10 matches
-
i (Ostariophysi) (din greacă "ostarion" = oscior, os mic, diminutiv de la "osteon" = os + "-physi" = vezică, burduf ) este un supraordin mare de pești de apă dulce, care cuprinde aproximativ 7931 de specii, caracterizați prin prezența aparatului lui Weber, un șir de oscioare, care leagă vezica înotătoare cu labirintul urechii interne și a substanță de alarmă. Peștii din acest grup au
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
din celulele claviforme epidermice. Leziunile de la nivelul pielii eliberează substanța de alarmă, care este detectată de simțul mirosului și provoacă o reacție de spaimă la indivizii din apropiere ai aceleiași specii (sau, uneori, la specii înrudite). Unele specii ale acestui supraordin sunt lipsite de reacție de frică, dar posedă o substanță de alarmă (de exemplu, la "Serrasalminae") sau nu au nici substanță de alarmă, nici reacție de frică la substanțele de alarmă ale altor specii (de exemplu, loricariidele și gimnotiformele). i
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
Ostariophysi" este împărțit în două serii, "Anotophysi" și "Otophysi". În literatura de specialitate mai veche termenul "Ostariophysi" corespunde cu seria "Otophysi". Supraordinul "Ostariophysi" cuprinde 5 ordine, 68 familii , 1075 genuri și aproximativ 7931 de specii. Cele patru mari familii ale supraordinului - "Cyprinidae", "Characidae", "Loricariidae" și "Balitoridae" - reprezintă 4656 (sau 59%) de specii. Ostariofizii conțin aproximativ 28% dintre speciile de pești cunoscute în lume și acum reprezintă aproximativ 68% din speciile de apă dulce.
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
i (Acanthopterygii) (din greaca "akantho" = spini, țepi + "pterygii" = înotătoare) este un supraordin vast și destul de variat de pești teleosteenii superiori marini și de apă dulce, la care razele anterioare ale înotătoarelor dorsală, anală și ventrale au forma unor țepi ascuțiți, nedivizați. Înotătoarele abdominale se găsesc, de obicei, sub cele pectorale, iar câteodată
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
altul cele două parietale și se unește cu frontalele. Parapofizele sunt unite cu vertebrele. Fanta branhială aflată în fața înotătoarei pectorale. Vezica înotătoare, cu puține excepții, a pierdut comunicația cu tubul digestiv (pești fizocliști). Ovarele se continuă cu oviductele. Este un supraordin vast și destul de variat de pești marini și de apă dulce. Sunt în mare parte specii marine care domină apele de lângă țărm, inclusiv recifele de corali, dar care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
care sunt, de asemenea, bine reprezentați în alte habitate acvatice. 23% sunt exclusiv pești dulcicoli. Acantopterigienii se cunosc din cretacicul inferior și triasic și au împreună cu scopeliformele, din care probabil deriva, caractere asemănătoare. Aproximativ jumătate din peștii vii aparțin acestui supraordin. Acantopterigienii includ aproximativ 14.800 de specii repartizate în 3 serii, 13 ordine, 267 de familii și peste 2300 genuri.
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
le (Syngnathiformes) (din greaca "syn" = concrescut, unit, fuzionat + "gnathos" = falcă + latina "forma" = formă; adică pești cu fălcile unite în forma unui tub) sunt un ordin de pești osoși marini litorali, din supraordinul acantopterigieni, de talie mică, cu corp alungit, foarte subțire și necomprimat, de formă foarte variabilă, oarecum ciudată. Se caracterizează prin plăcile osoase, care la marea lor majoritate acoperă în întregime corpul formând inele osoase complete, prin botul alungit într-un
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
București, 1982, 24-50; Apolzan, Aspecte, 316-317; Emil Manu, Dimitrie Stelaru, București, 1984; Micu, Modernismul, II, 202-211, passim; Pop, Jocul, 212-218; Rotaru, O ist., III, 149-154; Cândroveanu, Lit. rom., 295-298; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 365-368; Lovinescu, Unde scurte, I, 456-459; Constantin Ciopraga, Poezia - supraordine compensatorie: Dimitrie Stelaru, L, 1991, 15, 16; Pavel Chihaia, Dimitrie Stelaru, JL, 1991, 21-22; Dimitrie Stelaru - 20 de ani de la moarte, TMS, 1991, 11-12 (semnează Ștefan Careja, Pavel Chihaia, Victor Corcheș, Ion Drăgănescu, Gheorghe Grigurcu, Teohar Mihadaș); Victor Corcheș, Dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
parte din grupa mamiferelor celor mai evoluate, Eutheria. 1.3. Încadrare sistematică Clasa MAMMALIA (Linné, 1758) Subclasa THERIA (Parker și Haswell, 1897) Infraclasa EUTHERIA (Gill, 1872) Ordinul CHIROPTERA (Blumenbach, 1779) 1.3.1. Familia RHINOLOPHIDAE (Bell, 1836) Aparține ordinului Chiroptera, supraordinul Microchiroptera ce cuprinde un singur gen, Rhinolophus cu 66 de specii, dintre care 5 trăiesc în Europa. Se caracterizează prin faptul că la nivelul nasului prezintă formațiuni cărnoase complicate. Acestea sunt formate din 4 elemente principale: potcoava, lancea, șaua și
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
grupa mamiferelor celor mai e evoluate, Eutheria. 1.3. Încadrare sistematică Clasa MAMMALIA (Linné, 1758) Subclasa THERIA (Parker și Haswell, 1897) Infraclasa EUTHERIA (Gill, 1872) Ordinul CHIROPTERA (Blumenbach, 1779) 1.3.1. F Familia RHINOLOPHIDAE (Bell, 1836) Aparține ordinului Chiroptera, supraordinul M Microchiroptera ce cuprinde un singur gen, R Rhinolophus cu 66 de specii, dintre care 5 trăiesc în Europa. Se caracterizează prin faptul că la nivelul nasului prezintă formațiuni cărnoase complicate. Acestea sunt formate din 4 elemente principale: potcoava, lancea
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]