157 matches
-
mică javră, meditează sumbru într-un vis desuet și existențial, în fața rădăcinilor unui castan din grădina publică de la Bouville, - o, loc poetic prin excelență al universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de acolo de sus, cu un surâs complice, amintindu-ne că a salutat deja în Bloc-Notes din 30 martie 1961 importanța capitală a "micțiunii sartriene" pe mormântul lui Chateaubriand, adăugând că "începea o eră de pipi și de scuipat pe morminte". Dragă François Mauriac, ești profetul romanului
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
-mi deie Moartea capătul la aț Eu bărbat și tu femeie Sub cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix precis!!! P.S. Dragul nostru Anton Pann Mi-a zis c-un surîs complice Pup-o domne fii avan N-o lăsa că-i pitulice Care zboară în tavan Și rămîi citind pe Nietzsche...
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
joace în ochi. - am să-i uit fața, își spunea, cu ochii încă închiși, și, de fapt, acum înțelege, când căldura înșelătoare a acelei înserări timpurii este tot o amintire, a și uitat-o. celălalt, cel înalt și mereu cu surâs cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei din jur. și pe el îl cuprindea o amețeală abea simțită, însă simțea cum îl legăna
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
și te rogi: apără Doamne și/ păzește. îngenunchiați la// strigătul soldaților care au/ asigurat dintotdeauna libertatea noastră în fața/ unui pahar cu vin, îngenunchiați/ la zgomotul/ produs de diferitele instrumente de tortură, emisie/ galactică. Spectacol,/ în sine, al degradării și ororii... Surîs - la relatarea ororii. Cu/ senzația aceea de uscăciune în gîtlej, de care nu/ mai scapi. Căință,/ speranță... Pe/ aceleași două dale de pietre de rîu, după/ cîteva sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului e proliferantă: "Zale înmuiate în venin de
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
puișori roz și aurii, atît de neîndemînateci și plăpînzi, încît mi-a fost frică să-i las să mi se cațere pe mîna. Am uitat de masă, am început să-i suflu. - Asta-i tot? - mă întreba mami, cu un surîs complice. Tata mustăcea. - Mai am? - Caută. De data asta am pornit la treabă. Era clar că ei știu despre ce-i vorba, dar vor să mă vadă căutînd. Am căutat. Dacă le făcea plăcere, am căutat. Era un joc nou
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
îndreaptă fericirea fiindcă dacă merge în altă parte decât spre moarte aș vrea să o urmăresc. 749. Fără frumusețea privirii tale Lumina Divină devine un tăciune stins la marginea unor cuvinte uitate până și de creatorul lor. 750. Nu există surâs care să nu fi râs vreodată înainte. 751. Grija de noi înșine trebuie să înceapă cu caracterul. 752. Lupii cei mai flămânzi sunt cei încercuiți. 753. Ai grijă de deșertăciunea vieții fiindcă nu știi ce fel de deșertăciune vei găsi
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Regman este și astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a menirii omului de condei și a magistraturii critice, cu același necruțător (și dezvantajos) surâs - bonom și arțăgos în același timp - toate interesele („practice”, de culise, de compensație și reciprocitate concesivă, etc.) incompatibile cu marile obiective ale culturii noastre, cu marea lui credință [urmează un cuvânt ilizibil] în destinul major al creației românești. „Incomod” și
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
cea mai mare delicatețe, îl făcusem să înțeleagă că-mi venea greu. Nu știu de ce, dar o spusesem. El n-a zis nimic, nu s-a supărat. Din contră. M-a bătut amical pe umăr la despărțire, întrebîndu-mă cu un surîs complice... dacă mai vreau să ies din partid... Brusc, îmi căzuse fisa. Știa! Titus îi spusese, ca ardelean. Iar Lăncrănjan, mă simpatiza, - de-aia îmi propusese el să fim prieteni! Nu mai țin minte precis anul și data. De frică
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai suportă "placheta": "Fără să-i invidiezi, privești fascinată oamenii echilibrați; / te miri la nesfîrșit cum de mai pot surîde (deși surîs să fie?), / cum de mai pot da sfaturi, rețete de rezistență, / cît de civilizat îmbină ei ziua cu noaptea, / halucinant de civilizat. / Nu, nu-i invidiezi, / doar că nu prea mai sînt reali" etc. Critica trebuie să-și iasă oarecum
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
vecină cu greața, care mă face să aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai bunul Dumnezeu și cu mine știm asta. Amicul meu are în fața lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
make-up-ul, ci înfățișarea interioară contând aici foarte mult! Este vorba de o comunicare spornică și neîntreruptă, ce canalizează către noi energii și dispoziții de bine continue! Pentru frumusețe oare de ce uităm de zâmbet? Expresivitatea fetei este dată de un simplu surâs și este cel mai eficace și de durată make-up!! Pentru că nu trebuie îmbunătățit zi de zi, decât printr-un mic control mental al mimicii. De ce uităm de metodele naturale apărute din cele mai vechi timpuri, ce sunt gratuite și nici
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
învățat cu drag și din drag ce înseamna a fi, a trăi, a iubi, sărbătorim femeia în toate ipostazele ei. Munca noastră nu este deloc ușoară, căci trebuie să fim mereu prezente în viața celor din jurul nostrum...găsim mereu un surâs atunci cand sufletul câteodată plânge, ne bucura și cele mai simple lucruri, visăm mereu spre mai mult, mai bine și mai frumos și întotdeauna îi punem pe ce cei dragi nouă pe primul plan. Vrem să știm...suntem curioase și câteodată
LA MULȚI ANI DE 8 MARTIE!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377236_a_378565]
-
pașii încet spre tine-ndrept. Acuma Domnul va socoate, Când mă vei ține iar la piept. Va fi la fel, va fi mai bine, Sunt întrebări fără răspuns. Dar știu că în curând cu tine, Îmi voi găsi al meu surâs. N-am cunoscut nicicând ce-i teama Și nici acuma nu mă tem, Căci știu că în curând eu vama Voi trece sub al morții semn. Și atunci când timpul va veni Spre steaua mea să zbor ușor, La drum în
MEDITAȚIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382251_a_383580]
-
care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi) imputare, ci doar un repede surâs și neascunsă mirare că nu iubiți (cât de cât) orașul de reședință Brasilia, una maravilla. Cu stimă și prețuirea lui
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea graiului, cu meșteșug./ Poate fi când poezie, când surâs, când pișcătură,/ După cum se-ntoarce acul și izvoadele te fură,/ Altădată-n căptușeală, pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică despre castitate, sărăcie, supunere, și credință În Dumnezeu, cu un veșnic surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Sichuan, mai apăruseră de-a lungul timpului obiecte frumoase din bronz, dar nici o mască din acest nobil metal. Măștile au sprâncene groase, ochi mari, nasul cârn, gura lată și bărbia aproape inexistentă și au o expresie vie, schițând un ușor surâs ori o expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată dezlegat. Tot aici a fost descoperită și o figurină din bronz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
am copii. Nu e vina mea că, mai înainte de tine, l-am întâlnit pe Ștefan. Noia se zburli, cu o gelozie oarbă. Nu vreau să-i aud numele. În casa mea acest bărbat e mort. Ea îl privi uimită și surâse. Ce să înțeleg de-aici? Tânărul se repezi la calendarul din bucătărie și înțepă cu degetul într-un punct. Că asta e data cununiei noastre. O cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu reușea să se prelingă și vă gândiți voi că primăvara, când râul vine umflat de zăpezile topite sus, cară bușteni, bolovani de pe munte și lovește așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că așa erau și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări cu gura : Atunci, cum de ținea digul ? Și cum au fost tăiați bolovanii ?" Bătrânul îi ciufuli părul blond și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei care-i surâse. Trist ? ciudat surâs, își spuse și ieși în noapte. Mâine va fi o zi senină, își spuse, privind stelele. Pentru el, războiul nu exista. Singurul război în care se implicase era studiul manuscriselor din epoca lui Toyotomi Hideyoshi (1536-1598). Martiriul creștinilor fusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
abătut imediat Într-o parte, evitându-mă, de parcă s-ar fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din partea-i ar fi preferat să considere conversația Încheiată, iar acum traducea de voie, de nevoie cuvintele celui mai tânăr. Că ultima lovitură dată lui de omul În negru era mortală. — E posibil, Alatriste Își permise și el un vag surâs. Toți am avut noroc În noaptea asta, pare-mi-se. Englezul Își trase mănușile până la capăt, pe când asculta cu atenție spusele Însoțitorului său. — Prietenul meu Întreabă ce v-a făcut să vă schimbați brusc tabăra sau ideile. — Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cer, primele flori, prima roșie începând a se pârgui... La flori, bunica, apoi mama ei, o ținuseră pe lângă ele, căci odată, din prea mult elan și puțină cunoaștere, dorind să plivească printre flori, scosese toate crăițele bunicii din pământ. Arm surâse amintirii: buna ei dragă, calmă ca întotdeauna, îi explicase greșeala făcută și ea, disperată, încercase să replanteze crăițele în pământ. Spre surprinderea bunicii, majoritatea plantelor își văzuseră mai departe de creștere, uitând că au fost smulse și replantate. Crescuseră mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]