1,669 matches
-
care trebuiau spuse, "adevăruri de nișă" și care sunt mult mai percutante în context. Faptul că "destalinizarea" României impusă de Moscova a fost una falsă, concretizată în epurarea evreilor din partid. E un fapt, vorba unui critic francez, cu adevărat "suprarealist", pentru că partidul comunist român în forma lui inițială, infimă cât era, fusese pus pe picioare și compus dintr-o majoritate evreiască. În al doilea rând, prin prisma deformantă a anilor ceaușiști, tânăra generație e convinsă că elita comunistă era formată
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în mare măsură la practica suprarealistă), încearcă a-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită" e a unei ființe care-și proiectează viața emoțională și senzorială pe ecranul universal și, în reciprocitate, își asumă fenomenologia naturii precum o funcție a organismului
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
optsprezece). O asemenea metodă de-a induce simplitatea morală conjugată cu trupeasca armonie duce la un joc de elemente plastice, la o polifonie a materiilor, deopotrivă a celor însuflețite și a celor neînsuflețite, scăpate din chingile oricărui determinism. Nici măcar miradorul suprarealist nu mai funcționează cu strictețe, nereprezentînd decît o lejeră supraveghere a disoluției stenice, a decurgerii și a învălmășirii mirifice a elementelor. Producția aceasta se reclamă de la o fervoare a libertății asociative ce reflectă fără mijlocire o fervoare a vitalității. Ea
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
Mallarmé și Barbu, iar dacă ești și mai ,bazat", poți căuta la fenomenologi sau la deconstructiviști chestiunea limbajului. Dacă ești open mind atunci nu-ți vor scăpa micile fabule și alegoriile unei poezii foarte tricky. Altfel, te poate emoționa imaginea suprarealistă sau ,metafora care ia prin surprindere imaginația", care este esența poeziei în viziunea lui Borges, precum o simplisimă ,ceașcă roză-n talie". Cum spuneam, în multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
asemenea unui cârciumar, să treci și în odaia cealaltă. Aici, aceeași dezordine frumoasă, doar că actorii erau cărți de anticariat. O ușă lăsată deschisă în buza canalului dădea o perspectivă lichidă întregii scenografii. Într-o cadă de baie se lăfăiau suprarealist o colecție de BD-uri și cărți pentru copii. În spatele unui covor persan, probabil o moștenire de la străbunul Alladin, colecția de pornache în limba franceză. Un deliciu. Când m-am întors în încăperea din față și am dat peste a
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
Dacă e abonat la lista începem, știe deja unde, cine, ce, cum. În după-amiezele cu soare, merge la www.mnac.ro, pentru o gură de wireless pe terasa Palatului Parlamentului, cu vedere spre viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului. În viitorul suprarealist în care MNAC se va învecina cu pioasa construcție, intrebarea “De ce trag clopotele, Mitică?” va căpăta un raspuns demn de calamburul de acum 100 de ani: “E un performance, monșer.” Dacă locuiește în Bükres, urbanul e abonat la www.bukresh
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
a dovedit un avocat bun și a punctat bine aseară deși totul părea că se transformă într-o imensă bășcălie... imaginea lui eliade proiectată într-o sâmbătă noaptea pe clădirea teatrului național din cluj ar fi fost un postcard aproape suprarealist...iar în românia trendul e ceva de genul”trecem peste suprarealiști..nu pare genul dumneavoastră...” you’re not a sore loser, are you? a venit și seara de sâmbătă...după ce s-a lăsat așteptată atâta vreme.cu regret că nu
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
înfioară/ De acel galben icusar,/ Ceasornic fără minutar./ Ce singur scrie când să moară/ Și ou și lume. Te-nfioară/ De ceasul galben, necesar... E drept că ideea Oului-monument ar fi putut să-i aparțină și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația poetului român, cert originală, este desăvârșită într-un stil de baladă sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
Florilor Răului, în care putem pătrunde prin "munca" rimbaldiană ce ne îngăduie "a deveni vizionar". Artistul e o întîlnire de puteri daimonice care se ivesc din străfunduri incontrolabile de către rațiune. Reperele producției lui Gellu Naum pot fi descifrate în Manifestele suprarealiste ale lui André Breton, dintre care chiar cel dintîi, din 1924, cuprinde celebra definiție a conceptului: "Automatism psihic pur, prin care ne propunem să exprimăm, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt mod, funcționarea reală a gîndirii. Dictare
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele care alcătuiesc substanța acestor poezii. Gheorghe Grigurcu
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură de neverosimil și mister, ca în grafica suprarealistă ("o pisică de angora cu blănița-ntr-un nimb de musculițe și fluturi/ se înalță de pe acoperișul/ casei vecine la cer"), în timp ce altele materializează, într-o manieră cam previzibilă, abstracții: Apoi a fost Timpul./ Cine afirmă că nenăscuții nu au
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
Iar rescrierea ei în 1996 nu face decît s-o subțieze. Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături precise", "vine pe ape un ochi fals sufletul cu un pește în gură/ oac oac iese din smârcuri Masculofemina", "apa unde-și spală prostia stamba", "va scoate din burtă un sâsâit ca de
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității. Lenin discută cu
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
d-voastră? N.C.: Nu, nu e chiar așa. Cartea mea de debut am publicat-o după plecarea lui Paul din România. Noi am fost însă prieteni. El a fost mai influențat și s-a situat mai mult pe orbita poeziei suprarealiste române, decît mine. Eu m-am plasat pe orbita așa-numitei poezii franceze fanteziste, în stilul lui Apollinaire. Recent i-am tradus în englezește lui Paul Celan cele opt poezii și cele opt poeme în proză pe care le-a
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a ispitit totuși în accentuată măsură, poetul nostru păstrează din atmosfera avangardei cel puțin o năzuință spre realiile "nefardate", dezarmant de simple. E un soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd grandilocvența, ampolozitatea retoricii
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
e imposibil să-i reziști atunci cînd dai de un răspuns ca cel pe care l-am ales ca titlu al recenziei. Probabil că analizele de orice fel, psihologice, antropologice, literare chiar - sînt răspunsuri de o neașteptată plasticitate, superbe explicații suprarealiste ale lumii, ar oferi rezultate nebănuite. Lectura cea mai "indicată" e totuși prima, inevitabilă de altfel, cea care nu te lasă să citești mai departe pentru că nu îți poți stăpîni rîsul. Remarcabil e faptul că experimentul începe în plin comunism
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
scriitori de linia a doua, de linia a treia sau chiar mai de jos, care vin din descendența revistei "Cuvîntul liber" scoasă cu ideile și pe banii "Ajutorului roșu" și ai Moscovei bolșevice, ca și din descendența unor efemere publicații suprarealiste". Datele istorice alcătuiesc doar un pretext pentru atitudinea naționalistă ce nu șovăie a se dezlănțui. În continuare apare incriminat, din acest punct de vedere, I. Ludo, care în Răspîntia, "revista pereche a Orizontului lui Sașa Pană", s-a rostit în legătură cu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
lui I. Ludo. Grosolănia de limbaj, disprețul față de valorile intelectului, exclusivismul dur, ura energică față de valorile și de spiritul culturii române, care caracterizează articolele scrise de I. Ludo sub protecția katiușelor, vor trece în bagajul curent al criticilor literari autorizați". Suprarealiștilor (în bloc, căci ne aflăm la un pas de conceptul nazist al "artei degenerate" de către evrei!) li se pune în cîrcă adeziunea la comunism: Iar faptul că suprarealiștii devin cei mai prozaici și mai angajați oameni ai partidului comunist, în
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
a acorda acțiunii lor poetice o dimensiune transcendentă, care să acopere viața: "Pentru moderniștii din România, problema (suprarealismului) a rămas, evident, o problemă formală. Teoreticienii de la unu, 75 H. P. etc., trecînd prin Franța, au rămas surprinși văzînd că revolta suprarealistă depășea imaginea poetică (...). Această preocupare numai formală, numai poetică este într-adevăr un produs unic, caracteristic mișcărilor de avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
spre a se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinația de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează tocmai manierismul, pasiunea formei, simțul versificației; autorul nu mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
pantofi. Cădeau din mașini. Pantofii păreau că aleargă singuri pe autostradă. Nu se știe încotro. Îmi venea să cobor din mașină, să probez mai multe perechi... Mai vedeam pe asfalt pălării, cămăși sau ochelari de soare. Imagini de-a dreptul suprarealiste. Din când în când descopereai și câte un ziar. Puteai să te așezi pe marginea șoselei și să citești ultimele noutăți, în liniște. Prietenii din Nord m-au întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru Antonin Artaud: "Acolo unde alții propun opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau la iveală spiritul". Concentrată pe raportul creație-viață, concepția suprarealistă a propus o analogie între poezia ce o preconiza (care se definea drept "état de fureur") și stările sufletești paroxistice, placate pe violențe, pe dereglările extreme, purificatoare. Apare semnificativă în acest sens o altă afirmație a lui Artaud (din Suppots
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
că n-a ieșit nimic! Nu știu. Important este că s-a făcut. După aceea Paul Neagu s-a dus pe drumul său, iar drumul meu nu a cantonat în obiect. Atenție, însă: nici o legătură între aceste obiecte și traseul suprarealist al obiectelor! Atenție: nici o legătură între aceste obiecte și obiectele constructiviste! Aceste obiecte, această artă objectuală (deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]