178 matches
-
e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic. Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu motivează, în sine, pozițiile acaparate în ultimii ani. El a gestionat, însă, în folos propriu mai multe conjuncturi, știind să mimeze supușenia față de veritabilul cap al partidului, Ion Ilici Iliescu. O supușenie fără de care n-ar fi ajuns nicăieri. Acolo unde politicieni feseniști evident mai dotați decât el (de la Petre Roman la Meleșcanu) au falimentat, Năstase a trecut cu bine proba ";ciocului
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu motivează, în sine, pozițiile acaparate în ultimii ani. El a gestionat, însă, în folos propriu mai multe conjuncturi, știind să mimeze supușenia față de veritabilul cap al partidului, Ion Ilici Iliescu. O supușenie fără de care n-ar fi ajuns nicăieri. Acolo unde politicieni feseniști evident mai dotați decât el (de la Petre Roman la Meleșcanu) au falimentat, Năstase a trecut cu bine proba ";ciocului mic" și a zâmbetelor strepezite. n noua fază, inaugurată odată cu
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
lui Ilia Ilici, spațul din cel de-al doilea act, pe care o aranjează zilnic, îi pune în ordine mormanele de perne albe, brodate, calcă rufe și aburii fierului vechi se răspîndesc pe scenă, îi pune masa cu enormă tandrețe, supușenie, cu privirile în jos, umilă și... atît de femeie. Toate scenele, de fapt, ale lui Mihai Constantin cu Sebastian Papaiani și cu Virginia Mirea sînt tulburătoare. Sînt atît de rusești, atît de adevărate, în fond, jucate dumnezeiește într-o geometrie
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
cu Ucraina sugerează că românii ar fi capabili de-un comportament asemănător. La acest capitol cred că ne auto-flatăm. N-avem nici pe departe demnitatea ucrainienilor. S-a văzut și în episodul Bîstroe, când iarăși ne-am dovedit, în linia supușeniei iliesciene, niște lași de ultimă speță. Probabil că ucrainienii simțeau că au de-a face cu niște cârpe, și n-au ezitat să apese până la refuz pedala abuzului. Partea cu adevărat sinistră a tărășeniei e că indivizii care ne cereau
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
cele sfinte, cum suntem noi, românii, n-am să cred vreodată că persistența Bisericii pe locuri atât de înalte în gustul public are vreo legătură cu imediata realitate. Cu minime excepții, Biserica Ortodoxă Română a fost mereu un instrument al supușeniei față de mai-marii zilei, lucrând mână în mână cu regimurile politice, oricare ar fi fost acelea. Nu pot să uit laudele și rugăciunile adresate la slujbe de către preoți în numele satanelor din conducerea PCR. Intrate în "fișa postului", astfel de incalificabile căderi
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
că nu pot înlocui empatia, dar nici măcar nu o pot suplini: simpatia pe paradă sau antipatia de bravadă. Simpatia de paradă este una oportunistă: te declari partizanul unei experiențe de care nu o ai, dar căreia i te conformezi din supușenie față de curentul epocii. În schimb, antipatia de bravadă este una beligerantă: îți declami superioritatea față de o experiență a cărei inferioritate te scutește de obligația de a mai trebui s-o înțelegi. Ești împotriva curentului și crezi că împotrivirea ta poate
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
materiale, despre care s-a scris la nesfârșit. Astăzi, ca principal vinovat pentru blocarea accesului instituției pe care o conducerea la dosare, și ca partener privilegiat al lui Timofte la "secretizări", Onișoru își ronțăie liniștit grăunțele agonisite în anii de supușenie, complicitate și cinism. Atacând furibund, Emil Constantinescu speră să facă uitate neputințele și lașitățile propriei activități politice. Ca șef de stat, nu e suficient să spui că Securitatea a fost o instuție criminală, și apoi să te închizi în spatele zidurilor
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana. Cine scormonește arhiva plecăciunilor scriitorilor noștri față de supușenia oficială, descoperă și un Tudor Arghezi gata oricînd să prefacă noroiul în mătase sau bubele în mătănii". Sub comunism, desigur că Arghezi n-a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
toată făptura. Judecătorii, procurorii, predicatorii și moralizatorii de tot felul dezvolta o severitate facială polarizată spre exterior. Mulțumirea interioară densă aproape vâscoasa se manifestă uneori printr-un zâmbet de bunăvoință adresat subalternilor și celor cuminți care respectă preceptele impuse cu supușenie, aproape bucurie. Dar undeva în colțul gurii și în mișcarea sprâncenelor, în priviri furtive, în grabă unor cuvinte care se exprimă necontrolat, se ascunde un sentiment de frică. Parcă satisfacția nu-i deplină și totul s-ar putea schimba cândva
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
o paranteză, fiindcă trebuie să explicăm cum „granița” a definit nu doar o istorie, ci și o literatură. Ca să protejeze imperiul, Maria Tereza transformă iobagii graniței în militari - le asigură altă identitate. Nu mai sunt oameni ai pământului, nu exprimă supușenia, relația cu pământul, devin luptători. Sunt oameni liberi. Neam ocupat prea puțin de acești „oameni liberi” și de felul în care ei au afirmat un tip de spiritualitate. Ovidiu Cotruș nota că literatura lui Coșbuc, a baladelor și a idilelor
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
din aceeași castă, un bărbat rostește un lucru extrem de important pentru toți, una din femeile prezente, cea care este mai aproape, trebuie neapărat să se ridice, să se încline în fața vorbitorului și să-i sărute mâna, cu un gest de supușenie absolută. Obicei complicat. Foarte complicat. După atâtea secole... Totuși, Hualing nu se ridicase de la locul ei, mimând doar obiceiul. A trebuit să treacă un timp până să mă deprind cu ideea și s-o privesc drept în față pe directoarea
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
română, prea complicate: pusă într-o situație ridicolă din cauza incapacității deja cronicizate de acțiune, ofițerimea s-a trezit brusc la realitate și a încercat să recupereze într-o zi ceea ce-a pierdut în zeci și zeci de ani de supușenie față de clasa politică. Evident că eșecul a fost lamentabil. În clipa în care rețelele de informatori au refuzat să coopereze (pentru că aceasta e realitatea în cazul Disici), ofițerii cu grad înalt au intrat în panică. Prin urmare, trebuia găsit, cu
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
politică", și ajunge la epurarea din economie și din administrație a elementelor alogene. Nu doar de evrei e vorba, ci și de unguri, bunăoară. Străinii sînt judecați de Eliade în raport nu cu vreo contribuție culturală, ci cu gradul de supușenie față de statul român. După 1918, scrie el, guvernanții i-au uitat pe sașii și pe șvabii din Ardeal care au votat în totalitate alipirea la România Mare și i-au favorizat în schimb pe maghiari, care și-au făcut netulburați
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila supușenie / să-mi mușc zilnic limba / de teama individului / cocoțat / pe eșafodul / din curtea curatoriumului / am simțit nevoia / dar și datoria / să dau de pământ / cu mentalitatea / și naivitatea
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de ineluctabila supușenie / să-mi mușc zilnic limba / de teama individului / cocoțat / pe eșafodul / din curtea curatoriumului / am simțit nevoia / dar și datoria / să dau de pământ / cu mentalitatea / și naivitatea mea / de est european...” Remarcăm un alt motiv romantic în creația lui
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
28 mai 1941 - eliberat de Arhiepiscopia Catolică din București, Parohia Bisericii Bărăția București I - str. Bărăției, cu următoarele rubrici: Data și locul căsătoriei - 11 februarie 1893, Biserica parohială romano-catolică „Bărăția”; „Numele, condițiunea, locul de naștere, religia, vârsta, starea civilă și supușenia”: mirele - „Michael Povansch, mecanic, din Hatzfeld, romano catolic, de 27 ani, necăsătorit, supus austroungar”; mireasa - „Barbara Terezia Manell, născută Höfner, din Sasca, romano-catolică, de 30 ani, văduvă, supusă austroungară”; „Observațiuni: Publicațiile s’au făcut la 22, 29 Ianuarie și 2
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
a neamului meu, și materializat în Adunarea Sfântului Sinod de la București și în persoana Prea Fericirii Voastre, să mă călăuzească și să mă sprijine și pe mine cel de departe. Mă plec în genunchi și vă sărut mâna cu toată supușenia întru Hristos, Preotul Virgil Gheorghiu de la Sfânta Biserică Română din Paris Înalt Prea Sfinției Sale Prea Fericitul Patriarh Justinian al României Paris, 12 iunie 1965 Prea Fericirea Voastră, Autoritățile franceze mi-au refuzat autorizația de călătorie în România. Nu pot veni
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
viață, sînt preocupați, interesați, pasionați în clipele lor de răgaz, de-o a doua ,,ocupație”; e vorba de-o așa zisă vioară secundară, pentru care simt o chemare interioară, tainică, irezistibilă, o înclinație nativă, pe care o urmează, cu o supușenie voită și cu o anumită sfințenie, până ce-o văd încununată de izbândă. Și acest fapt, nu numai că nu-i afectează, nu-i încomodează, nu le dăunează în îndeletnicirea lor de bază, ci dimpotrivă, le dă în întreaga lor activitate
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a vedea grumazul lui Musa plecându-se, cu supușenie. E primul semn de slăbiciu ne. Musa știe și nu spune nimic. Ascultă. Ascultă în tăcere. Dacă lovește acum, pe neașteptate, Tariq tot o să-l copleșească. Ai lui sunt prea mulți. Și dintre cei mai buni. Dacă i se supune
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați de oameni, îngroziți de urletele sfîșietoare care răzbeau pînă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
din alte țări arată, dimpotrivă, o polarizare între două, maximum trei forțe politice. Vor dispărea, e adevărat, partidele mărunte. În schimb, membrii Parlamentului vor deveni mai vizibili și mai activi, din moment ce legitimitatea lor decurge direct de la alegător, și nu de supușenia față de șeful ierarhic. Încercarea disperată de a propune un compromis (vot pe listă la o cameră, vot uninominal la cealaltă) arată clara intenție de fraudă. Cu puterea pe care o dețin, ei vor reuși, desigur, să concentreze toată puterea decizională
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o jalnică aparență de respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi putut îmbrăca acțiunea pe care o ratasem. Acum îmi era clar, și simțeam asta când ca pe o consolare, când ca pe o durere insuportabilă, că Antonia și Palmer erau foarte îndrăgostiți unul de altul. Mărturisirea iubirii lor și supușenia mea în fața ei, ba chiar - aș zice cu multă amărăciune - binecuvântarea pe care aproape că le-o dădusem, descătușase în cei doi o bucurie frenetică. Nu-i mai văzusem niciodată atât de veseli, atât de plini de viață, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]