41 matches
-
însă, un nume diafan: "Piața Flavia". Un paradis al vechiturilor, dar și al mărfurilor contrafăcute. Vrei un parfum Dior? Nici o problemă: cinj'dă mii flaconu'! Un costum Armani? Gratis: juma' dă milion! O bicicletă ca a' lu' Armstrong? Maximum opt sutare! Ultimul Bertolucci (pour les raffinés!)? Un euroi! (Un amic și-a procurat... viitorul disc Cohen cu numai cincizeci de mii!) Un film de categoria XXX? Cu "asistentă" cu tot, trei dolari! Dacă ești pretențios, poți trece alături, în mult mai
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
vechiul amic, plesnind de curiozitate. "Păi ce, nu știi?" Am auzit eu că e două sute cin'zeci de euroi de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca nimica. Îți spun eu din sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice admirativ moșul. Își țuguie buzele: Totuși, e cam mult, zău! Lăcomia asta s-ar putea să-l coste..." "Hm!", face cu îndoială Săvuleasca. "Omu' se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-ăla bun și n-a zis nici că câr, nici că mâr. La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încît, în loc să obții 20 de banițe dintr-un coș plin, ajungi să ai doar 12 sau 14 -adică mai puțin cu aproximativ un șiling. Din coș, hameiul e pus în niște saci de 10 banițe, care trebuia să cîntărească un sutar și sînt de obicei cărați de un singur om. Cînd cîntăritorul se făcea al dracului, era nevoie de doi bărbați să ridice un sac plin. Din aceste motive, e imposibil să cîștigi 30 de șilingi pe săptămînă sau pe aproape
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
treabă. - Eu scot banii dar mie să îmi spui la fix nenicule dacă mă înșeală Fira. Te legi sau nu? - S-a făcut. Banii și gata! - Piticu scoase banii, Păcălici îi numără și pocni nemulțumit din degete: - Mai vreau trei sutare. - Îți mai dau trei sutare, dar dacă mă-nșeală Fira, îmi spui cu cine? - Cum te văd și cum mă vezi, dar banii că mă grăbesc. Meșterului nu îi venea să-și creadă ochilor și urechilor și de-abia se
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
mie să îmi spui la fix nenicule dacă mă înșeală Fira. Te legi sau nu? - S-a făcut. Banii și gata! - Piticu scoase banii, Păcălici îi numără și pocni nemulțumit din degete: - Mai vreau trei sutare. - Îți mai dau trei sutare, dar dacă mă-nșeală Fira, îmi spui cu cine? - Cum te văd și cum mă vezi, dar banii că mă grăbesc. Meșterului nu îi venea să-și creadă ochilor și urechilor și de-abia se stăpânea să nu izbucnească în
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
treabă. - Eu scot banii dar mie să îmi spui la fix nenicule dacă mă înșeală Fira. Te legi sau nu? - S-a făcut. Banii și gata! - Piticu scoase banii, Păcălici îi numără și pocni nemulțumit din degete: - Mai vreau trei sutare. - Îți mai dau trei sutare, dar dacă mă-nșeală Fira, îmi spui cu cine? - Cum te văd și cum mă vezi, dar banii că mă grăbesc. Meșterului nu îi venea să-și creadă ochilor și urechilor și de-abia se
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
mie să îmi spui la fix nenicule dacă mă înșeală Fira. Te legi sau nu? - S-a făcut. Banii și gata! - Piticu scoase banii, Păcălici îi numără și pocni nemulțumit din degete: - Mai vreau trei sutare. - Îți mai dau trei sutare, dar dacă mă-nșeală Fira, îmi spui cu cine? - Cum te văd și cum mă vezi, dar banii că mă grăbesc. Meșterului nu îi venea să-și creadă ochilor și urechilor și de-abia se stăpânea să nu izbucnească în
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
erau șapte pe metru ’ pătrat. Pe gard - zece poze c-un deputat . În ultimele zile se-ngrămădeau cu toții, Să mituiască, cu mai nimic, netoții. Puneau un pix, o șapcă în câte o căldare, Iar unii, probabil de la putere, și câteva sutare. Iubita mea de-acum stă sus, la Măgură. De ani de zile, la toți aleșii, dă-ntruna din gură Și fără să-nțeleagă în viață care-i sensul, Toți de la Primărie o tachinau : „Eei, pricepi tu înțelesul !”. Ea fără nici un
FĂRĂ MILĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369728_a_371057]
-
te văz că plătești ca un boier, trebuie să-ți spun că vraja asta o poate face numai Zambilica, nepoata mea. Ea a terminat șase clase și înțelege chestiile astea. Dacă vrei să te duc la ea, mai scoate șase sutare! Ce era să fac? Am scos și am ajuns la Zambilica. După ce m-a ascultat, aceasta mi-a spus cu inima îndoită : -Haoleu! Pricep eu ceva la jigăniile astea, dar transformarea poa’ s-o facă doar bunică-mea, Pahoma. Că
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Zambilica. După ce m-a ascultat, aceasta mi-a spus cu inima îndoită : -Haoleu! Pricep eu ceva la jigăniile astea, dar transformarea poa’ s-o facă doar bunică-mea, Pahoma. Că numai ea vrăjește cu jigănii. Dacă vrei...Am înțeles, alte sutare. Și am ajuns la mama Pahoma, care avea un singur dinte în gură și mă stropșea: -Ausi, domnisorule? Pă se pământ trăiesti? Chestii d-astea numai maistrii africani le fac.Cu vrăzile alea...Vu-du. -Aoleu! m-am speriat. Trebuie să
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
sute de lei. Nu mai avem atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sute de lei. Nu mai avem atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un oftat prelung. „Uite care-i situația. Pentru a nu termina treaba după miezul nopții, sunt necesari cinci lucrători. Și pentrucă se lucrează suplimentar În afara orelor dr program, va trebui să oferi fiecăruia 3oo lei iar mie să zicem, cinci sutare. În total, două mii lei. Atât, nimic mai mult...!” Tony Pavone, vorbi singur.. „Pentru două trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eu la inimă toate necazurile...!” Tony Pavone zâmbi șăgalnic. De fiecare dată Șeful șantierului propunea un mic păhărel, care de fapt se prelungea până noaptea târziu, cu muzicanții la masa lor, În timp ce frumoasele picolițe se lăsau ușor „Pipăite”, În schimbul câtorva sutare pe care Șeful le introducea În sânul fetelor - desigur cu bani ceruți dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare să-l viziteze la șantier pentru a fi desbăgubit pentru genoritatea lui, desigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acasă. După zece minute intru eu în bucătărie - acolo, un pakistanez întins pe spate cu limba înfiptă-n pâlnie. Fără taxe. Fără dureri de cap. E super. De-acum încolo numai așa o să fac. Duc motorul la un service. Patru sutare. Și atunci, ce-am făcut? — I-ai dat în judecată. — I-am dat în judecată. Chiar așa „Cum doriți să plătiți, domnule?“ m-a întrebat el. „Cu banii jos, cec sau carte de credit?“ Și eu i-am spus: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii indiferente cinci și zece, dar Spunk a scos din buzunarul de la spatele blugilor un șomoiog de sute cât un sul de hârtie igienică și a aruncat două sutare cu un gest nimicitor peste tortul de ciocolată. Totul s-a terminat cu bine și am ieșit în bună ordine. Doar eu am mai întârziat puțin în dreptul oficiului împodobit cu un chenar și l-am întrebat cu răceală pe maître
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dădea doar șase cepe. Celor pe care îi ținea de intelectuali le făcea unele mici favoruri. De la el cumpărasem Istoria... lui Călinescu, de curând reeditată după mulți ani de tergiversări, la prețul ei real, după cum mă asigurase Zăbirică. „Face șase sutare, dom’ doctor. Atât e prețul ăl bun. Am luat-o direct din tipografie. Am o combinație cu cei de la Expediție. La librării se dă cu trei bătrâne, că suportă Nea’ Nicu diferența. Ce c-o face de dragu’ lu’ Călinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza Wanda. „Sunt păguboase, calice și te-alegi cu noduli sau scurgeri. Dacă ai mare nevoie, pui un sutar bine și te duci sus, la florăria de la biserica lu’ Krețulescu, și vorbești cu dom’ Riciard. Spui că vii din partea mea și el te rezolvă cu tot tacâmul.“ Florăria cu fetițe fusese, într-adevăr, prin fostul pasaj de pe locul actualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuib de nebunii. Are niște amici care ridică mălaiul, iar Lucy nici nu știe cât e de fraierită. Îți vine să crezi una ca asta? Buzz calcula nota de plată. Gelfman continua să peroreze: — Buzz, pentru mine chestia valorează cinci sutare. Și-ți fac un favor, pen’ că Lucy își dădea odinioară țoalele jos laolaltă cu Audrey Anders, bucățica lui Mickey Cohen. M-aș putea duce la Mickey, da’ tu m-ai rezolvat beton data trecută, așa că-ți dau ție pontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au venit și mi-au zis că vor să facă un filmuleț de casă cu niște câini cu măști și costume care se luptă pe viață și pe moarte. Le-am vândut doi câini de douăzeci de dolari pentru un sutar fiecare. — Au făcut filmul? — Nu am văzut reclama la Grauman’s Chinese, așa că de unde să știu? Pe undeva pe-aproape de plajă e un spital pentru tipii de la Hollywood care vor să se lase de băutură. Cred că vizitau pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un nor de fum de țigară. Mal îl abordă pe liderul grupului: — Pot să te întreb ceva, domnule Lopez? Mondo Lopez își ridică privirea. — Sigur, domnule polițist. — Domnule Lopez, dacă nu mă înșel, duci acasă cam în jur de un sutar, nu-i așa? Mondo Lopez spuse: — Optzeci și nouă și ceva. De ce? Mal zâmbi. — Păi, câștigi aproape cât mine, iar eu am terminat un colegiu și am șaisprezece ani de experiență ca polițist. Voi toți ați renunțat la liceu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de bestie. Johnny Stomp Leul. Mickey Leul. Johnny se uita cam chiorâș la el de cum intra pe ușă - asta de când o salvase pe Lucy Whitehall, în urmă cu zece zile, și îl cumpărase pe șmecher cu cinci bancnote de-un sutar din banii primiți de la Mickey C. „Salut Buzz”, „Salut Johnny” și asta era tot. Până acum se întâlnise de trei ori cu Audrey: o noapte întreagă la el acasă și două întâlniri scurte la cuibușorul de ciocăneală al lui Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
brațul în jurul umerilor lui Buzz. — Jack vrea patru trăgători neutri. El are doi buldogi de la LAPD, eu îl am pe unul de la LASD care a câștigat anu’ trecut Mănușile de Aur, da’ tot îmi mai trebuie unu’. Te interesează? Cinci sutare pentru o zi de lucru? Îi putea cheltui cu Audrey: pulovere de cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]