77 matches
-
spațiul editat) adună obsesia amarului târg, ce riscă să se înscrie în istoria literaturii române alături de "mahalaua celestă" }icău a lui Ion Creangă și Mihai Ursachi! Iată câteva flash-uri asupra Amarului Târg, așa cum le-au reținut sentimentele și resentimentele surghiunitului: Cât de puțin îi trebuie Amarului / să fie-Amar / și cât de mult spre-a dispărea ; La picioarele mele / Jiul cel negru ca mâinile minerilor / demonizatul râu în care nu-mi mai pot / oglindi chipul nici ființa lăuntrică // obscuritate curgătoare ca
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
i se deschide îi îngăduie, dincolo de cochete momente de dezechilibru (,trebuie să mă port normal deși sînt anormală"), a-și tasa experiența de pînă atunci, a-și reconsidera atitudinile. Mai mult în glumă decît în serios se compară cu celebrul surghiunit tomitan: "am cel puțin trei lucruri în comun cu Ovidiu: poezia, nasul (Publius Ovidius Naso) și exilul...". Mai mult în serios decît în glumă dă glas decepției d-sale față de România. într-o însemnare datată 1993, declară franc: "în nici
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
ale neascultării lui să-l învețe odihna ascultării<footnote Ava Dorotei, Diferite învățături de suflet folositoare, cap. 8, în Filocalia..., vol. IX, p. 484. footnote>. Observând atitudinea oamenilor, Creatorul îi izgonește din rai să petreacă pe acest pământ ca niște surghiuniți și exilați. În acest sens, Teodor al Edessei precizează: De aceea dreptul Judecător, judecându-l (pe Adam) nevrednic de Sine, l-a lipsit pe el de cele pe care le-a disprețuit, adică de contemplarea lui Dumnezeu și a celor
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
recunoscător dacă mi-ai rezumă în cîteva rînduri - chiar în numai cîteva rînduri, adică nu mai mult decît întrebarea mea în scrisoarea de față - un sfat în această privință. Bineînțeles, daca nu ești prea ocupat cu plecarea". De nenumărate ori, surghiunitul critic cere cărți românești, în vederea unui lucru "necronologic", insă constant și meticulos: "Mi-a telefonat Eva și i-am confirmat primirea celor două pachete; totodată am rugat-o să-mi mai trimită de îndată: Agârbiceanu - Sectarii și Operele lui Gală
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
pedeapsă pentru o abatere neprecizată - să lucreze într-o haltă pierdută în câmpie, unde îl are ca singur subaltern pe un acar, Simion. Deși se poartă la început țanțoș, încercând să-l epateze pe singurul martor al existenței lui de surghiunit, Fotiade, gras și neîndemânatic, ajunge cu timpul să se apropie de Simion și să beneficieze astfel de iscusința lui în treburile gospodărești. Practic, șeful devine un fel de soț, iar subalternul - un fel de soție (fără să existe nici o componentă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
voioasa argățime" de pe ogoare. Un fel de pastel ar putea fi Pohod na Sibir - poem poate mai tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o compoziție fantasmatică, plecând probabil de la o litografie a vremii, despre surghiuniții în Siberia. Cunoaștem surghiunul "Decembriștilor" - mulți dintre ei de familie nobilă -, dar și pe cel al osândiților de rând dostoievskieni. Despre ce soi de condamnați e vorba în poemul lui Alecsandri? Greu de spus, dar totul îndeamnă a crede că
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
ei înșiși în această ipostază. Scrutându-și compatrioții instalați la Paris, unii intelectuali români au identificat mai multe categorii de exilați, în funcție de momentul și motivația plecării, dar și de atitudinea lor în străinătate. Majoritatea au identificat două mari valuri de surghiuniți cu opțiuni diferite: vechiul exil angajat în lupta anticomunistă și cel nou, preocupat mai ales de reușita profesională în Occident. Monica Lovinescu socotea că pe cei din prima generație îi caracteriza militantismul, pe ceilalți - o abordare mai pragmatică, ei fiind
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
am putut observa pasiunile care se dezlănțuie în Exil, instinctul puterii, rivalitățile care lasă acel gust neplăcut pe care îl recunosc bine acum - N, 36). De cealaltă parte, B. Nedelcovici, ajuns la Paris în 1987, descoperea dărnicia afectivă a vechilor surghiuniți, personalități generoase, deschise sufletește, dispuse a-l primi cu multă simpatie, alături de disensiunile dintre cei sosiți târziu în străinătate încă nevindecați de toate bolile din țară, indivizi stăpâniți de un complex de inferioritate care se transformase în complex de superioritate
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
priviți ca niște sfruntați liber-cugetători ce dau semne de recalcitranță doctrinară, iar clerul strînge rîndurile în fața unor agresori care, în loc de argumente desprinse din versetele Bibliei, flutură principiile intelectului și inferențele logicii. Treptat, Dumnezeu începe să facă figura deprimantă a unui surghiunit neajutorat și ostracizat, a cărui ființă, nemaiavînd ce căuta în lumea de aici, trebuie să se întoarcă acolo de unde a venit, în cealaltă lume, în timp ce dreptul divin clădit pe numele lui cedează tot mai mult teren în fața dreptului natural. Morala
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în continuare la soarta patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin care Chiril Merișor se consideră "un exclus pus pe gânduri, gândindu
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
ale bîlciului; dacă se hotărau totuși să cheltuiască vreo cîțiva bani, preferau să-și Încerce norocul la acest joc sau la „goana după comori“. Arthur Rowe mergea de-a lungul grilajului cu pașii șovăitori ai unui intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat de fire cărunte, Încadrînd o față Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tunel nu-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige lanțuri menghine și frânghii / atârnă-n cuie pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
acestui exil dintîi", va indica „drept unice baricade posibile pe cele culturale". Una din aceste „baricade" ale rezistenței va fi revista Luceafărul. Era o amară substituție a „țării reale", aflate în colaps, în spatele cortinei de fier, așa cum scria un alt surghiunit de seamă, Vintilă Horia, printr-o patrie ideală, „care mai curînd sau mai tîrziu va înlocui patria care se stinge". Dacă Cioran publica în Luceafărul un șir de Fragmente și Razne, semnate Z.P., probabil ultimele pagini pe care le-
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
chiar când locuiești acolo într-o casă plină de lucruri desfătătoare”, rostea înțeleptul Homer, cugetând la rostul patriei și al prietenilor, când pribegiile îl purtau pentru prea multă vreme departe de meleagurile natale. Același gând l-au încercat mai toți surghiuniții acestui pământ, în momentele când patria și-a închis porțile, fie și vremelnic... Fostul suveran Mi-hai I de România, personajul cu un loc pe merit bine determinat în istoria acestui colț de continent, a fost neîndoielnic unul din sufletele
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
trimis să te invit acasă la noi! ...Dar cum? De ce? , ar fi vrut să-i pună toate întrebările, în același timp, dar limba refuza să le articuleze. Cei douăzeci de ani, strigau în pieptul lui, împroșcându-l cu demnitatea unui surghiunit: lașule, lașule... -Nu pot să vin!, trebuie să mă întâlnesc cu ceilalți colegi. Poate, după... Mama Ilonei, își scoase pălăria cu borurile largi, peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un scaun. Îi luă mâinile noduroase
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
să nu-ți stea în inimăPrecum un ghimpe de dor ascuțitSă te gândești că toate au o noimăDe la-nceput, și până la sfârșitAdeseori, mă-ntreb dacă ești bineCu sănătatea, tată, cum mai stai?Iar viața mea e goală fără tineSunt surghiunit în viață fără traiTrecut-au anii, și-ai îmbătrânitEu am zburat deja din cuibul tăuDar taicule, eu n-am întineritși pentru toate, să nu-ți pară răuAsemeni ție, o să-mi vină rândulSă-l văd pe-al meu fecior zburat în
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cu puțin timp În urmă. Am asistat la Înscăunarea voastră la San Piero. O ceremonie impresionantă, cu adevărat. Puterea cerului Îmbinată cu forța pământească. M-am bucurat pentru șansele mele: o prietenie puternică e cea mai bună merinde pentru un surghiunit. Priorul deveni rigid. — Erai și dumneata la San Piero, la idele lui iunie? Dar când ai sosit În oraș? — De trei zile. Taman la vreme ca să asist la triumful dumitale. Taman la vreme ca să ca să fii de față În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu toate mijloacele mele modeste. Arrigo zâmbi din nou și Îl bătu cordial pe umăr. - Îți mulțumesc, dar nu trebuie să vezi În mine un surghiunit nefericit. Am resurse suficiente ca să-mi duc traiul și, din când În când, Încă mai țin câte o lecție. Ba chiar speram să te Întâlnesc la vreuna din ele, spre a ne reînnoi astfel cunoștința În spațiul cuvintelor, singurul demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Carolina 5 aprilie 2004) pag. 96 și “Pădure nebună” (cu indicația Buziaș, august 1964) pag. 97 (din volumul “Blestem străbun”). Aceeași viziune a lumii, aceeași complexitate filozofica, aceleași dinstincții stilistice! Într-o diferența de patru decenii. Aceeași plângere monotona a surghiunitului, a desțăratului și filozofia alienării marchează și textele din al doilea volum ”Versete dumnezeiești”, apărut la scurt timp după primul. Nu s-a schimbat nimic nici în structura poemului: un titlu surprinzător sau incintant, versurile scurte, bine ritmate. O ultimă
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > 1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 722 din 22 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În noaptea de Crăciun românii plâng Nefericiți când pe-al lor chip își pun Un zâmbet cenușiu și gol când strâng În gând ființe dragi
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-s călător pribeag pe gânduri Aspirant la mântuire Corcit mizer curtat prin rânduri De curviți în devenire. Un visător în prag de seară Rupt de sine și de moarte Un surghiunit cu o chitară Printre fătuci nebune foarte. Cuprins în dansul unor iele Ce doar iubiri în van emană Biciuri șficuind pe piele De virgină xenomană. Vinovat sunt pentru toate Câte zilnic mi se-ntâmplă Și voi iubi în viață poate
SENTIMENTE PIERDUTE PRIN GĂRI EUDEMONICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368939_a_370268]
-
așchiile nepăsării. Reconstitui precum Cuvier Specia dispărută Încercând să-i pipăi desăvârșirea, Textura pulsatorie a infinitului. Themis a rămas tot legată la ochi. Tu, umile gânditor, i-ai înțeles sensul! Observi cum devii Într-o lume discontinuă Un Gregor Samsa surghiunit, Un rege al metamorfozelor eșuate? Realitatea e o metaforă plastică A unui metabolism incoerent. Unde cauți dreptatea? S-a decis! Zeița ridică implacabil sabia.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Regele metamorfozelor eșuate / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1104
REGELE METAMORFOZELOR EŞUATE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353757_a_355086]
-
mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol,/ fărămițând în aer fășii subțiri de clopot./ Când temnicerul mișcă vizeta, mohorât,/ o undă străvezie cătușele-mi aprind,/ învăluit în umbră, în „cușcă” surghiunit,/ eu chem. În preajmă morții și raze mă cuprind./ E noapte Învierii. Trăiesc fără să fiu.../ închis ca-ntr-un mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]