4 matches
-
fapt deosebit de grav însă în momentul istoric actual este ușurința cu care acestor indivizi șantajabili și manipulabili în fel și chip li se induce, până la ultimul atom cerebral de hoit biodegradabil, ideea că ei formează, de fapt, o așa-zisă „supraspecie” humanoidă, o castă, mai corect spus, completamente „superioară” ca mod de înțelegere și de viziune asupra lumii, desigur, în raport cu toate celelalte persoane cu care interacționează zilnic și care nu fac parte, evident, din ansamblul lor ierarhic ocultoido-postmodernist. Am fost întrebată
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_civilizatia_magdalena_albu_1374051413.html [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
Înmulțit, dar s-au obținut și hibrizi Între specii mai Îndepărtate și chiar Între genuri diferite. De altfel, Încă de la Începutul secolului XX, Lotsy subliniase necesitatea introducerii unei terminologii noi pentru a desemna formele intermediare (s-au propus termenii de supraspecie, semi-specie sau demă). Lucrând pe 200 de specii din genul Bufo, răspândit În Întreaga lume (mai puțin În Oceania), Frank Blair a reușit să pună În evidență faptul că posibilitățile de Încrucișare Între grupe sunt atât de numeroase Încât sugerează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
identitatea lor (armonia contrariilor). 2.1 Noțiunea de contrariu se raportează la cantități, calități, tendințe opuse unele altora, care se presupun sau se exclud reciproc, din punct de vedere logic, sunt două specii extreme ale aceluiași gen sau două genuri (supraspecii) contrare aparținând unui gen superior, implicând existența unor specii intermediare 1, contrarietate reprezintă, astfel, diferența maximă. 2.2 Contrariile prezintă o dublă funcționalitate: 2.2.1 Funcția generatoare: opoziția dintre ele reprezintă conținutul, sursa intrinsecă a dezvoltării unui obiect, proces
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar una care va marca definitiv perceperea și înțelegerea acestor opere, până în momentul în care romanul (supraspecie? supragen?) deține întâietatea scenei pe care au loc reprezentațiile formelor literare. Un gen negator prin excelență, care "degradează faptele" și este lipsit de "o ambivalență regeneratoare". În epocile în care romanul devine genul predilect, excesiv iubit de creatori, dar și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]