1,239 matches
-
poate fi rece, dar și sentimental, echilibrat și prevăzător dar și radical, iar toate acestea în funcție de gravitatea subiectului dezbătut sau de implicarea personală în problema cu pricina. Mircea Cărtărescu știe bine strategiile textuale - începe cu o snoavă, o povestire cu tîlc, o amintire sau o referință literară - și, chiar dacă nu te interesează subiectul, te prinde imediat în vîltoarea articolului. Dincolo de acest aspect, însă, ai pregnant impresia unei gîndiri autentice, egale cu sine și implicate, care îți cîștigă încrederea. Simți că cel
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
grav și important de spus, iar seriosul spuselor sale este cu atât mai important cu cât el este mai mascat de caraghioslâcul și de comicul său. Interpretarea lui Dragomir vine așadar să ne atragă atenția asupra acestui mesaj, asupra acestui tâlc care zace ascuns, sub aparența rizibilului, în comediile lui Caragiale. Putem considera așadar că în acest aspect rezidă o anumită similaritate cu cel de-al doilea Heidegger, cel care vede în dialogul cu poeții tălmăcirea unui sens esențial și ascuns
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
do, licornii/ în spume galbene..." De ce ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă? Păi, pentru că ,Do-ul acesta e unul minor: dolent sau melancolic (căci Ťmelancolic cornul sunăť!), fie și dacă vînătoarea (care are, în ocurență,) tîlc simbolic) este un joc, altminteri, agonal (și, pînă mai deunăzi, viril cu precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
Engelbert Jr. furase ideea cu ,umorul ezoteric". ,Secretul" filozofiei lui de Oxy era Marea Glumă a Omenirii: numai că ,Gluma nu are cum să fie transpusă în cuvinte. Marea Glumă a existenței umane nu este un banc, o poveste cu tîlc sau o snoavă... Punctul delimitează clar etape. Sfîrșituri și începuturi... Punctul este granița fără de care lumea ar fi un ghiveci semantic. Punctul este singurul care ne poate face să o luăm de la început. Punctul este Suprema Glumă a Omenirii". Engelbert
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
Există patriotisme și patriotisme! Precum ciupercile, unele sînt toxice, altele hrănitoare. Cu atît mai sesizantă e mîndria patriotică a acestui condei lucid (și acid), cu cît ea pornește de la un motiv aparent minimal, la antipodul demagogicelor hiperbolizări, căruia îi găsește tîlcul adecvat. Alcătuind împreună cu Livius Ciocârlie și Eugen Negrici un inefabil triunghi al eseismului nostru actual, plin de miez în ținuta-i inalienabil livrescă, însă nu fără o sensibilă investiție necesară atingerii esențelor, dl. Mihai Zamfir e unul din autorii cu
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica de perlă își învăluie rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între existențialismul damnării și idealitatea fastuos estetă, ceea ce, privind lucrurile mai de sus, confirmă barocul care își înglobează cu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
actual, că a scris texte memorabile. Cioculescu nu este autorul care să dea verdicte pentru istorie, care să încerce să-l prindă pe autor într-o frază, care să irosească spiritul poveștii (fie ea și un studiu critic) pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul semnificativ. întreaga sa critică a căutat posibilitățile narative ale analizei textului. Fascinația biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
În plan teoretic, explorarea paradoxului. Paradoxul din care crește literatura brazilianului Coelho este ingenuitatea erudită, regăsită abia după ce alchimistul, adică transformatorul de substanțe, a săvârșit acel ,,descensus ad infernos", experiență aparent punitivă, aparent terifiantă, dar cu atât mai plină de tâlc abscons. Această coborâre în tenebre își dăruiește, de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
lumină a eroului civilizator, cel care înfăptuiește, cu acordul Demiurgului, ,,cerul nou" privit de vizionarul din Patmos. Dar idealul războinic al luminii e de fapt utopie și ficțiune - deconspiră epilogul acestui manual, alcătuit din anecdote moralizatoare: fata încântătoare, Șeherezada acestor tâlcuri, corespondenta Fatimei din Alchimistul, se îndepărtează, într-o mlădiere melodică, ca în poemul simfonic al lui Rimski-Korsakov, ,,spre luna care răsare". Moment de apogeu al ficțiunii asezonată cu ingredientele feeriei, apariția lunii - semnificantul astral al poeziei, nebuniei și mareelor subconștientului
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
artei degenerate" de către evrei!) li se pune în cîrcă adeziunea la comunism: Iar faptul că suprarealiștii devin cei mai prozaici și mai angajați oameni ai partidului comunist, în România postbelică, dezvăluie un tip de metamorfoză, care se va repeta, cu tîlcurile ei cu tot, și în anii '60". Scânteii i se acordă o caracterizare exclusiv semită: "Ziarul lui Silviu Brucan și Nestor Ignat sistematiza ideologic cu acest prilej ceea ce revistele "Orizont" și "Răspîntia", conduse de Sașa Pană și, respectiv, I. Ludo
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
lui Gellu Naum în particular sub un titlu care sună a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi din mai multe motive, sintetizate în următoarele rînduri ale eseistei, care certifică actualitatea de fond a suprarealiștilor
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
Xantos!" Interlocutorul meu nu doar că urmărise piesa și reținuse replica, dar o folosise într-un mod tulburător: pentru el, a accepta limbajul fiului era echivalent cu a înghiți o mare. . . Apoi s-a oprit brusc din povestea lui cu tîlc și mi-a spus: "Dv. beți cafea cu înlocuitori, nu-i așa? Știți ce trăim noi? O viață cu înlocuitori!" Atunci am realizat brusc că purtam (era iarnă) un veșmînt pe care îl cumpărasem sub numele aiuritor de "înlocuitor de
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
încă) maniera supărătoare. Ironia debordantă, umorul inteligent, sadic chiar, situațiile absurde, grotești sunt substanța plăcerii lecturii acestor povestiri. Fără cusur pe spații mici, așadar, la Anatol Moraru totul e gândit și nimic nu apare în text la întâmplare, are un tâlc al lui: un tânăr universitar citește Matei Călinescu, iar la televizor câțiva bărbați urmăresc într-un hotel meciul de fotbal România-U.R.S.S. Prozatorul exploatează cu maximum de efecte situații penibile, confuzii, neînțelegeri pe care le povestește cu pofta celui care
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l, să-i găsească tâlcul ascuns, pe care-l făcea accesibil cititorului de rând cu cuvintele cele mai simple și mai convingătoare. Se înțelege de la sine că, o dată găsită (și, evident, prețuită ca o sursă de continuă îmbogățire), semnătura lui Sebastian m-a atras peste
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
mai neadevărat. Aerul de parabolă, fraza scurtă, tăiată nervos, notația exactă, concisă, toate reușesc o bună sugestie a atmosferei. Poeziile sunt mai mult niște fotografii ale unei lumi depărtate, melancolice, aflate parcă sub presiunea observației și nu rezistă decât până la tâlcul final. Sunt admirabile unele dintre ele: țipătul ierbii, Pământul alb, Chemarea, Minus infinit, Fereastra dinspre lume. Fantasticul și absurdul alcătuiesc sinapsele unor tablouri, mai ales în ultimele două exemple. Sunt și texte care nu au suficientă forță de a se
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
din spectacole se pot amesteca și încurca cu firul poveștii, așa cum a citit-o astăzi regizorul Cornel Todea. Versiunea lui se ține. El desface succesiunea întîmplărilor, poposește mai mult în unele, le analizează mai mult, le condimentează cu ironie și tîlcul moralei, le stropește cu umor și inventivitate, accentuînd mai tare abaterile lui Pinocchio și răul al cărui prizonier pot cădea toți cei care fac ca el, care mint, care nu-și țin promisiunile, care își supără și își dezamăgesc părinții
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
zile petrecute în orașul Independenței americane, deși poate ar merita măcar pentru cei vreo cincisprezece brâncuși (autentici!) pe care i-am admirat la faimosul Museum of Art. Din această vizită mi-a rămas în minte și un episod plin de tâlc: în unul dintre holurile principale ale universității am descoperit un panou cu chipurile câtorva absolvenți ce deveniseră între timp celebri. Curios, m-am apropiat de �vitrina premianților" și mare mi-a fost mirarea să constat că din perfecta înșiruire de
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
perspectivă a relativității. Nimic nu e bătut în cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată precum o Muză absolută asupra textului. Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică și nu o dată reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului, restrîns la un glacial joc de forme fascinante în sine și la o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
devine femeie, printr-o metamorfoză în chiar momentul cunoașterii. Este și o schimbare unică, la a doua lectură poanta nu mai are efect. Aici apare și interesanta temporalitate a prozelor lui Radu Preda. Majoritatea narațiunilor sunt texte "cu poantă", cu tâlc în ultimele cuvinte, cu crescendo, descrescendo, climax, anticlimax, ce vreți, destul de bine disimulate în prozele care au unitate și închegare, o oarecare coerență internă. Pe de altă parte, destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe. El practică
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În fond, moartea mitologiei pe care o
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
de oameni. Descrierea măcelului din pădurea întunecată, dar și buluceala animalelor scăpate din gospodării, turbate de sete, este sugerată admirabil. Cei doi intelectuali care au ascultat, în fața unui pahar de vin, povestea celui de al treila, o poveste „plină de tâlcuri nedeslușite”, auzită de la un bătrân care-i desenase în praf ascultătorului forma monedelor furate și ascunse într-o scorbură - rămân încremeniți când gazda, povestitorul adică, le arată o monedă aidoma celei desenate în praf de moșneagul povestitor al întâmplării. Autorul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
politice diferite (regimul Antonescu, recucerirea sovietică a Basarabiei, comunismul pur și dur din România anilor ’50, democrația americană a ultimelor decenii) a cunoscut oameni intrați în istorie (inclusiv în istoria culturii și/sau a literaturii), a înțeles, din experiență directă, tîlcul ascuns al unor evenimente, prea puțin și, adesea, incorect prezentate în presa vremii. Privită de aproape, prin prisma experiențelor concrete care au marcat-o, viața sa pare o nesfîrșită succesiune de ghinioane și episoade nefericite. Global, aceeași existență se prezintă
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
ferește să facă judecăți morale și politice cu valoare generală privind diferitele regimuri pe care le-a cunoscut și personalitățile care i-au marcat existența. El se mulțumește să reproducă, sub formă de flashback-uri, o serie de întîmplări cu tîlc din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, lăsîndu-i fiecărui cititor satisfacția de a trage singur toate concluziile care se impun. Evitarea marilor teme din manualele de istorie și aducerea în prim plan a unor episoade din viața personală, reținute
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]