28 matches
-
ticălos" pe mine și pe încă vreo cîțiva care îndrăzniseră să pună în discuție situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă în acea clipă, nu ezita să interzică (?!?) discuția și să aplice o scatoalcă pînă și unei... "doamne editoare" care îndrăznise să ia apărarea lui Marin Preda (căci despre el era vorba
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
sau de pe pământ". Faptul că o poveste pare neverosimilă, precum aceea în care Avraam și Eliezer îi biruie numai ei doi pe regii biblici, nu înseamnă că lucrurile nu s-au întâmplat în realitate. „Cu totul dimpotrivă: adevărul și realitatea supraterestră a întâmplării dovedesc adevărul și realitatea ei terestră. Ce este jos vine întotdeauna de sus; iar cele de jos nu s-ar putea întâmpla fără exemplul lor ceresc". Aici traducătorul român, de altfel remarcabil, Petru Manoliu, greșește vorbind în același
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
fost scris ca să ne fie-așa, Mai mult urgie decît stea curată, Sub care, fericiți, a ne salva. Nu am găsit răspuns la întrebare, Ne-am sărutat puțin sau chiar deloc, Dar ne-am atins uriaș, fără-ncetare, Într-un supraterestru fel de joc. În orizontul nostru de durere Am presimțit că scîrțîie ceva, Căci nefiresc e gustu-amar de fiere Atuncea cînd iubești pe cineva. Și-am înțeles că nu va fi nimica Din toată-această luptă și-acest chin, Că
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de invitația de a coborî într-o peșteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci și prin arhipelagurile care țin de Spania, unde golurile subterane au cu totul alte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de invitația de a coborî într-o peșteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci și prin arhipelagurile care țin de Spania, unde golurile subterane au cu totul alte
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În volumul Zdrențele sfielii, editat la București de Societatea Scriitorilor Militari, Mircea Brăilița ne familiarizează cu un aparte orizont de așteptare situat mult în afara contingenței, pentru că se proiectează în acele sfere supraterestre unde memoria e orientată într-o dezirabilă direcție "ferice", ideală. Toate acestea în timp ce mult prea pământeasca întunecare normează timpii prezenți, supuși pericolului de a pierde contactul cu valorile sufletului. Chiar și așa, atracțiile pasionale se dovedesc devorante, reamintite la ore
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc, Vreau să trișez, dar mă ține-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
corpului eteric, anume acela supraautomat (v. nota 26), restul corpului/fluidului eteric, cel automat, însoțind materia materia inertă a corpului grosier. Pentru corpurile subtile, momentul detașării este marcat, conform , prin percepția unei lumini clare, cu intensitate progresivă ajungând până la niveluri “supraterestre” cu toate acestea nestressantă; lumina, “personificată”, degajă o atracție deosebită însoțită de căldură și afecțiune și se găsește în comunicare informațională cu omul . Această esență luminoasă, deși “personificată” și în relație informațională cu omul, nu are totuși aspectul vreunei entități
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Templu ca să comunice cu lumea zeilor. Însă homo religiosus simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa care duceau peste tot cu ei stâlpul sacru, Axis mundi, ca să nu se depărteze de Centru și să rămână în legătură cu lumea supraterestră. Pe scurt, oricare ar fi dimensiunile spațiului său familiar - țara, orașul, satul, casa -, omul societăților tradiționale simte nevoia de a exista mereu într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un Univers ia naștere începînd din Centru și se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot. N-o fi un supraterestru. Chestiunea centrală rămâne cea economică, știu asta. Tocmai la noi se uită marea descoperire marxistă: existența determină conștiința, nu invers. Capitaliștii au învățat să folosească arma economica prea bine. Asta-i adevărata întrebare, aici e punctul central, aici trebuie pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
normală cunoscută de toți care seamănă cu senzația de extaz, este senzația de voluptate, ce explică faptul că extaticii leagă prin asociația de idei anumite reprezentări erotice de percepțiile lor extatice; ei interpretează extazul ca pe un act de amor supraterestru, ca o uniune a speciei nespus de elevată și pură cu Dumnezeu și Sfânta Fecioară. Interpretările incorecte cu privire la extazul mistic reflectat în unele lucrări de artă precum cea a lui Bernini, poate fi considerate ca un act de degenerare interpretativă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca, dar însăși lirica lui întreagă, cu toate artificiile și marile ei canoane de artă. Și atunci să recunoaștem: în contemplarea aceasta supraterestră, din vecinătatea aștrilor, ce rost mai au micile vanități omenești! Ecourile lor nu ajung pînă la dînsul”. La rîndul lor, „eseurile lirice” adunate în volumul Act de prezență (1931) sînt pentru Perpessicius „virtuoase poeme în proză, teoria din ele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit Își pierde individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea lumii. În regim creștin, acest Dumnezeu este iremediabil imaginat după modelul muncii unui meșteșugar care, cu unealta sa, modelează obiectul transformând o materie primă. Biblia, de exemplu, îl concepe ca pe un plăsmuitor al lumii. El acționează ca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
permanent proces de testare menit să distingă ce anume aparține În ea Întunericului și ce anume Luminii. În ansamblu, trecerea lor pe acest pămînt trebuie să fi fost o experiență fericită, căci ei vedeau clipă de clipă scîntei de Lumină supraterestră În orice mugur și În orice fir de iarbă. Pentru gnostic, ca și pentru platonician, lumea este un clarobscur: se găsesc În ea destule urme și semne ale unei prezențe superioare pentru a o face suportabilă. 8. Istoria neamului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și canalizare), evacuarea și neutralizarea reziduurilor industriale și menajere, insalubritatea habitatului, poluarea apei și aerului cu agenți chimici, fiecare În parte și toate la un loc, se Înscriu În rândurile fenomenelor de degradare și de rupere a echilibrului ecosistemului terestru, supraterestru și subterestru. Iată de ce Înclin să cred că, deviza sub care se desfășoară activitățile Organizației Mondiale a Sănătății În acest an, depășește cu mult intenția de a sensibiliza opinia publică și autoritățile publice cu privire la sănătatea publică. Ea devine un strigăt
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul îndrăgostit își pierde individualitatea, eurile interferează până la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sanctificați și de cele ale împăraților creștini, care au dat o valoare militantă credinței practicate și au mobilizat conștiințele credincioșilor în situații istorice dificile. Reflectând relația pe care domnul român a instituit-o cu lumea terestră, dar și cu lumea supraterestră (reperul principal, de delegat al divinității, rămâne Constantin I), discursul oficial despre putere ne relevă coordonatele pe care s-a constituit imaginarul. Să reamintim aici că registrele matricei teoretice reflectă modul în care puterea a organizat și a gestionat spațiul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
toate câte există. Mișcarea Lui e circulară și corpul Îi este alcătuit din substanța Luminii iar natura Sa este compusă din substanța Adevărului. Datorită Lui, celor cinci corpuri tetraedrul, cubul, octoedrul, icosaedrul și dodecaedrul li se adaugă cele două sfere supraterestre. Drumul neofitului se încheie la bifurcația semnului Y. În dreapta este calea înțelepciunii divine reprezentate în ritualul de inițiere egiptean printr-o femeie înveșmântată în alb, la stânga este cea terestră, a falsei cunoașteri reprezentată de o femeie împodobită cu toate comorile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comorile lumii și o tavă plină cu struguri. Bățul Y prin care se caută în deșert apa ne dovedește înțelepciunea atât de elocvent susținută în reprezentarea cărții de tarot. 1 și 2 nu sunt cifre. Ele aparțin celor două sfere supraterestre. 3 e triunghiul și 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1, 2, 3 și 4 formează numărul 10 arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. În urmă cu peste cincizeci de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
toate câte există. Mișcarea Lui e circulară și corpul Îi este alcătuit din substanța Luminii iar natura Sa este compusă din substanța Adevărului. Datorită Lui, celor cinci corpuri tetraedrul, cubul, octoedrul, icosaedrul și dodecaedrul li se adaugă cele două sfere supraterestre. Drumul neofitului se încheie la bifurcația semnului Y, în dreapta calea înțelepciunii divine reprezentate în ritualul de inițiere egiptean printr-o femeie înveșmântată în alb, la stânga cea terestră, a falsei cunoașteri reprezentată de o femeie împodobită cu toate comorile lumii și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o femeie împodobită cu toate comorile lumii și o tavă plină de struguri. Bățul Y prin care se caută în deșert apa ne dovedește înțelepciunea în reprezentarea cărții de tarot. 1 și 2 nu sunt cifre, aparținând celor două sfere supraterestre. 3 e triunghiul și 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1, 2, 3 și 4 formează numărul 10 arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. Fiecare zeu și astru este legat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
anumit înțeles. Simpla constatare istorică și anume că, de la Hristos și până la epoca modernă, cultura Europei este aproape exclusiv creștină, ne face să înțelegem stimulentul factorului religios asupra ei. Dar religia fiind dogmă, cult și disciplină totalitară cu o finalitate supraterestră, din caracterul acesta al ei decurge puterea ordonatoare și restrictivă asupra formelor și conținutului culturii. Dogma se răsfrânge în cultul care o sensibilizează și faptul acesta are repercusiuni de selectare și stilizare asupra formelor culturii. Cultura egipteană se înfățișează ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obiective dincolo de moarte, pentru Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]