverezi în imbecilitate, încercând din răsputeri să ne demonstrezi că ești mai prost ca o oaie călcată de tren" (computergames.ro). O altă direcție de analiză (și de speculații filosofico-etico-etnice) ar viza desigur formulele, tipice, în care prostia
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
copilărie de I. Creangă, Mara de I. Slavici, Romanul Comăneștenilor (cu toate cele cinci romane ale ciclului epic reunite într-un volum) de Duiliu Zamfirescu, Thalassa de Al. Macedonski și Arhanghelii de I. Agârbiceanu. Putem vorbi aici de inventarea (sau supralicitarea) unei tradiții a romanului, căci patru din aceste titluri sunt foarte discutabile ca aparținând cu adevărat speciei. Marea majoritate a titlurilor din cele o sută aparține, cum era de așteptat, epocii interbelice, pe care o prelungesc în această etapizare orientativă
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
eu mai știu ce au făcut ca nici unul dintre actori, de pildă, să nu fie nominalizat sau propus pentru un premiu. Vîrful lor a fost atins în mod sublim, dar mulți am înțeles asta cu întîrziere. Au apărut, după, compensările, supralicitările, în contul unei performanțe trecute cu vederea. Frații a fost și maturizarea scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar, o probă complexă, solidă, o etapă substanțială a ceea ce au devenit. Reîntîlnirea de acum continuă în modul cel mai firesc performanța de
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
15-16 aprilie 1942, când la rubrica "Popasuri" M.R. Paraschivescu îi tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor nume care s-au dovedit în timp cu totul insignifiante. Este perioada în care Marin Preda află
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]