61 matches
-
oficianți, adică mai aproape de tronul divin”. Îngerul oficiant nefiind altceva decât un servitor; pe când omul cel drept este ființa cea mai liberă zămislită vreodată de Creator... * * * După creaturile cerești denumite elionom, urmează cele pământești, - tahtonim ... În limba modernă, - popoarele, națiunile... Surghiuniți, prigoniți în istorie, iudeii simțeau nevoia să se afirme cu tărie, să-și ia revanșa, exclamând: „Priviți cât de iubiți sunt israeliții de către Sfântul unic (Binecuvântat fie El).” Spiritul Sfânt mai strigă: „Este oare pe pământ un singur popor ca
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
mai toți criticii "un eveniment editorial de excepție". Despre V. Voiculescu s-a scris mult, chiar foarte mult, dar parcă nu îndestul. Rămîne - imbold spre o nouă înțelegere sau lapidară ars poetica - întrebarea din Psihanaliză: "Ce dragoste-n adîncuri mocnește surghiunită/ Și-ascunsă în simboluri potrivnice se zbate?".
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
din Zaporojie prevestește căderea comunismului prin soacra să Larissa Petrovna care adoarme și (iarăși prin vise) "găvăreste" viitorul. Bunica Persida hrănește cu mămăligă statuile din cimitirul burgului și așteaptă chemarea fiului Florentin Rege Leordeanu (numit așa din dragoste pentru regele surghiunit). Numai că Florentin, ămblânzitor de lei din vocație absolută, moare ăntr-o grădină zoologică an Australia, după care leii de acolo ăncep să răspândească cuvântul Domnului. Nae Lebădaru, țiganul mâncător de lebede, duce la extrem această permanentă tendința de simbolizare, sordidul
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie așezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl va fi pomenit mai expresiv pe marele surghiunit? * În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să fi fost zeiță, dacă nu vreo matroană surghiunită ca Ovidiu, ori născută la Calatis, îi lipsea capul; că soarta, cine știe cum, i-l retezase... Mai târziu, peste câțiva ani, Sisi avea să relateze un lucru ciudat. Cu o noapte înainte de a fi arestat o dată cu alții prin 1940, Cărăuțeanu avusese
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
universuri ale moralei, ale psihologiei, uneori de tip clinic: nemulțumire, durere, tristețe, absența obișnuitului. O cugetare, aparent formulată în trecere: Între cuvânt și obișnuit e aproape o identitate, prin ceea ce au comun, adică irealizabilul în concret. Obișnuitul e îndepărtat, ascuns, surghiunit, e principiul. Ingeniozitatea unor proiecții în imaginar și legăturile „paradoxale” între cuvinte au un reazem aparte în amintirile formulate din preajma Munților Parâng. Bănuiesc că numai așa, Ioan Lascu conștientizând intelectualizarea „prea altfel” a exprimării din prima parte, în partea a
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
decorația „Victoria” (Победа). Că ar fi bine să o stabilim atunci când a fost înființată Armata pământeană, pe la anii 1832 la 1835, sub gârbaciul guvernatorului țarist Kiseleff. Sau, și mai bine, în noiembrie 1859, când Vodă Cuza, cel de mai târziu Surghiunit, a decretat unirea armatelor și instruirea lor comună în Tabăra de la Florești. Alții mă atenționează că Armata își semnează actul de naștere pe câmpul de luptă, la prima bătălie de botez ale morții și gloriei, și acest fapt îl regăsim
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
ani, publicasem mult în România ... În fine, ce să mai vorbim; brusc și durabil, soclul pe care mă răsfățasem la București s-a făcut praf și pulbere". A intervenit o dramatică pauză de opt ani în viața literară a poetului surghiunit. Putem reconstitui dispoziția d-sale dacă luăm în considerare circumstanța că, pentru a-și cîștiga existența, s-a gîndit mai întîi să devină portar de noapte la un hotel, apoi magaziner la niște ateliere din Nordul Orașului-lumină, pentru ca în final
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
acolo și să stea pe țărm, privind cum apa roade din mal. În clipa aceea își găsesc liniștea. Tot așa, oamenii care iubesc munții, măcar că s-au născut la șes, nu pot rămâne departe de ei. Oriunde altundeva se simt surghiuniți. În oricare altă parte de lume pământul e prea neted, aerul prea greu, copacii prea înfrunziți. Nimic nu le e pe plac: lumina are o culoare nepotrivită, sunetele nu sunt decât zgomote. Știam de pe vremea studenției că Michael făcea excursii
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
tac, ori să discut politică." Cert, figura interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi citită vreodată de altcineva decît destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru Italia. Cu cîteva luni înainte de a se stinge (aprilie 1527) îi dădea lui Guicciardini sfaturi despre cum trebuie organizată urgent armata spre a se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
încheie exercițiul exegetico-didactic (riscînd? plusînd?) așa: "opera lui Costache Negruzzi va înfrunta toate revoluțiile literare." Într-un fel, da. Prozele istorice ale lui Negruzzi, parcă spre a compensa grozăvia faptelor lui Lăpușneanu, sînt cronici ale unor domnii omenoase, în care, surghiuniți ori puși pe cuceriri, regii străini își află calea dreaptă, recunoașterea onorabilă a dreptului celuilalt. Trezirea din somnul rațiunii, pe care o binecuvîntează Sobieski, se întîmplă, cu încetineală, și în poveștile de dragoste, eliberate, din ce în ce, de apele
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
așterne pe hârtie astfel de rânduri: "Viața lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieșise din oameni cu vază și stare, fusese oropsit de la naștere, crescut pe mâini străine, surghiunit apoi în străinătate la învățătură. Întors acasă, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise împotriva lui? Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întâmpinate lucrările, truda de zi și noapte a
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
nu se liniștesc“. Și pe când mă calmam încetul cu încetul - sudoarea rece și persistentă pe ceafă - și înțelegeam că totul era depărtarea și aprehensiunea și visul și blestemul de a nu vedea - nu-ți vezi niciodată ceafa și nici ochii surghiuniți nu văd -, atunci îmi puneam prin asociație de idei cealaltă întrebare, inutilă, suportabilă: „Mai sunt oare pe lume acești copii români de pe scări, mai e acolo acea tânără mamă țigancă de la supermagazin? N-o să aflu niciodată și de fapt nu
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
de lucruri bune ca mulțimea încercărilor, primejdiile, ostenelile și deprimările și faptul de a suporta cu blândețe toate uneltirile venite necontenit de la cei de la care n-ar fi trebuit nicidecum 57. Din corespondența purtată de Olimpiada diaconița cu marele arhiepiscop surghiunit, descoperim mai ales un model de prietenie duhovnicească sinceră, adevărată și candidă. Diaconița a trecut la Domnul la câteva luni după aflarea veștii decesului arhiepiscopului surghiunit, probabil pe 25 iulie - data prăznuirii ei de Biserica bizantină. Memoria ei a supraviețuit
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
ar fi trebuit nicidecum 57. Din corespondența purtată de Olimpiada diaconița cu marele arhiepiscop surghiunit, descoperim mai ales un model de prietenie duhovnicească sinceră, adevărată și candidă. Diaconița a trecut la Domnul la câteva luni după aflarea veștii decesului arhiepiscopului surghiunit, probabil pe 25 iulie - data prăznuirii ei de Biserica bizantină. Memoria ei a supraviețuit veacurilor în primul rând prin scrierile marilor Părinți ai Bisericii dedicate sau închinate uneia dintre cele mai remarcabile și tulburătoare figuri feminine ale epocii patristice: Olimpiada
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Cătărău la Sibiu în primăvara anului 1955. În fapt, Groza forțase mâna prietenului său, Mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, șantajabil datorită poziției sale ambigue față de Mișcarea Legionară. Mitropolitul a dispus imediat “călugărirea” lui Cătărău la Alba Iulia de către doi foști episcopi surghiuniți acolo de regimul comunist, Veniamin Nistor al Caransebeșului și Policarp Morușca, ipotetic ierarh al Americii. Recunoscător, la moartea Mitropolitului Nicolae Bălan [6 august 1955 - n.a.], Cătărău a trimis Consistoriului din Sibiu o scurtă telegramă de condoleanțe, considerată demnă de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
lui a fost foarte audiat și a zguduit multe suflete! Le mai zguduie și azi, cînd oamenii dau la câini pizza! Inerentul, repulsivul zgomot cere tot mai mult loc în viața omului, invadează, pe când liniștea, armonia interioară sunt zdrobite și surghiunite și de aceea ne e dor de Ionela Prodan!; căzuți în noi și noi neputințe, nu mai veghem la frumusețea și binele cântecului, la poezia cântecului, de aceea ne e dor de Ionela Prodan!; în teama că ne întrec alții
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
care am scris-o recent, având amprentă eminesciană evidentă, ”Steaua mea”, va da numele unui nou volum de autor. Stau, astfel, în așteptarea tiparului ( a banilor pentru tipar) pentru a scoate anul acesta trei volume de poezie - TOAMNĂ FATALĂ, DUMNEZEU SURGHIUNIT și STEAUA MEA, și două volume de proză: romanul BALADĂ PENTRU PÂINE, LACRIMI ȘI VIOARĂ scris în anii 1980 și care abia acum va fi perceput detașat de vechiul regim cu bunele și relele lui, precum și volumul de proze paradoxale
STEAUA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364825_a_366154]
-
pe voi cine vă garantează?”. Neîncrederea lui căpătă imediat și un alt argument: „Nu mă întorc deocamdată. Căci trenurile din Occident trec mai întâi pe la Moscova și apoi ajung la București”. După această ultimă încercare de aducere acasă a mitropolitului surghiunit Visarion Puiu, fostul ierarh a mai trăit șase ani. Cu trei ani înaintea lui se stinse din viață și prietenul său, scriitorul. Faptul că lângă Mănăstirea Neamț spiritele celor doi români iluștri tutelează același muzeu memorial, e o idee inspirată
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
Pobeda, po ruschii). Că ar fi bine să o stabilim atunci când a fost înființată Armata pământeană, pe la anii 1832 la 1835, sub gârbaciul guvernatorului țarist Kiseleff. Sau, și mai bine, în noiembrie 1859, când Vodă Cuza, cel de mai târziu Surghiunit, a decretat unirea armatelor și instruirea lor comună în Tabăra de la Florești. Alții mă atenționează că Armata își semnează actul de naștere pe câmpul de luptă, la prima bătălie de botez ale morții și gloriei, și acest fapt îl regăsim
ZIUA ARMATEI ROMÂNE – ÎNTRE IPOSTAZE POLITIZATE ŞI MESAJ IDENTITAR de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352284_a_353613]
-
luat pe Bunul Dumnezeu Punându-se-n icoana țării ei. În noaptea de Crăciun mă rog, implor Să fiu iertat că sufăr și rămân Acasă, să-mi duc crucea până mor, Să fiu iertat că m-am născut român. Dumnezeu surghiunit Astăzi lumea-i la răscruce Cu sau fără vreun sfârșit... Dumnezeu prin Sfânta Cruce Încă nu ne-a părăsit Deși noi, demoni și fiare, L-am trădat și l-am rănit Și l-am pus la încercare, Ne-am stricat
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
al versului altar, Pentru lumea odioasă Eu mă rog, dar e-n zadar... Nu mă rog la Dumnezeu, Ci mă rog nefericit Pentru El, îi este greu: Oamenii l-au surghiunit! Referință Bibliografică: 1. În noaptea de Crăciun 2. Dumnezeu surghiunit / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 722, Anul II, 22 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
care pretind că au fost siliți să-și părăsească țările datorită confruntărilor militare dintre cei care doresc să le răpească pământurile, sursele petroliere și alte bogății. În aceste condiții, datorită manierei în care au năvălit în majoritatea țărilor europene, acești surghiuniți nu au sosit în noile țări ca niște prigoniți ai sorții cerând ajutor ci mai ceva ca niște cuceritori care, din prima zi, revendicând niște pretinse „drepturi ale omului!”, după ce au refuzat cu violență hrana oferită deoarece nu era gătită
DIASPORA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362581_a_363910]
-
Tu, Doamne, îi exameni, Și permiți să îi sfărâme... Oamenii ucid pe oameni Săvârșind violuri, crime, Iar Tu, Doamne, îi exameni Și accepți a lor cruzime... Poate pentru că le sameni...! (14.05. 2015; va găsi loc în viitorul volum DUMNEZEU SURGHIUNIT) Referință Bibliografică: Poate pentru că le sameni... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POATE PENTRU CĂ LE SAMENI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360520_a_361849]