33 matches
-
care subiecții își „însușesc” lumea, interpretează și anticipează evenimentele. În concepția autorului, constructele - funcționând ca atribute sau propoziții bipolare - sunt personale, aceasta însemnând existența unor diferențe interindividuale marcante referitoare la: constructele utilizate; întinderea repertoriului; modul de organizare în sistem (ordonare, supraordonare etc.); rigiditatea sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui Kelly pentru investigarea valorilor. În fond, o mare parte dintre termenii cu ajutorul cărora subiectul face comparații sunt de natură evaluativă. Matricea valorico-atitudinală se proiectează în grila constructelor. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
proces de creație și de memorare; ce anume îl alcătuiește și dacă principiile sunt asemănătoare cu cele ale realității (ierarhizare, coordonare, combinare, ordonare spațio-temporală sau auto-"prezentificare"). Această lectură nu urmează fidel teoria arhetipologică propusă de Gilbert Durand și nici supraordonarea poetico-simbolică a elementelor primare în raport cu realitatea, așa cum a văzut Gaston Bachelard imaginarul, ci caută să îi prezinte complexitatea cu ajutorul mai multor noțiuni și exemple, și nu doar antropologice. În acest fel, imaginarul poate releva și discontinuitățile, și transformările ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Până acum ne-am concentrat atenția asupra analizei sistemului social, a dinamicii sale interne și a relațiilor sale cu mediul. O asemenea perspectivă nu este însă suficientă. Societatea reprezintă un conglomerat de sisteme care stau în relații fie ierarhice (subși supraordonare), fie de vecinătate, de cooperare sau concurență. Multe dintre fenomenele sociale sunt efecte ale interacțiunii sistemelor. Există din acest punct de vedere o deplasare a interesului în sociologie în ultimul timp: de la analiza sistemului social spre analiza relațiilor dintre sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
servicii etc. Diviziunea sistem-subsistem merge până la ultimul subsistem, „atomul” vieții sociale - comportamentul uman elementar. Ceea ce în schema funcțională figura ca relație dintre sistem și elementele sale reprezintă în fapt o relație între un sistem și subsistemele sale, o relație de supraordonare și subordonare. Relațiile dintre un sistem și subsistemele sale prezintă, în calitate de tip de relație între sisteme, anumite particularități. În schema funcțională analizată pe larg în capitolele anterioare, accentul a căzut pe rolul sistemului în constituirea și modelarea elementelor (subsistemelor) sale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subsistem și orientarea de sistem, între centrarea pe funcția îndeplinită în cadrul sistemului și centrarea pe propriile sale finalități. Relații de vecinătate: acomodare, dominare, cooperare, concurențătc "Relații de vecinătate\: acomodare, dominare, cooperare, concurență" Între sisteme nu există numai relații de subși supraordonare („pe verticală”, ierarhice), ci și relații de vecinătate („pe orizontală”). Se pot desprinde așadar două mari tipuri de relații de vecinătate între sistemele sociale: relații de acomodare/dominare și relații de cooperare/concurență. Relații de acomodare/dominare. În funcționarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
despre democrație era tributară acelei accepțiuni potrivit căreia, "suveranitatea poporului și imaturitatea politică a electoratului au limitat democrația la puterea unui monarh paternalist sau a unui guvern autoritarist", în timp ce I.G. Duca făcea referire la acea accepțiune a termenului care viza supraordonarea voinței poporului, acestei imaturități politice a electoratului 321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util, viu și întreg în doctrina liberalismului, în împrejurările politice și economice ale României" anului 1935, precizând, din nou, concepția
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]