1,369 matches
-
Poezia/ julește și te dă de rîpă, afli" (Balcan-expres). Evident, efectul acestei maniere nec plus ultra, în sensul că se ,prozaizează" pînă la sînge, că se pliază cu fidelitate pe înregistrarea mecanică a factorilor aleatorii, într-un fel corespondent al suprarealismului care îneca viziunea în purul hazard, sporește prin conotațiile morocănoase, dezagreabile, cu iz naturalist: ,E drept, pe la prînz cumpărasem o căpățînă de porc afumată/ și-am pus de piftii./ Era o mîzgă afară, un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
lui din care să rezulte un profil pe de o parte înscris în istoria literară, pe de alta detașîndu-se prin tulburătoarea unicitate fără remediu a creatorului. Să le luăm pe rînd. Dintru început, Gellu Naum s-a arătat conectat la suprarealismul european, ilustrînd pe sol românesc starea de spirit insurgentă a acestuia, urmîndu-i cu suficientă fidelitate pe "specialiștii revoltei" din Occident, mai cu seamă pe cei din Franța. S-ar putea vorbi, constată Ion Pop, de o, pînă la un punct
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
specialiștii revoltei" din Occident, mai cu seamă pe cei din Franța. S-ar putea vorbi, constată Ion Pop, de o, pînă la un punct, "ucenicie pasionată", recognoscibilă la toți sacerdoții avangardei. Scopul lor era de-a construi "viziunea-tip" a suprarealismului, de "derivație "gotică"" și poescă, "romantic-tenebroasă" și chiar baudelairiană. La temelia limbajului poetic în cauză se afla o "stare de a fi", "un fel de-a fi în lume", sub egida maximei disponibilități de receptivitate față de "misterul universal". Dînd o
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
mai mult ori mai puțin genuine. Elocvent, Gellu Naum învederează o "capacitate de concentrare maximă a discursului", care contrazice "dicteul", o modelare a sintaxei textului, la antipodul suspendării "controlului gîndirii", ca și travaliul indiscutabil al unor cizelări formale. Astfel încît suprarealismul "clasic" pare a se învecina, sub condeiul său, cu rețeta ermetizantă, întemeiată pe "dificila libertate" evocată de Ion Barbu. Putem menționa aici și postura rimbaldiană, de "alchimist al cuvîntului", a cărei prezență în creația lui Gellu Naum a fost evidențiată
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
ca și cel al "literaturii pentru copii", din Cărțile cu Apolodor, unde "parodia se află la loc de cinste", deconspiră caracterul convențional atît al spețelor literare cît și cel al lumii pe care o (re)constituie. Dincolo de eșafodajul teoretic al suprarealismului care încearcă a se scutura, în mod exasperant, de "gîndire" ca și de "literatură" ("Sînt infectat de literatură, exclama Gellu Naum, pînă dincolo de măduvă și pariez că orice medic ar vedea în fiecare din nervii mei cangrena puturoasă a poeziei
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
a poeziei"), nu ne putem împiedica, așadar, a vedea un caz al conștiinței însăși ce se caută în negația de sine purificatoare. Avangarda nu e decît un spasm al conștiinței, o "gîndire convulsivă", precum genul de frumusețe ce-l preconiza: "Suprarealismul nu a năzuit la nimic mai mult decît să provoace din punct de vedere intelectual și moral o criză de conștiință de felul cel mai general și cel mai grav", afirma concludent însuși Breton, în Al doilea manifest al suprarealismului
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
Suprarealismul nu a năzuit la nimic mai mult decît să provoace din punct de vedere intelectual și moral o criză de conștiință de felul cel mai general și cel mai grav", afirma concludent însuși Breton, în Al doilea manifest al suprarealismului, datat 1929. Cu discreție, însă cu tenacitate, Ion Pop a punctat acest "negativ" al rebeliunii antiintelectuale în opera lui Gellu Naum (deși extensibil, în bună măsură, la întreg peisajul avangardist), această recuperare (repêchage) a conștiinței ce are aerul catastrofic că
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
n-are o statuie a lui Traian, dar se mîndrește cu un bust al lui Atatürk. Fondatorul Turciei moderne, spoit din belșug cu smoală, se încruntă la trecătorii de pe Calea Victoriei mai aprig decît Baiazid la negocierile cu Mircea. Un veritabil suprarealism combinatoriu pare să prezideze selecția subiectelor și, uneori, așezarea lor în spațiu. Tradiția jocului cu mărgelele de bronz n-a fost instaurată de regimul comunist și n-a pierit o dată cu el. Copia Lupei Capitoline, instalată inițial în Piața Sf. Gheorghe
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
laudative, nu ezită să-l numească pe Cămilo José Cela "geniu", subliniindu-i talentul lingvistic de excepție și laconismul discursului, care lasă, din fericire, "nemoralizat" universul românesc. E apreciată îndrăzneala experimentelor literare, cum ar fi realismul atroce, dus pînă la suprarealism, din Familia lui Pascual Duarte, ori introducerea în literatura spaniolă a "simultaneismului" (tratarea, în paralel, a unor scene diferite) și a fragmentarismului liric, pentru a destructura narațiunea liniară (în Stupul). Nu numai scriitorul se bucură de elogii, ci și omul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
în mod savant o limbă înseamnă a practica un fel de vrăjitorie evocatoare". Spre a consemna, în altă parte, "efectul magic al poeziei" sau "versuri de o astfel de magie". Ar fi putut fi menționată aici și notoria atracție a suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
încîntată" pe care majoritatea comentatorilor nu îndrăznesc să și-o explice și disecția minuțioasă în vederea extragerii sensului exact (cu riscul gîtuirii misterului autentic al viziunii), comentatorul pare să încline mai degrabă spre a doua variantă. Familiar cu procedeele din recuzita suprarealismului - să nu uităm că Ion Pop este autorul a două studii de referință consacrate mișcărilor de avangardă - Avangardismul poetic românesc (1969) și Avangarda în literatura română (1990, 2000) - criticul insistă foarte mult pe dimensiunea de farsă burlescă, de înscenare ludic-ironică
O monografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14894_a_16219]
-
Nu pot să-mi permit așa ceva traducînd pe altcineva, dar cu mine fac ce vreau. R.B.: D-na Nina Cassian, Dumneavoastră ați trăit intens o întreagă perioadă fertilă din istoria literaturii române, mai ales a literaturii interbelice, a avangardei, a suprarealismului, sunteți evocată de poeții vremii, de un Ion Barbu de pildă și sunteți evocată și de un autor german care a pornit pe urmele lui Paul Celan, dar în sens invers, pornind înapoi spre Cernăuți de la podul de peste Sena, de unde
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
abdicarea de la ideea poetică fac obiectul mai tuturor judecăților critice, de la N. Manolescu la Valeriu Cristea și de la M. Iorgulescu la Gh. Grigurcu. Din acest creuzet de fine impresii livrești transpare diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al lui Gellu Naum cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
un spîrnel rotindu-se/ biciuit de vocea mamei" (Soare strivit pe zid). Compromisă prin uzanța festivă, viziunea lumii se împrospătează grație unei percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta/ prin zgomote de tramvai vocile unor copii/ îmi aduc aminte viața mea pe sponci/ tîrîitul de la o zi la alta cu oarbe deschideri în cerul opac/ surîd mă fac că nu știu nimic
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu Laudă vocalelor în modernitatea clasică a anilor '20. Opera sa reflectă experiența războiului, descrierea tehnicii și a noilor medii, afinitatea pentru suprarealism, experimentele cu droguri, receptarea decadentismului francez și a literaturii de fin-de-sičcle, surprinde aspectul politic al radicalismului antidemocratic al Republicii de la Weimar. Deși reunește atâtea coordonate importante, o analiză mai profundă a studiului nu a fost efectuată niciodată. Îndeletnicirea ezoterică cu
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în versuri, și Victor Brauner: "Eu sînt/ structuri variate adunate/ într-o singură ființă" sau: "Eu sînt, în dezordinea mea/ aparentă organizat după/ legile imaginației. Formele/ mele de amalgamare sînt/ uniunea dintre o femeie și/ o pasăre". Probă a fecundității suprarealismului! Nu încape discuție. Muza poeziei lui Miron Kiropol rămîne carnea, materialitatea făpturii proprii care-i îngăduie aventura metaforei, periplul prin materialitatea fictivă, care-i acordă spiritului putința de-a se afirma în act creator. "Carnea, scria Antonin Artaud, a fost
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
vast curent refractar al spiritului care încearcă tocmai să redea Omului statutul său suveran, deplina independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut, un substrat edificator, acea tendință de dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei ce clatină din cap, cu o suficiență marxistă ce-și răsfrînge propria reducție, în fața suprarealismului, regretîndu-i "limitele" ideologice (neaderența la lupta de clasă), nici cei ce-l identifică, înfricoșați de ceea ce le-a livrat o înțelegere parțială, cu totalitarismul sau fundamentalismul (v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
dispuși a le tabuiza și a trage foloasele adiacente, au existat și în alte timpuri și locuri... Cu justețe, Simona Popescu îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii (destui!) literați "care au îngropat deja suprarealismul în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
îl apreciază pe Gellu Naum, încă în viață în momentul apariției volumului d-sale, drept ultimul exponent major al suprarealismului în poezie. Un suprarealist rău înțeles atît de activiștii culturali, cît și de unii (destui!) literați "care au îngropat deja suprarealismul în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-un stat comunist, "în care axa culturală oficială a fost reprezentată de exact forme și mentalități literare pe care
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-un stat comunist, "în care axa culturală oficială a fost reprezentată de exact forme și mentalități literare pe care avangardiștii le-au disprețuit dintotdeuna". Dar izolat și față de comilitonii săi întru suprarealism, după ce Gherasim Luca, Trost și Paul Păun s-au expatriat, iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit, compensator, o șansă a cristalizării existenței sale în direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea i-a îngăduit a-și cultiva propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
propriul "centru" creator și spiritual. De altminteri, Gellu Naum a adresat grele imputări suprarealiștilor autohtoni tocmai pentru că ei n-au priceput nevoia de-a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă în întregime pe umerii poeților". Obsedat de suprarealism, ca de-o formulă metapoetică, autorul Athanorului socotea că producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]