1,044 matches
-
cade din cauza dezastrului, ci din cauza deznădejdii ulterioare, și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o absolutizează: nu mai poate vedea nimic dincolo de ea, nu mai poate s-o pună în relație cu nimic, adică nu o mai relativizează. De aceea, oamenii se surpă psihic nu din pricina dezastrelor, ci datorită absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care am descris-o la început, o cădere al cărei deznodămînt este fie sfîrșitul sinucigaș, fie apostazia pe care Noica a convertit-o filozofic în teoria dezastrului: dezastrul
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
de voie-buna! și dacă “all the wrong people” nu se mai termină începi să crezi că de fapt aia sunt “the wright ones”? cât despre elodia vezi să nu te caute ea pe tine ne plac pozele pentru că mint. Pentru că surpind doar mimici mai mult sau mai putin artificiale, doar momente, doar câteva stări și ne lasă să uităm trecerile.Nici o poză nu îți poate aduce aminte de angoasa pe care o aveai când timpul trecea prea încet și credeai că
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
fie-Ti milă ! Mă sting de ură celor plini de ură - Smulge-ma, Doamne, din a morții gură 14.Să crească iarăși vocea mea umila La porțile Sionului, dând știre Că doar În Tine este mântuire. 15.Popoare-ntregi se surpa, cad În groapă, În sântul ce-l săpaseră altóra. Aceasta este soarta tuturora
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
moralitate. Cel puțin cartea lui Radu Vasile este spovedania unui învins. A unui om care a atins o culme nesperată, care a cunoscut lingușirea oamenilor și reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un moment dat, cum i se surpă pămîntul sub picioare și totul se prăbușește. Un om care nu își ascunde trecutele ambiții și frustrări, speranțele și dezamăgirile, dar care are, în final, puterea de a trage o concluzie ce ar trebui să dea de gîndit multora: ""regula
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
pământ. Karel Capek are o schiță cu niște pași pe zăpadă ce se opresc brusc într-un loc, de parcă persoana ce-i adâncise în omăt și-ar fi luat dintr-odată zborul. Fundul pământului suge localități, coaste de dealuri se surpă, la seisme pământul se face cocă și-i înghite fără alegere pe cei ce vor fi dați dispăruți, ape se năpustesc peste țărmuri și... În triunghiul Bermudelor dispar, cu aparatele lor cu tot, aviatori, cu vase la un loc, navigatori
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
eritis sicut Dei?". Céline e și el un profet, mai propriu spus un "obsedat" (caz patologic!), care, medic fiind, a îndreptat datele observației concrete într-o direcție nebuloasă, în zona unor nori care slobozesc averse, a unor grohotișuri care se surpă zgomotos în avalanșe. "Neseriozitatea" sa (vaticinară!) ar trebui, tocmai ea, luată în serios: "Ideile lui Céline! Cum să le ia cineva cu adevărat în serios? Dar a fost vreodată un profet al sfîrșitului lumii luat cu adevărat în serios? Soarta
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar iluzia vieții o simplă complicitate cu privitorul. Însă dincolo de pauperitatea materialelor și de suspendarea iluziilor, de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut și ce a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre atîtea identități posibile, reale sau imaginare, pustiite sau salvate. Cît s-a surpat din oraș la cutremure, bombardamente și cît am lăsat noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea formelor care vorbeau de la sine despre
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
a supraviețuit? Cîți bucureșteni există, de fapt? Orașul văzut de realizatori reprezintă doar una dintre atîtea identități posibile, reale sau imaginare, pustiite sau salvate. Cît s-a surpat din oraș la cutremure, bombardamente și cît am lăsat noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea formelor care vorbeau de la sine despre o aristocrație și valorile ei. Cam peste tot în lumea asta, specialiștii și
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
facă un film despre România de azi. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Asta îi dă frisoane. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală. Vlad Zografi despre Viitorul e maculatură. Felul în care scrie acest dramaturg, în care alătură cuvintele și prinde ideile în verb, în forme și formule memorabile, felul
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă, era cazul să calci tu, dar l-ai împins pe dânsul, și zidul s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
a accepta să pleci, cu arma în mână, pe oricare câmp de bătălie al planetei. E trist că politicienii noștri încep să speculeze, din pur populism, astfel de situații. În fond, fiecare meserie cu riscurile ei: ca miner, se poate surpa o galerie, ca intelectual poți orbi, ca jurnalist te poți oricând trezi cu un proces sau chiar cu un glonț în cap, expediat de cine știe ce miliardar enervat pe scrisul tău. A vărsa lacrimi de crocodil de mila unor oameni care
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu, surpat în plăpumi de lintiță, răscopt Ca oul fiert în miere, cu gălbenușu-n soare Cadelnițat și-albușul - ochi grav de înger mort, Dat peste cap - , iubito, încheg plăceri mai rare, Mai dulci decît bomboana marchizului de Sade Și ca s'te
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
copii în zori nesățios și rău corbul dostoievksi croncăne dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii la capătul străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
tare trudit Doamne te-ai așezat pe zări să te odihnești să te visezi îți voi injecta poezie în sânge (fragment) crește pe tăcute nevăzut în mine și nu știu pentru ce și nu știu ce chip o să aibă ce nume îmi surpă cămările în care am ascuns șoapta de dragoste dintr-o dimineață cu nervi durerea tristă din minte mica vicioasă "sunteți mai norocoși decât mine dacă i-ați trântit ușa în nas acestei lumi- zice- eu vin să vă fac treburile
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
nemișcat și am simțit cum fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
a lăsa vreo clipă senzația că egala lor forță de seducție ar putea fi interpretată ca o indecizie în ceea ce privește exprimarea unei atitudini perfect individualizate. Estetica Art nouveau, cu traseele ei muzicale și fluide, ascetismul giacomettian, acela în care materia se surpă asemenea cărnii intrate în putrefacție, și purismul brâncușian, dar într-o variantă mai ezitantă și mai puțin controlată la nivelui ideii, iată cele trei formule majore ale modernității pe care Izsak Martin și le însușește, cu întreaga îndreptățire a celui
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
reală și serioasă, așa cum am semnalat-o și eu în multiple rânduri, a antisemitismului în România. La mijloc e doar încercarea iresponsabilă a unor funcționari de a semăna confuzie, de a crea tensiuni, de a mânji persoane și de a surpa reputații cu unicul scop de-a mai palma o finanțare. Pentru ei, un Vadim e vital precum aerul. Mi-e perfect egal dacă d-nii Katz-Florian au să mă răstignească în post-it-urile din birourile lor (à propos, unde-or fi acele
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care, pentru a scăpa, încearcă să se strecoare dincolo de marginile hârtiei. Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei comune: momentul întâlnirii lor, prima amintire. Parafrazându-l pe Irving Feldman, Joel & Clementine nu vor cunoaște cumplita zguduire în absolut
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la Nerval), dar și drept o gură a întunericului (ca la Hugo), convocând atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, capabil să surpe conveniențele și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de care mai surprinzătoare. 5) Experimentalismul de azi, într-un fel mai puțin decât cel de ieri (frondor și sedițios), este
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una neîntîmplată de-ți surpă toată construcția și, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă, ia-o de la început." Bufonade de toată mîna se întîlnesc și la I. D. Sîrbu care, într-o "epistolie drolatică" adresată lui V. Nemoianu, mărturisește cu acea amărăciune suspect de veselă
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
se află în zilele noastre în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu ne ascundem după deget, cu visceral refuz , cele bune
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
destructurării, Mattis Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. În jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă și fără context. II. De la Ideologia artei la Constructivismul social În cartea sa atît de neobișnuită, apărută la Postdam în 1931, Müller & Kiepenheuer Verlag, pe numele ei adevărat
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]