14 matches
-
însemnează aceasta că țăranul român e incapabil să învețe o limbă străină, ci numai că ține mai presus de orice la graiul lui strămoșesc. Cât talent și mai ales câtă predilecție au Românii pentru limbile străine, o dovedesc orășenii și surtucarii noștri de toate categoriile cari, și azi, ca totdeauna, se cred mai subțiri și mai cultivați dacă vorbesc, de cele mai multe ori prost, orice altă limbă, numai străină să fie ... Precum și-a păstrat limba, tot astfel a păstrat și a
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
punct de vedere, spune Eminescu, în România de atunci exista o clasă productivă, formată din două milioane de țărani din „rasa pămînteană” și o mică pătură neproductivă de diverse ranguri de conducători ai țării, în mare parte de „rase străine”, de „surtucari” ai satelor și alții din „clasa consumatorilor improductivi”. Iar acest element național, „geniu național” îi spune Eminescu, trebuie îngrijit și respectat, căci, citează el din Pravila lui Vasilie Lupu: „Cel ce-și viclenește moșia și neamul mai rău decît ucigașii
XENOFOBIA LUI EMINESCU de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Xenofobia_lui_eminescu_radu_parpauta_1326636873.html [Corola-blog/BlogPost/348222_a_349551]
-
precauție, pe sub lentilele ochelarilor... Nu cred ce văd... În dreptul covrigăriei, Bunul Samaritean, având sacoșa plină, cu mâinile înmănușate în două pungi de plastic împarte cui vrea câte un inel cu sare sau mac... Iar miluiții sunt de-a valma și surtucari, și necăjiți... Și, minune! Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său în momentul ăsta! Starea extactică a Omului mă contaminează rapid. Reverberez la gestul său, în total acord admirativ, mai ales că amimicul știut de mereu, arată pe
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1491674206.html [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
Educației de la acea vreme, Spiru Haret, informându-l despre starea sistemului de educație de la țară și problemele pe care trebuiau să le înfrunte sătenii din Moldova. „Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca romanului. Toți surtucarii satului, primari, notari, scriitorași, mulg fără rușine, fără mila, aceasta vaca lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul - care aproape în toate părțile (Moldovei - n.n.) e în discordie cu învățătorul". Acesta - "care este un calic... sta lîngă țăran și lînga
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
unde cântă renumită orchestră lui Luncuța. La aceste maifestari se discută mult despre centrele universitare, despre renumitele licee și viața lor culturală. Orice asemene bal începea cu hora Bucovinei, iar tineretul studios era îmbrăcat în frumoase costume naționale. Foarte puțini „surtucari” se zăreau printre atâția „izmanari” la o asemenea manifestare. Deci ideea de a realiza un spectacol, era bine înrădăcinată la liceele din Bucovina. Despre ele ne povestea chiar profesorul P. Socaciu, ca în perioada când era elev, avea priceperea de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
am căutat să văd și cam ce părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre ruralii mai răsăriți, comuniștii, pasămite, dirijează fluxul crescând al nemulțumirii spre un „front” cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
specie aparte de demoni, incub-sucub, violatorul sodomizat. Ei sunt talonați îndeaproape de alt echilibrist, traseistul țărănisto-pesedisto-peremist George Pruteanu, pertuul dlor Liiceanu, Pleșu, Manolescu, și el în afara jurisdicției morale a CNSAS. Dincolo de caracterul și moralitatea lui, Șt.Aug. Doinaș a fost un surtucar cu ochelari, un om care și-a câștigat viața citind și scriind, și denunțuri, dar și literatură de înaltă ținută. El reprezintă o categorie intelectuală și umană, intelighenția, care, în ochii mulțimii, îi include și pe dnii Pleșu, Dinescu, Patapievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lângă țarcul presei, bodyguardat de senatorul Flutur și Adrian Cioroianu. Nu se văd drept-credincioșii Patriciu și Cataramă. În mod ciudat, Băsescu nu se află lângă C.V. Tudor, care-i ținuse loc - aud că ar fi pe undeva prin mulțime. Intelectualii surtucari, adică treimea Pleșu-Patapievici-Dinescu, stau în ariergarda opoziției. Un fan excitat din suita lui Stolojan se înghesuie să-mi zică neapărat ceva despre idolul său politic, aproape să-l calce în picioare pe Patapievici, care ședea pașnic. Mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin prin târg, un ceas-două pe zi, s-a întîlnit cu mai toți surtucarii și toți i s-au părut schimbați și speriați, deși cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma înțelegea și schimbarea, și spaima lor, acuma simțea că toți s-au ferit de el pentru că n-a îngăduit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în prima zi, și de-abia schimbase, în piață, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de război se întinsese, pe nesimțite, un văl cenușiu. De altfel, de când ajunsese notar, Pălăgieșu își luase, încetul cu încetul, o purtare sfidătoare chiar față cu surtucarii mai în vârstă. Fecior de țăran din Năsăud, sărac și umilit prin școli, s-a îndoit și s-a căciulit până și-a ajuns ținta, devenind mâna dreaptă a solgăbirăului ungur care, la izbucnirea războiului, a intervenit să rămâie pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
hamangiană. Marea artă trebuie să aibă ceva din tensiunea arcului lui Ulise. În unele concursuri literare, valorile sunt selectate după principiile prohabului. Arta împletește realitatea cu visul : doi ochi pe față, unul pe dos. Și arta sapă. Dar în sus. Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori. Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om și Absolut. Dacă arta este intelectualizată excesiv, fanii ei fug în brațele divertismentului. Trivialitatea în artă poate contura un singur stil. Cel al absenței ideilor. Arta pune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne sună în urechi la fel de actual în societatea noastră postrevoluționară, cu totul încă neașezată: "Mai înainte tragedia, de natură publică ori privată, era particularitate rurală; violențele orașului erau îndeobște tarasconade, mai mult ori mai puțin plictisitoare ori amuzante. Acum începe surtucarul a fi sîngeros. Și aici însă noutatea e numai de grad; pornirea simplist autocrată de a-și face singur dreptate există din vechi, deopotrivă în oraș ca și la sat... Poate că teama să nu cădem din emfaza violenței comice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un fel de Moș Ion Roată, s-a zis -, minunându-se uneori parșiv, bodogănind întruna, blestemând, scoțând din volbura sufletului porniri crunte, sîngeroase („cum le-aș mai tăia gâturile!”). Scârbit rău, moș Gheorghe nu îi are deloc la inimă pe „surtucari”, fie ei politicieni, judecători, finanțiști, care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus!”). Altfel, cârtitorul nu-și acoperă privirea când ceva îi atrage atenția. Stă și cercetează „cu de-amănuntul”, mormăind mulțumit: „Bun, tată, bun de tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]