19 matches
-
aceasta a ei cu zadarnicul, cu diabolicul, cu păcatul, au urât-o cu pasiune. Au iubit însă zidirile lui Dumnezeu din lume, veșnicul din ea, cu tot atâta avânt; și, sub pașii și ploaia rugăciunii lor, firea își agonisea mult suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-ar fi avut înaintea ochilor dumnezeiasca pildă a Domnului. Dumnezeu în pustiu
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
încă dinainte de naștere. Dor de lumea aceea. Poate din pricina asta n-am vrut să mă nasc și-n salonul de pe strada Dumitru Chicuș, au stat aplecați între picioarele mamei, o armată de medici! La mornă - povești triste, povești cantate, plânse, suspinate, doine, balade. Cât de fragilă e viața. Și noi cum ne mai frângem pentru o vorbă-n doi peri, pentru un gest, pentru chiar o intenție, de parcă s-a sfârșit lumea. Și tu, cu buzele tale cărnoase, podidite de cântece
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 by http://confluente.ro/Cata_tristete_tableta_cezarin_cezarina_adamescu_1338318637.html [Corola-blog/BlogPost/358704_a_360033]
-
nr. 103 din 13 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului DOMNULUI EMINESCU Nimenin-a știut mai bine să dea aripi la cuvinte, Să le-mbrace-n armonie, pentru veci le-a pus veșminte. Razele din alba lună tu le-ai tors amețitor, Suspinat-ai împreună cu luceaferi la izvor. Într-un cuib de turturele ai furat un pui de somn, Ai zburat până la stele, tu ai fost și prinț și domn. Și cu lira-nflăcărată, într-un cânt cu taină veche, Ai cuprins în
CONFESIUNI de MARIANA DOBRIN în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Confesiuni_0.html [Corola-blog/BlogPost/350795_a_352124]
-
nu era ce-mi doream, era din carton colorat, măi blondă, măi diva o visăm și ochii, în plâns, i-am perlat. Supărată, de mână m-a luat, am plecat amândouă în noapte cu păpușă în brațe, atârnat’, și-atunci, suspinat, fără șoapte, Mi-a cerut să n-o mai supăr vreodat’. O clipă am tăcut și eu, năucita n-am mai plâns, un moment, căci, ciudat, am văzut la gură o batistă-nroșită. Mai apoi, păpușă aceea a avut un trai
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1476903988.html [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
aceasta a ei cu zadarnicul, cu diabolicul, cu păcatul, au urât-o cu pasiune. Au iubit însă zidirile lui Dumnezeu din lume, veșnicul din ea, cu tot atâta avânt; și, sub pașii și ploaia rugăciunii lor, firea își agonisea mult suspinata izbăvire. Dar mai e încă ceva. Nici ura lor față de păcătoșenia lumii și nici dragostea lor de făptură n-ar fi căpătat atâta avânt și putere, dacă n-ar fi avut înaintea ochilor dumnezeiasca pildă a Domnului. Dumnezeu în pustiu
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1497590105.html [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
ajutor și mântuire Trec prin necaz cât ar fi viața de grea Vei răsplăti după ale Lui fapte Destinul prin propria cârmuire Nu vei găsi în trândăvie lapte PSALMUL 62 Doamne Te caut dis-de-dimineață Însetat-a de Tine cugetul meu Suspinat-a după Tine trupul meu Mila Ta mai bună decât prin viață În locul cel sfânt m-am arătat Ție Te va lăuda chiar gura mea în zori Când din nemărginiri de spirit cobori Ca să văd Slava Ta de măreție Lipitu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1430349663.html [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
din vârful pinului, Din creanga destinului, Timpului, Urâtului, Din înaltul muntelui, Coborât-am în izvoare Printre ciute și mioare, Să-mi pun dorul căpătâi Și pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină. Care-mi dăruie lumină... Te-
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doinire.html [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
rostogol, Moara tahionilor, Moira eonilor, Vama vămilor de Dor De lumină purtător Tatăl nostru veghetor ? Ce se pierde să-și rămână Din durata Lui divină Partedin. De zeu treime, Eulzeul felurime Genitura cărei crime ? Ora clipeisăptămână, Anului cel lung-lumină, Zvon răsună suspinat înspinat melodiat Sufletu-mi - soare dințat Seminție-n rai trădat Logosul străpuns, tăiat. Revărsat umple mereu înghițitul Curcubeu răsăritul din apus orizontul din nadir Aum mane padme hum Cine suntem, cine sum în alburn der sacru turn. Sub stelarele catarge
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
Efectul ei este acel suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii aflate sub păcat, îl numește Tertulian anima naturaliter christiana, care nu e altceva decât formula revelației naturale. Geniile lumii păgâne i-au dat un rost mai mult sau mai puțin luminos în măsura în care operele lor vădesc apropieri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de pe balcon îmi încordam flamandul / auz și-n beznă ochiul șovăielnic, / vrând de pe gură ei s-aud preablândul / glas, căci mai mult nu îmi era dat de soarta, / un ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea suspinată / îmi coborî în suflet (...). (vv. 43-48, 52-53); în Canturile pisane, în Silviei, auzul, iar nu văzul, reprezintă simțul principal al percepției: din vechile pridvoare / spre glasul tău îmi aținteam auzul (Silviei vv. 18-19).389 Sentimentul este unilateral, la fel și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scoase cele mai multe exemple despre înalt și frumos care se află cu îmbilșugare și poate ca nicăiri cu atîta întraripare ca în Psalmii lui David cei cîntați pe vîrful și în poalele Libanului și în elegiile plîngeroase ale lui Ieremia cele suspinate pe punturile Iordanului. Limba bisericii el o va avea drept temei spre a forma alcătuirea școlarilor săi în deprinderile ce vor face dîndu-le drept model urzeala limbei scripturei întocmite cu atîta înțelepciune de părinții noștri. Spre înlesnirea școlarilor și spre
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
reverența morală, ci în sesizarea unei drame grație unui efect literar. E de la sine înțeles că meritul medicilor e imens și fără competența lor lupta cu cancerul ar fi zadarnică, numai că logica povestirii nu îngăduie antracte duioase de gratitudine suspinată, presărate în mijlocul unei proze atît de lucide. Cînd mergi prin pădure pe un drum abrupt, de pe cărarea căruia piciorul îți poate aluneca oricînd în prăpastie, nu poți să te oprești spre a închina ditirambi evlavioși călăuzei. Lectura cărții ține trează
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
cară la gară/ geamantanele cu cocori ale toamnei.// Cred că am să îmi aprind o mărășască, madam,/ cu nasul roșu de pricolici/ încercând să observe ce se întâmplă/ dincolo de azurul transparentei dumneavoastră rochii cu buline// Și totuși cât de profund suspinați, madam, în aceste versuri/ în care prin chestii cu curcubeul/ poemul aproape că explodează de optimism în final.// Sunteți de-a dreptul nemuritoare, madam.// Ascultați-mă pe mine/ de-a dreptul nemuritoare deîndată ce voi termina de scris/ aceste rânduri
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
suedez. Pe când era utilizat în Italia renascentistă, se chema „viola d’amore con chiave”. Arhaicul instrument a supraviețuit în folclorul suedez și amintește, ca formă dar nu ca sunet, de sudica zanfona. Ambrosini reușește să-i pună în valoare timbrul suspinat, asemănător viorii chineze er-hu, cu implicite predispoziții melancolice. La rândul său, Matinier abordează acordeonul ca pe o potențială orgă minimalistă. Gala a doua a debutat cu un binevenit interludiu clasic, datorat pianistului Eduard Kuntz (născut în Siberia în 1980 și
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
al Sfântului Duh, Amin! Toți șase își însemnară trupurile făcând larg semnul crucii. Din spate, șase ajutoare de călăi le prinseră puternic mâinile în lațuri dinainte pregătite. Tobele începură din nou să răpăie. Neica Ianache nu le auzea, doar glasul suspinat al voievodului său spunându-i „ai grijă să moară și ei creștinește”. Bum, bum, îi făcea sângele. Acum rămăsese doar atât, bătaia inimii lui. Făcu un pas înainte, și încă unul. Dar ce este asta, o lumină nefirească prinse a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tu renaști eu sigur mor! Mă chemi când întinerești Tot cu flori să mă- nvelești Să te simt că ești cu mine Să nu mai duc dor de tine. Că în lume cât am stat Te-am iubit și-am suspinat. ERA FRUMOASĂ Era așa frumoasă, ca o suvenire, Grațioasă- blândă, dulce, și subțire, A aprins în el și cuget și simțire Și se îndrăgostise la prima privire. Mândră și fragilă, un boboc de floare Și dădea lumină, stea strălucitoare, Și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pe el Însuși În Eleanor, ceea ce ura acum nu era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu mai rămăseseră decât micile răbufniri suspinate ale vântului și tăcerile dintre ele... Dar sufletele dezgolite sunt Întotdeauna sărace și el s-a Îndreptat curând spre casă, lăsând lumini noi să-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și plângând în același timp. În acea clipă am simțit o durere cum nu am crezut că poate exista și care de altfel a devenit un punct de cotitură în viața mea, schimbându-mi-o definitiv. Am strigat, icnit și suspinat în același timp, cu o suferință și o intensitate care cred că a străbătut întregul oraș. Ochii mi s-au umplut de sânge în nu mai mult de o secundă. La început nu mi-am dat seama ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe vecie.../... Ieși dintr-un sertar melancolie/ cu panglici, cu bucle de hîrtie/ căci paiața-i fără de scufie!”). În comentariul publicat în Manuscriptum, Henri Béhar consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]