146 matches
-
pregătire excepțională, voință, concentrare, inspirație și intuiție. Voința autorului a produs o reacție în lanț reactivând bogăția informațională de cunoștințe depozitate în memorie, țintind scopul pe care și l-a propus. Ionel Cionchin pare a fi conectat direct la lumea suprasensibilă, la lumea divină. Intenția Domniei Sale a fost de a reda românilor vechiul blazon de noblețe a propriei lor istorii și pentru aceasta a lucrat conștiincios, cu migală de bijutier, analizând și sintetizând bogăția de fapte și evenimente istorice și toate
DOUĂ STUDII DE MARIANA STRUNGĂ ŞI PROF.DOINA DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Doua_studii_de_mariana_strung_al_florin_tene_1392388701.html [Corola-blog/BlogPost/364092_a_365421]
-
apoi„. Poezia este o „mărturisire„ „într-un decor în fața altarului„ ; ea „cântă nostalgic „inocentele melancolii„ căutând adevărul din cuvinte, pentru că ele au , cuantic, „substanță divină sublimă„ ; „ferecate-n lanțuri„ , cuvintele „se zbat deasupra norilor„, iar cunoașterea implică efortul imaginarului în suprasensibil, un parcurs realizat la înălțimea reflecției filozofice de către Viviana Milivoievici. Poezia este „o muzică a aștrilor„ , prelungită prin cuvinte spre umanitatea cu fruntea îndreptată spre cer, percepându-i sonoritățile, simbolurile și adâncimile. Pentru că „totul e o poveste - de scris în
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot, ca spațiu existențial în ipostaza lirică de „Albastru-Infinit„ este configurată , în viziunea poetei, prin coordonata timp, de la un timp subiectiv, uman, „clipa
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
de dureri, spaime, dezolări! Este o doctoriță cu o căldură umană care ajută bolnavul să recâștige forță și speranță. Este o umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_luminita_marilena_pascari_aurel_v_zgheran_1380813434.html [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
dar un nor fără o corabie / nu știm cât face„ Dacă știm că „ unu plus unu fac doi„ și că „opt împățit la opt fac unu„, conform gândirii raționale, o altă matematică ar trebui, poate, descoperită pentru a pătrunde în suprasensibilul care ne fascinează pe noi toți , dar nu avem acces la el în mod logic, rațional, și care este sugerat prin absurdul asociațiilor : „dar un munte împărțit la o capră / nu știm cât face„ nici „eu și cu tine nu
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1487945411.html [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
alt stol ca apoi iarăși să se desprindă spre libertate: realitatea fizică, empirică, de care luăm cunoștință prin simțuri; realitatea legilor matematice și fizice de care luăm cunoștință prin logică și rațiune; realitatea noetică, a minții, inimii și inteligenței omenești suprasensibile, de care luăm cunoștință prin intuiție, apercepție, prin har, iluminare lăuntrică, duhovniceacă, epifanie, teofanie, adică revelație. Și din aceaste trei forme de cunoaștere prin care suntem binecuvântați prin naștere, educație și revelație, din această “trinitate” gnosologică și gnostică a realității
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1493260044.html [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
deplaseze circular în mijlocul scenei) VITTORIO I: Dumnezeu Adevărat sălășluiește în inimă! VITTORIO III: Dar ce este inima, adevărul și viața? O glumă nenorocită, căci după cum spui realitatea a fost obturată de lăcomia omului. Creatură înzestrată cu nemurire. Fiu al CERULUI SUPRASENSIBIL ȘI AL PĂMÂNTULUI INTELIGIBIL se lasă înjosit de propria pasiune. VITTORIO VI: De vină rămâne Șeitan pentru căderea lui Adam. VITTORIO X: Biată creatură fără minte! Șeol n-are nimic de a face cu necazurile omului. Noi ne săpăm propria
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_craciun_1405701081.html [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
Socrate, Criton, Gorgias, Fedon, Banchetul, Republica, Sofistul, Timaios. Din ele rezidă, în ciuda prezenței aproape continue a lui Socrate, ideea de bază a filosofiei lui Platon, aceea că adevărata realitate o constituie Ideile, cea de frumos, de bine, de adevăr, esențe suprasensibile, imuabile, aflate într-o lume în afara timpului și spațiului, dominate de un principiu suprem, cel al unității în diversitate. Viața lui Platon, ca și a mentorului sau, nu a fost una scurtă, ceea ce semnifică în mod sigur faptul că activitatea
SCURTE CONSIDERAȚII (ISTORIE) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1430754316.html [Corola-blog/BlogPost/384414_a_385743]
-
este decât aparență (spre exemplu culorile sau sunetele, care în realitate sunt unde electromagnetice și vibrații, noi le percepem ca culori și sunete). Așadar, realitatea nu o putem interpreta ca atare, ci în urma unei continue introspecții a rațiunii, prin intuiție suprasensibilă, existând lucruri apriorice care se află atât în afara experienței noastre senzoriale, cât și înaintea oricărei experiențe. Platon, influențat de Socrate, care considera ca și Parmenides, că simțurile nu ne oferă decât o percepție obscură asupra adevărului și realității, ridiculizându-i
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_1_constantin_popa_1339404393.html [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
evlavioasă, pentru a avea viața veșnică, în caz contrar fiind pedepsiți la chin veșnic, sau moarte veșnică (depinzând de interpretarea religioasă), fiind deasemenea o propunere metafizică, Kant are o atitudine critică și chiar dacă împarte lumea în experiență sensibilă și experiență suprasensibilă (spațial, timpul și categoriile, cunoscute de către noi în urma judecaților apriorice), vorbește și de lucrul în sine, care se află în spatele cortinei realității, a fenomenului, și pe care noi nu îl putem cunoaște, idee combătută de Hegel care consideră că Ființa
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_1_constantin_popa_1339404393.html [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
lucrurilor, însă fără să fie veșnice, ci au apărut la nașterea lumii materiale, fiind elementele care stau la baza existenței materiale și a cunoașterii). Raportarea la acest nivel de cunoaștere se face prin rațiune. Ambele nivele de cunoaștere (sensibilă și suprasensibila) au ca obiectiv prin continuă relaționare, cunoașterea lumii materiale, completându-se și justificându-se reciproc. • în al treilea rând este realitatea experienței metafizice, absolute, infinite, Dumnezeu, necunoscută nouă, datorită faptului că suntem ființe finite, închise într-un univers material limitat
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_1_constantin_popa_1339404393.html [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
pe care arta o are comună cu religia și filosofia. Prin ea se precizează acel Ceva care este un propriu al artei: reprezentarea în chip sensibil a tot ceea ce este mai înalt pentru om: „...Gândirea pătrunde în profunzimea unei lumi suprasensibile și o opune mai întâi ca pe un dincolo conștiinței nemijlocite și senzației prezente: este libertatea cunoașterii prin gândire care se eliberează pe sine, de acest dincoace numit realitate și mod finit de a fi. /.../Arta înlătură aparența și înșelăciunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Își este Deajuns pentru Sine și El este Înstărit [și] Mărinimos [Ghaniy, Karim]. (Qu’ran, traducerea sensurilor, Surah Al-Naml, ayat 39-40 - 27:39-40) În concepția musulmană Djinnii posedă corpuri (‘Agiasam), descrise că aburi sau f um, fiind în mod normal suprasensibili, dar putîndu-se arăta oamenilor sub diferite forme, ba chiar pot îndeplinii diferite munci. În Coran se spune: el a creat omul din argilă răsunătoare asemenea vaselor, si a creat Djinni din flacăra focului fără fum “ 55, 14-15), așezând aceste entități
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
cunoștințele vin din înțelegea formelor (sau esențelor) neschimbătoare ale lucrurilor, astfel elaborând binecunoscuta „teorie a formelor”. Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoașterea ideii, obiectul cunoașterii adevărate (episteme); procedeul prin care se ajunge din lumea sensibilă în lumea suprasensibilă; în cunoașterea metafizică intervine intelectul analitic (dianoia) și intelectul pur (nous). "Mitul peșterii" este o imagine alegorică a lumii și a modului cum poate fi cunoscută. Platonismul este un termen folosit de savanți pentru a se referi la consecințele intelectuale
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
pe direcția restrictivă a filosofiei occidentale, oficiale așa cum el o numește, care admite doar două surse de cunoaștere: percepția sensibilă, care furnizează datele empirice și lumea legilor care le ghidează. Există mai multe trepte ale conștiinței: lumea fenomenului ("molk"), lumea suprasensibilă a sufletului sau a sufletului îngerilor ( "malakūt" ) în care se află ținuturile utopice, și lumea inteligenței pure specifică arhanghelilor. Într-o treaptă intermediară acestora se găsesc: "ʻălam al-miṯăl" ( lumea imaginii ). și "al-ʻălam al-ḥissiyy" ( lumea sensibilă), lumi în care se proiectează
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
atent al respirației ("pranayama") care trebuie să decurgă în mod regulat, fără a fi însă întreruptă ca în alte exerciții yoga. Următoarea etapă a meditației o constituie "dhyăna" (ध्यानम्, sanscrită)/"jhăna" (pali), pătrunderea în sfera suprasensibilului, a inconștientului, contemplația pură. Practicantul se detașează de propriile simțuri și își îndreaptă atenția spre unuia din cele trei caracteristici ale existenței: "anicca" (impermanența), "anatta" (non-sineitatea), "dukkha" (durerea). Apogeul meditației presupune intrarea într-un spațiu aflat la limita dintre conștient
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
Știința spirituală sau știința spiritului sau știința ocultă se dorește a fi o completare a științelor naturii, având ca obiect de studiu domeniul suprasensibil. Știința ocultă este cercetarea sistematică a ocultismului sau formularea de concepte oculte într-o manieră care imită — ca metodă sau ca prezentare — practica cercetărilor din științele naturii sau felul în care ele descriu fenomenele lumii fizice. Acest termen nu include
Știință spirituală () [Corola-website/Science/306626_a_307955]
-
Geheimwissenschaft im Umriss", Berlin, 1910), el afirmă: În continuare Rudolf Steiner încearcă să demonstreze faptul că știința ocultă sau spirituală reține atitudinea sufletească ce dă caracterul științific demersului științelor naturii, în schimb nu îl mai aplică fenomenelor sensibile, ci "conținutului suprasensibil al lumii". Aceste explicații nu sunt considerate suficiente de cercetători cum ar fi Sven Ove Hansson, care analizează știința spirituală din punctul de vedere a două criterii considerate esențiale: Mai departe Hansson ajunge la următoarele concluzii:
Știință spirituală () [Corola-website/Science/306626_a_307955]
-
valorilor devine treptat o varietate a răspunsului ortodox deși autorul susține că reprezintă spiritul getic anterior creștinismului, scriitorul însuși afirmând că “este ortodox fiindcă este get”. Această înțelegere a lumii în cicluri lungi și prin procese modelatoare enigmatice, la limita suprasensibilului, autorul o întărește doctrinar prin alte cărți pătrunzătoare în idee cum ar fi “Genius Loci. Fabula Caii Singuratice”(2006) precum și “Arhetipul Călugărilor Sciți”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă. În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, scriitorul a reușit
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
conceptul libertății capătă valabilitate și aceste două postulate. Astfel, rațiunea practică este cea care restabilește libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu, asupra cărora speculația nu găsește suficiente argumente. Însă, nu este vorba de extinderea cunoașterii, prin intelectul categorial, a domeniului suprasensibil, deoarece aceste postulate nu sunt luate ca obiecte de cunoaștere, ci doar, că În lumea ideală realitatea lor este incontestabilă. Conceptul de „metafizică a moravurilor” include În conținutul său atât teoria asupra virtuții, cât și cea a dreptului, aceasta presupunând
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
literă mică, frumosul desemnează o calitate ritmică a lucrurilor, o anumită proporție armonioasă, regulată a părților, mai mult sau mai puțin prezentă în lume, dar exemplară și superlativă în corpul omenesc. Când frumosul face Frumosul, cu majusculă, este un Ideal suprasensibil, o realitate imobilă și transcendentă față de care frumusețile vizibile sunt o imitație îndepărtată și degradată. Discursul grec clasic despre Frumos nu este de tip artistic, ci filosofic. Frumusețea nu are sens prin ea însăși. Dacă acest ciclu al imaginilor grecești
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
neclintită, ce nu se mai poate uita, că ești unit cu Dumnezeu. Extazul e o totală ieșire din sine pentru a trăi în divinitate. Revelația lăuntrică a prezenței lui Dumnezeu, a scufundării în lumina lui, capătă un caracter intuitiv, deși suprasensibil. Trupul nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se pot încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tot și se amestecă, fără să se confunde, cu toate elementele, față de care el rămâne totdeauna eminamente distinct”(Ierarhia cerească, p.61 ). Lumina transcendentă a focului imizibil constituie obiectul sublim al contemplației mistice ortodoxe. Ea se poate experimenta în viziunea suprasensibilă a sfinților. Ea s-a descoperit în transfigurarea Mântuitorului pe muntele Taborului. Dacă natura acestei lumini este creată sau necreată, această chestiune a iscat marea dispută teologică din veacul XIV, care a dat prilej sfântului Grigore Palama să demonstreze în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este. Poeții glorifică în mii de chipuri lumina și artiștii de toate categoriile o absorb în operele lor, fiindcă numai așa pot fi frumoase. Dar mai presus de toți și de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]