28 matches
-
nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În volumul Zdrențele sfielii, editat la București de Societatea Scriitorilor Militari, Mircea Brăilița ne familiarizează cu un aparte orizont de așteptare situat mult în afara contingenței, pentru că se proiectează în acele sfere supraterestre unde memoria e orientată într-o dezirabilă direcție "ferice", ideală. Toate acestea în timp ce mult prea pământeasca întunecare normează timpii prezenți, supuși pericolului de a pierde contactul cu valorile sufletului. Chiar și așa, atracțiile pasionale se dovedesc devorante, reamintite la ore
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de invitația de a coborî într-o peșteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci și prin arhipelagurile care țin de Spania, unde golurile subterane au cu totul alte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/spania-subterana/ [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc, Vreau să trișez, dar mă ține-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/liliana_boian_terziu_1447076586.html [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de invitația de a coborî într-o peșteră de prin apropiere, nu doar pe teritoriul peninsular, ci și prin arhipelagurile care țin de Spania, unde golurile subterane au cu totul alte
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_1402332870.html [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
fost scris ca să ne fie-așa, Mai mult urgie decît stea curată, Sub care, fericiți, a ne salva. Nu am găsit răspuns la întrebare, Ne-am sărutat puțin sau chiar deloc, Dar ne-am atins uriaș, fără-ncetare, Într-un supraterestru fel de joc. În orizontul nostru de durere Am presimțit că scîrțîie ceva, Căci nefiresc e gustu-amar de fiere Atuncea cînd iubești pe cineva. Și-am înțeles că nu va fi nimica Din toată-această luptă și-acest chin, Că
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1489158024.html [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
aici, ei dispuneau de o metodă proprie. Într-o retragere solitară, isihastul trebuia să spună rugăciunea lui Iisus, ținându-și răsuflarea în timp ce o pronunța: treptat, un sentiment de fericire inefabilă îl învăluia, văzându-se înconjurat de raze de lumină divină supraterestră, lumină increată, aceeași pe care martorii transfigurării lui Iisus o contemplaseră pe Muntele Thabor. Credința în eterna vizibilitate a luminii taborice isca contradicții, metoda practicată de isihaști provocând critici ironice. Campania împotriva isihaștilor era condusă de Varlaam, un călugăr venit
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a descoperit și a transpus pe pânză, într-o manieră de vizionar, extraordinara subtilitate a naturii insulelor britanice, cu cele trei componente ale ei: soarele, marea și ceața. Crepusculul și aurora apar pe pânzele lui Turner ca niște misterioase fenomene supraterestre. Culorile se topesc în tonuri fantastice, formele se estompează în contururi abia vizibile. E o lume de vis, o feerie pe care n-am mai văzut-o nicăieri în pictură, în nici unul din tablourile marilor galerii de artă ale lumii
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
permanent proces de testare menit să distingă ce anume aparține În ea Întunericului și ce anume Luminii. În ansamblu, trecerea lor pe acest pămînt trebuie să fi fost o experiență fericită, căci ei vedeau clipă de clipă scîntei de Lumină supraterestră În orice mugur și În orice fir de iarbă. Pentru gnostic, ca și pentru platonician, lumea este un clarobscur: se găsesc În ea destule urme și semne ale unei prezențe superioare pentru a o face suportabilă. 8. Istoria neamului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anumit înțeles. Simpla constatare istorică și anume că, de la Hristos și până la epoca modernă, cultura Europei este aproape exclusiv creștină, ne face să înțelegem stimulentul factorului religios asupra ei. Dar religia fiind dogmă, cult și disciplină totalitară cu o finalitate supraterestră, din caracterul acesta al ei decurge puterea ordonatoare și restrictivă asupra formelor și conținutului culturii. Dogma se răsfrânge în cultul care o sensibilizează și faptul acesta are repercusiuni de selectare și stilizare asupra formelor culturii. Cultura egipteană se înfățișează ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obiective dincolo de moarte, pentru Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și canalizare), evacuarea și neutralizarea reziduurilor industriale și menajere, insalubritatea habitatului, poluarea apei și aerului cu agenți chimici, fiecare În parte și toate la un loc, se Înscriu În rândurile fenomenelor de degradare și de rupere a echilibrului ecosistemului terestru, supraterestru și subterestru. Iată de ce Înclin să cred că, deviza sub care se desfășoară activitățile Organizației Mondiale a Sănătății În acest an, depășește cu mult intenția de a sensibiliza opinia publică și autoritățile publice cu privire la sănătatea publică. Ea devine un strigăt
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
toate câte există. Mișcarea Lui e circulară și corpul Îi este alcătuit din substanța Luminii iar natura Sa este compusă din substanța Adevărului. Datorită Lui, celor cinci corpuri tetraedrul, cubul, octoedrul, icosaedrul și dodecaedrul li se adaugă cele două sfere supraterestre. Drumul neofitului se încheie la bifurcația semnului Y. În dreapta este calea înțelepciunii divine reprezentate în ritualul de inițiere egiptean printr-o femeie înveșmântată în alb, la stânga este cea terestră, a falsei cunoașteri reprezentată de o femeie împodobită cu toate comorile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comorile lumii și o tavă plină cu struguri. Bățul Y prin care se caută în deșert apa ne dovedește înțelepciunea atât de elocvent susținută în reprezentarea cărții de tarot. 1 și 2 nu sunt cifre. Ele aparțin celor două sfere supraterestre. 3 e triunghiul și 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1, 2, 3 și 4 formează numărul 10 arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. În urmă cu peste cincizeci de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
toate câte există. Mișcarea Lui e circulară și corpul Îi este alcătuit din substanța Luminii iar natura Sa este compusă din substanța Adevărului. Datorită Lui, celor cinci corpuri tetraedrul, cubul, octoedrul, icosaedrul și dodecaedrul li se adaugă cele două sfere supraterestre. Drumul neofitului se încheie la bifurcația semnului Y, în dreapta calea înțelepciunii divine reprezentate în ritualul de inițiere egiptean printr-o femeie înveșmântată în alb, la stânga cea terestră, a falsei cunoașteri reprezentată de o femeie împodobită cu toate comorile lumii și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o femeie împodobită cu toate comorile lumii și o tavă plină de struguri. Bățul Y prin care se caută în deșert apa ne dovedește înțelepciunea în reprezentarea cărții de tarot. 1 și 2 nu sunt cifre, aparținând celor două sfere supraterestre. 3 e triunghiul și 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1, 2, 3 și 4 formează numărul 10 arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte. Fiecare zeu și astru este legat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dea prin Divina Comedia, dar și de-a lungul creștinismului în ansamblul său); doar el poate influența cetatea, astfel încât ea să decidă care sunt legile bune după care să se autoguverneze. Doar că aceste legi sunt inspirate de o putere supraterestră binevoitoare, ceea ce conferă același caracter și același grad puterii guvernatorului și puterii legislatorului. Gândirea politică la Platon, non-atee, rămâne respectuoasă față de legea veche. În plus, pentru oamenii virtuoși, menține promisiunea imortalității sufletului într-un loc mai frumos decât cel terestru
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit Își pierde individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
corpului eteric, anume acela supraautomat (v. nota 26), restul corpului/fluidului eteric, cel automat, însoțind materia materia inertă a corpului grosier. Pentru corpurile subtile, momentul detașării este marcat, conform , prin percepția unei lumini clare, cu intensitate progresivă ajungând până la niveluri “supraterestre” cu toate acestea nestressantă; lumina, “personificată”, degajă o atracție deosebită însoțită de căldură și afecțiune și se găsește în comunicare informațională cu omul . Această esență luminoasă, deși “personificată” și în relație informațională cu omul, nu are totuși aspectul vreunei entități
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu râvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul îndrăgostit își pierde individualitatea, eurile interferează până la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau de pe pământ". Faptul că o poveste pare neverosimilă, precum aceea în care Avraam și Eliezer îi biruie numai ei doi pe regii biblici, nu înseamnă că lucrurile nu s-au întâmplat în realitate. „Cu totul dimpotrivă: adevărul și realitatea supraterestră a întâmplării dovedesc adevărul și realitatea ei terestră. Ce este jos vine întotdeauna de sus; iar cele de jos nu s-ar putea întâmpla fără exemplul lor ceresc". Aici traducătorul român, de altfel remarcabil, Petru Manoliu, greșește vorbind în același
Prâslea cel voinic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6131_a_7456]
-
ticălos" pe mine și pe încă vreo cîțiva care îndrăzniseră să pună în discuție situația unui scriitor foarte discutabil, de altminteri, și care nu era un artist cu valoarea și scăderile lui, ci o entitate intangibilă, un fel de zeu supraterestru. Ei bine, criticul acesta, foarte stimat de mine, pînă în acea clipă, nu ezita să interzică (?!?) discuția și să aplice o scatoalcă pînă și unei... "doamne editoare" care îndrăznise să ia apărarea lui Marin Preda (căci despre el era vorba
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot. N-o fi un supraterestru. Chestiunea centrală rămâne cea economică, știu asta. Tocmai la noi se uită marea descoperire marxistă: existența determină conștiința, nu invers. Capitaliștii au învățat să folosească arma economica prea bine. Asta-i adevărata întrebare, aici e punctul central, aici trebuie pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
consolatoare) din finalul articolului: „Vers magistral în semnul căruia înaintează nu numai experiența de viață a poetului Ilarie Voronca, dar însăși lirica lui întreagă, cu toate artificiile și marile ei canoane de artă. Și atunci să recunoaștem: în contemplarea aceasta supraterestră, din vecinătatea aștrilor, ce rost mai au micile vanități omenești! Ecourile lor nu ajung pînă la dînsul”. La rîndul lor, „eseurile lirice” adunate în volumul Act de prezență (1931) sînt pentru Perpessicius „virtuoase poeme în proză, teoria din ele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Templu ca să comunice cu lumea zeilor. Însă homo religiosus simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa care duceau peste tot cu ei stâlpul sacru, Axis mundi, ca să nu se depărteze de Centru și să rămână în legătură cu lumea supraterestră. Pe scurt, oricare ar fi dimensiunile spațiului său familiar - țara, orașul, satul, casa -, omul societăților tradiționale simte nevoia de a exista mereu într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un Univers ia naștere începînd din Centru și se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]