48 matches
-
pg. 38). În lipsa oglinzii purtătoare de noroc, în care apărea un personaj frumos, jovial și avusese loc un fel de dedublare a personalității, efectul-oglindă produce acum defectele personajului, creând disfuncționalități ale personalității acestuia iar ieșirea din acest câmp de energie suprapersonală îi produce un dezechilibru psihic: ” Din acea zi începură necazurile. În scurt timp deveni șomer, soția îl părăsi iar el se apucă de băut. Locuitorii cartierului întâlneau un ins jerpelit, murdar, care căuta printre gunoaie și vechituri bombănind ”las’ că
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1467629340.html [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
și inspirații - dragostea și voința altruiste, acțiunile umanitare, artistice și inspirația științifică, înțelegerea filozofică și spirituală și dirijarea spre un scop și un sens în viață. Inconștientul superior poate fi comparat cu supraeul lui Freud, văzut ca 'partea superioară, morală, suprapersonală a naturii umane, o natură superioară în om', încorporând <nowiki>"Religie, moralitate, și un sens social - elementele de căpătâi în ceea ce este mai înălțător în om... punând știința și arta deoparte"</nowiki>. Subpersonalitățile care își au sediul în inconștientul personal
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
un de facto "botez al creștinismului în doctrina marxistă". Prin urmare, cel mai influent purtător de cuvânt al Evangheliei Sociale, baptistul american Walther Rauschenbusch, a identificat patru rele spirituale instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
arhetipul mamei universale, aceasta simbol matricial fundamental, mamă a lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică meritând adorație, acționând suprasenszorial ca un fluid fortifiant. Câteva poeme evocă Buzele mamei, Părul mamei, Mâinile mamei, altele trimit la Tăcerea mamei, ori la Nopțile mamei, ori la Steaua mamei, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fenomen atoateintegrator face corp comun nu numai cu muzica și pictura, dar și cu baletul, cu orice altă categorie de comunicare pan-umană, regimul dicțiunii lui fiind constant de natură sonoră, dar și vizual impresionist, aerian până la transparență. Muzica, principiu suprapersonal unificator,e în același timp închidere și deschidere, poetul lăsându-se: " Dus de-a-ndăratelea, dus fedeleș, / dus ca un orb de toiagul speranței / în muzică, / dus ca o frunză, dus ca un vin, / dus ca uitarea, dus ca lumina" (Gravitație). Individualul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Postfață", la Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, pp. 210-211. 395 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 447. 396 Analizând mentalitatea arhaică și istoria literară, Eliade observă că imaginilor, arhetipurilor (adică ceea ce este anistoric, suprapersonal, "etern" în om) le corespunde ceea ce găsești în orice personaj, dacă te ocupi de viața lui interioară. Originalitatea personajului constă în a povesti ce face el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și întrepătrundere afectivă, prin dragoste. Raportarea la celălalt a subiectului conștient prin comportamente specifice și responsabile face substanța actului moral prin care se exprimă un aspect esențial al libertății omului. În plus, omul conștient asimilează și exprimă nu doar limbajul suprapersonal - fiind capabil de narațiune și autobiografie -, ci și logica implicită a acestuia - fiind capabil de gândire rațională, de raționamente, judecată, cugetare. Omul conștient judecă despre realitate și adevăr, afirmă adevărul realității, în contextul logosului și valorilor și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dintre gândire și lumea negânditoare. Cogitația carteziană a evoluat, sub aspectul sensurilor spre conceptele de „gândire”, „conștiință”, „rațiune”. Rațiunea ca raționare se corelează, desigur, cu individul care cugetă, dar ea este concepută și ca o entitate sau un principiu supraindividual (suprapersonală, fel în care a fost interpretată în secolul al XVIII-lea, denumit și Secolul Rațiunii. În această perioadă s-a vorbit mult despre variate „ființe raționale posibile”, omul fiind considerat una dintre acestea, așa cum în repetate rânduri sublinia Kant. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoana la determinanții săi și postulează necesitatea formulării teoriilor asupra personalității normale și patologice, conform unor studii riguroase și extensive. Acestea trebuie să aibă ca repere existența activă și specificitatea stilului fiecărui individ, precum și sistemul de scopuri aferente (scopuri proprii, suprapersonale și abstracteă echivalente ale idealurilor. În același cadru, Murray (1938Ă subliniază condiționarea reciprocă dintre personalitate și psihismul individual, pe terenul interferențelor motivaționale interne și ambientale. Atât în varianta sa normală, cât și în cele patologice, personalitatea reprezintă componenta obligatorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la teren. Din punct de vedere istoric, la începutul secolului XX a fost descrisă de către Jaspers reacția comprehensibilă. Pentru perspectiva terenului este exemplară concepția lui Kretschmer (1949Ă, care diferențiază reacțiile psihopatologice produse de evenimente de viață trăite (elerbnisreactionă în: reacții suprapersonale, așa cum sunt „reacțiile primitive” explozive sau conversiv-isterice, de leșin; „Reacții ale personalității” (personlichketisreactionă, care apar la oameni predispuși în mod specific, potrivindu-se acestora „ca și cheia la broască”. Psihologia germană din timpul lui Schneider, (1971Ă și, după aceea, Petrilovitsch
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
statut și rol o parte integrantă a unei structuri manipulatorii supraindividuale este un aspect al dispersiei responsabilității pe care o întâlnim și la majoritatea comportamentelor duplicitare. Problema care se pune este în ce măsură subiectul aderă deliberat și intențional la acest plan suprapersonal de existență sau este angrenat în mod pasiv, preconștient, inconștient sau uneori chiar obligat să participe. Chinuirea presupune faptul de a face pe altul să sufere din punct de vedere moral și fizic. Un altul poate fi agresat moral în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
între zona sa intimă și cea publică de manifestare. Omul duplicitar și ambiguu e considerat ca neautentic iar autenticitatea exagerată, anularea deschiderii spre posibil și imaginar poate fi anormală, ca în varianta paranoicului. Duplicitatea umană se desfășoară și în plan suprapersonal, socio-politic, ca de exemplu în nesinceritatea propagandei și diplomației. E un aspect similar cu celelalte direcții de comportamente anetice deja comentate. Egoismul și negenerozitatea. Manipularea, chinuirea, ignorarea, duplicitatea sunt comportamente interpersonale - și sociale - particulare ce pot avea valoare amorală sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
subiectivă, suficient de stabilă, identitate asumată de persoană ca efect al recunoașterii de sine, în funcție de dispoziții particulare și unice. Identitatea este activă, dialogală cu exigențele contextuale și construită în raport cu o ierarhie valorică. Există însă o identitate prescrisă de instanțele societale, suprapersonale; aceasta se constituie într-o referință cu care sîntem în contact permanent și cu care negociem "ceea ce sîntem" (FerrØol, Jucquois, 2005). Mediul comunitar îl înzestrează pe subiectul individual cu o identitate socială în care se reconfigurează profilul identitar personal, în raport cu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
poate fi socotită ca un organ al rațiunii universale. Ea s a împletit intim cu Logosul, rațiunea tuturor lucrurilor. „A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot modifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu a putut reda, firește, decât extrem de schematic bogăția de idei și armonia superbă a concepției teologice a lui Nichifor Crainic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui Marx. A cugeta lumea și lucrurile din ea prin Iisus Hristos e garanția unică a salvării din autonomismul individualist. Hristos e „locul” suprapersonal, unde rațiunile omenești se pot unifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit modern. Năzuința ce stă la temelia cărții de față a fost aceea de a o scrie în sens creștin și de a contura doctrina ortodoxă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scoate la iveală și a supune unui examen critic temeiurile care ar fi de natură să legitimeze cauza însăși și pretenția că ea ar reprezenta un imperativ absolut. Se lasă să se înțeleagă faptul că adeziunea individului la o cauză suprapersonală, în măsură să confere sens și finalitate existenței sale, s-ar realiza prin puteri originare ale sufletului situate dincolo de sfera de acțiune a judecății raționale. Pentru toți aceia în care asemenea puteri sunt treze și active, subiect de discuție și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
față de cei ce nu aderă la ea sau i se opun, indiferent dacă este vorba de cauza neamului, a rasei sau a partidului unic. Este o constatare curentă că resorturile afective cele mai profunde ale identificării individului cu o cauză suprapersonală, care va fi sustrasă examenului critic, stau în imaginea adversarului condus de o altă opțiune. La întrebarea: „Cum devin grupuri mari de oameni, uneori chiar colectivități cuprinzătoare, adversari de neîmpăcat a căror religie va fi dominată de imperativul afirmării a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
am aceeași participare emoțional-afectivă, aceeași compasiune, ca față de durerea celor care-mi sunt direct apropiați. Este o solidaritate morală umană, o Înțelegere, dar nu mai mult. dă Durerea lumii are În cazul acesta o semnificație fatidică. Ea mă depășește. Este suprapersonală. Eu o văd, o știu, dar adesea nu o pot Înțelege și nici nu o pot accepta. Este pur și simplu ceva care mi se impune din afară, ca un fel particular de trăire istorică și socială, contrară voinței și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Înfățișându-se ca o ființă a progresului. Să Încercăm acum, după ce am văzut caracteristicile persoanei, să-i dăm o definiție. Pentru N. Berdiaev, persoana reprezintă o valoare supremă, dar numai cu condiția ca ea să existe În raport cu valorile absolute, suprapersonale, de ordin spiritual. În sensul acesta, persoana va constitui, prin excelență, un principiu moral de la care se pleacă În sunt determinarea toate valorile. În felul acesta, morala devine o doctrină despre persoană, iar centrul vieții morale se Întemeiază pe ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
constituie substanța monologului interior al personajului masculin care, silit să-i dea Olgăi o explicație, o invită într-o excursie la munte, pe același traseu pe care obișnuiau să-l străbată înainte de ruperea dramatică a relației lor. Obsedat de semnificații suprapersonale și de legi istorice generale, care strivesc inițiativele și năzuințele individului (de altminteri, I. a fost întreaga sa viață un adept al marxismului, la care nu a renunțat nici după anii de închisoare comunistă), Ilie Chindriș încearcă să-și justifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
că Dumnezeu a făcut pe om ca bărbat și pe femeie ca femeie, unul completându-se pe celălalt, alcătuind o unitate care se întregește și lucrează în viață. Am putea spune cu adevărat că familia este o comunitate a iubirii suprapersonale în care persoanele nu dispar, ci se desăvârșesc. După Bulgakov este o unitate în dualitate și iubirea comună se arată când membrii ei luptă împotriva păcatului și caută să-și împodobească sufletul cu virtuțile creștine, având ca model pe Hristos
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ale sale „idei elementare sau originare”. Pentru Jung arhetipurile după cum arată Ioan Petru Culianu „au o latură obiectivă, Întrucât pot fi deduse din diferite tradiții religioase și folclorice, și o latură subiectivă, Întrucât sunt produse autohtone și autonome ale inconștientului suprapersonal” (/50). În vocabularul eliadian, „arhetip” are o semnificație oscilantă Între cea arhaică (platonică) și cea modernă (totalitatea actelor de repetiție, imitație ). Deci una din accepțiunile posibile e și cea psihologică a lui Jung. În acest caz, arhetip Înseamnă „model preformativ
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ale viziunii statornice (ceea ce nu încape în descrierea calitativă a trăsăturilor de substanță). Ea este chemată să deschidă calea cunoașterii către suprastructurile sistematice ale subiectivității, într-o ordine care debutează cu configurația internă a personalității, continuă cu decantarea unor constante suprapersonale, cu descrierea teoretică a acestor constante și se finalizează cu unitățile înglobatoare care se degajă din această descriere. Sinteza se revendică de la virtuțile epistemologice ale construirii punctuale și aplicate (pentru fiecare subiect uman în parte) a unei veritabile concepții filosofice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
despre faptul că la "ceea ce este comun în înțelegerea sensului" ajungem numai dacă pornim de la corelațiile obiectivate ale trăirii. În cap. III (3) vom arăta că "trăirea" lui Dilthey nu este în nici un caz lipsită de reprezentativitate și de semnificație suprapersonală și că ea se subordonează principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]