25 matches
-
locțiitorul Cezareei Capadociei. Ce cinste mai mare pentru credincioșii, ierarhii și clericii ortodocși români ar fi decât aceasta, ca moștenesc titulatura scaunului, unde acum șaisprezece secole era Sfanțul Vasile cel Mare. Altfel spus, Sfinții Trei Ierarhi sunt cei mai mari tâlcuitori ai cuvintelor Sfintelor Scripturi. Ei au lăsat o uriașă opera de elită a literaturii patristice. Ei sunt dascălii teologilor, florile gândirii creștine din veacul de aur al Bisericii, biciuitorii societății sclavagiste, întemeietorii pedagogiei creștine și ai filocaliei... Câteva aprecieri și
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1422437103.html [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
Dumnezeiasca Liturghie. Ritualul și cuvintele rostite de slujitori provoacă în noi implicarea directă în actul rugăciunii, întrucât ea vizează „pe toți și pe toate”, adică toate persoanele cu toate nevoile, cu tot concretul vieții noastre și al lumii întregi. Toți tâlcuitorii Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, fără excepție, au subliniat acest caracter general, total sau cosmic al ei, care nicidecum nu trebuie rezumat la trebuințele mărunte și restrânse ale vieții particulare, întrucât este singura rânduială liturgică la care actualizăm Jertfa nesângeroasă a
ACATISTULUI ÎN SLUJBELE BISERICII ŞI ÎN VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1435658559.html [Corola-blog/BlogPost/352836_a_354165]
-
Tronului Cezareei Capadociei. Ce cinste mai mare pentru credincioșii, ierarhii și clericii ortodocși români ar fi decât aceasta, că moștenesc titulatura scaunului, unde acum șaisprezece secole era Sfântul Vasile cel Mare. Altfel spus, Sfinții Trei Ierarhi sunt cei mai mari tâlcuitori ai cuvintelor Sfintelor Scripturi. Ei au lăsat o uriașă operă de elită a literaturii patristice universale. Ei sunt dascălii teologilor, florile gândirii creștine din veacul de aur al Bisericii, biciuitorii societății sclavagiste, întemeietorii pedagogiei creștine și ai filocaliei... Câteva aprecieri
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1453883552.html [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
elenizate, cultura greacă pătrunzând adânc în conștiința popoarelor noastre. Prietenii tatălui meu se numeau Caspar și Balthasar. Cu toții erau de rang înalt, magi, astronomi, astrologi și magiștri ai științelor frumoase. Urmărind mișcarea și traiectoriile astrelor pe bolta cerească, ei erau tâlcuitori de vise, savanți cunoscători ai matematicilor și geometriilor grecești dar și a filosofiei acesteia. Pitagora, Socrate, ori Platon atenianul și Aristotel erau autori citiți și studiați de cei trei prieteni. Studiau apoi, științele vedice ale sanscriților dar și scripturile ebraice
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1421006732.html [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
cauză a acestei stări influența teologiei scolastice a tainelor, bazată pe „formula săvârșirii tainei” și înțelegerea greșită a noțiunii de „simbol”. În tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, începând mai cu seamă cu Dionisie Pseudo Areopagitul, continuând cu Maxim Mărturisitorul și cu ceilalți tâlcuitori, inclusiv Nicolae cabasila, este folosit din plin simbolul[14]. Pentru ei însă simbolul nu preînchipuie, ci descoperă și face părtaș cu ceea ce descoperă. „În noțiunea inițială de simbol, simbolul este descoperirea și prezența altuia, tocmai a unui altul real care
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Dumnezeiasca_euharistie_centrul_vietii_liturgice_si_duhovnicesti_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
mai ales în veacurile imediat următoare încetării persecuțiilor, o preocupare continuă, pentru noi, cei de astăzi, și mai cu seamă pentru teologia academică, Eshatologia pare atât de îndepărtată și abstractizată, încât trăirea „raiului” și-a pierdut conținutul. De altfel, „învățații tâlcuitori ai creștinismului” evită noțiunea aceasta ca fiind ceva „naiv și primitiv”[23]. În realitate, acesta este efectul unui nou fel de abordare teologică a Euharistiei, despre care tocmai am menționat. Deși toată Sfânta Liturghie este o intrare și o înaintare
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Dumnezeiasca_euharistie_centrul_vietii_liturgice_si_duhovnicesti_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
a sfințirii darurilor[3]. Înălțându-se la ceruri, Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat Bisericii puterea care să-i ajute a îndeplini porunca dată de El la Cină: Aceasta să faceți întru pomenirea Mea... Și care este această putere? - se întreabă tâlcuitorul Sfintei Liturghii. Este Sfântul Duh, puterea care a înarmat de sus pe Sfinții Apostoli, după cum le-a spus Domnul Hristos: „Iar voi rămâneți în cetatea Ierusalimului, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus”, pentru că El este „Acela care operează
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
șapte duhuri ale lui Dumnezeu - darurile Sfântului Duh; cele zece coarne sunt tăria și puterea lui ce sunt îndreptate împotriva celor zece porunci ale Legii lui Dumnezeu. Prin aceste stele pe care diavolul le trage în căderea sa după sine, tâlcuitorii înțeleg pe îngerii cei căzuți sau pe demoni..."". Imaginea, în care personajul încalecă balaurul, este în fond încă o reprezentare a luptei dintre bine și rău, câștig de cauză având din cele din urmă binele. Diavolul, reprezentat ca balaur este
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
la număr ("luminătorii"), care îi îndrumă pe ceilalți, în urma unor dezbateri, spre experiențe noi. Trei duc la îndeplinire noile experiențe și raportează asupra lor: "altoitorii". Cei care fac din descoperirile anterioare observații înalte și stabilesc aforisme și axiome se numesc "tâlcuitori ai naturii". Pe lângă acești treizeci și trei de oameni de știință, din Casa lui Solomon mai fac parte ucenici, slujitori și femei care se îngrijesc de cei care studiază. În perioada în care omul de știință era un homo universalis, Bacon propune
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
critic biblic din secolul al doilea, sau polemici anticreștini, precum Celsus, au insistat) era inacceptabil, singura procedură compatibilă cu credința în Biblie ca oracol divin era cea alegorică. Legea, istoria, profeția, poesia, parabolele lui Isus au alt înțeles sub lupa tâlcuitorului alegoric. Nivelul superficial sensual din Cântarea Cântărilor a fost lesne depășit de cei care au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică. Sunt capitole precum Ioshua unde bătăliile trebuie înțelese ca fiind îndreptate împotriva slăbiciunilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care o aplică filosoful pentru a străbate către esența lucrurilor. Lupul este un adept al "etimologizării" realității. Cu alte cuvinte, el crede, asemenea medievalilor, că esența lucrului este trădată de cuvântul care îl desemnează: "Unul dintre cei a firii tâlcuitori dzice că a numerelor numire și cunoștință ieste măsura a necunoscutei firi. Iară altul dzice că ieste făcliia și lumina a ființii lucrurilor. Amândoi dară, precum să cade, la rădăcina adevărul au atins și la vârvul adevăratei cunoștințe au agiuns
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu vorbește despre Sine decât pentru a-L descoperi pe Tatăl. Sensul lumii este revelat în conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însă cazul Părinților Bisericii, pentru care originalitatea este doar un exercițiu de fidelitate. În cuvintele Sfântului Augustin, in vetere novus latet et in novo vetus patet (Quaest. in Hept. 2, 73). Scriptura nu se dezleagă printr-o pidosnică ispitire a tâlcuitorului, ci în urma unei prealabile invocări. „Strălucește în inimile noastre, Hristoase Dumnezeule, lumina cea neînserată a cunoștinței Dumnezeirii Tale, și deschide ochii noștri spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri...” Prezența Cuvântului veșnic în cuvintele Scripturii revelează adâncimi imemoriale. Actul împărtășirii constă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al minții de a decela înțelesul originar și eshatologic al Scripturii; (b) poziția asumată de autorii moderni care justifică delirul subiectivist al interpretării, favorizat de conflictul deschis între limitele textualității scripturistice și imaginația necenzurată a interpretului 1. În primul caz, tâlcuitorul se lasă „născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1, 18) și va fi astfel inițiat în geografia simbolică a Scripturii. În al doilea caz, exegetul refuză excursia mistagogică și descoperă „infinitul rău” al suprafeței 2; interpretarea sa nu mai are nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Duhul Sfânt nu este absent din nici o făptură și mai ales din cele ce s-au învrednicit de rațiune”1. Ca episcop în comuniune cu urmașii Părinților capadocieni, Augustin a știut că adevăratul sit hermeneutic al teologiei este liturghia Bisericii. Tâlcuitorul Scripturii nu este decât ucenicul lui Hristos, după chipul celor doi străini aflați în drum spre Emaus: „Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Și s-au apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așteaptă schola senii și schola mortis. Calipso ar fi vrut să schimbe țesătura acestui destin: ar fi vrut să-l treacă, direct, „fără examene”, în schola aeterna, eludând „legislația” uraniană și atlantică. Atunci, alertat, intervine iarăși Hermes, mesagerul zeilor și tâlcuitorul înțelesurilor, și îi dă dreptate lui Ulise. Părăsind-o pe Calipso, a părăsit școala și științele pentru filosofie. Nu se întoarce acasă doar pentru a se răzbuna pe pețitori, ci pentru a în-drepta lumea - care fusese ne-dreptățită în lipsa sa - cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pocăindu-ne Îndată din suflet de fărădelegile săvârșite de noi mai Înainte, precum a intrat Dumnezeu Cuvântul Tatălui, În pântecele Fecioarei, așa Cuvântul se află și În noi ca o sămânță”<footnote Ibidem, p.143 footnote>. Referitor la acest text, tâlcuitorul Filocaliei, părintele Dumitru Stăniloae, arată că „este o legătură Între cuvântul rostit de Cuvântul dumnezeiesc și Între acest Cuvânt ca persoană. Când e primit cuvântul Lui cu credință, vine la noi prin acest cuvânt Însuși Cel ce-l rostește ca
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Grigorie de Nazianz și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care îi numește și Învățați ecumenici. Biserica nu numai că îi numără între sfinții ei, ci îi numește și mari dascăli, adică îi așează între cei mai de seamă, cei mai destoinici tâlcuitori ai dumnezeieștilor învățături. Roma le asociază în plus, dintre orientali, pe Sfântul Atanasie, și îi plasează în frunte pe înțelepții latini, Sfântul Ambrozie, Ieronim, Augustin și Grigorie cel Mare14. Aceștia patru sunt numiți de teologii catolici și Marii Părinți ai
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
IBMBOR, București, 1982, p. 219. 43 Sf. Grigorie Taumaturgul, Discursul adresat lui Origen, cap. XV, studiu introductiv, traducere, note și indici de Preot Prof. Const. Cornițescu, în Col. PSB., vol. 10, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 34. 11 Sfinții Părinți - tâlcuitori autoriza i ai Sfintei Scripturi și misionari destoi l, operele rat inspirate, deosebindu-se de celelalte numite apocrife, astfel ei au ț nici ai Bisericii Sfinții Părinți nu au oferit doar lucrări de teologie dogmatică, pline de exprimări filosofice creștine
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
tot felul, din dumnezeiasca și de Dumnezeu 38 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G., XLIV, col. 764BC; PSB 29, p. 117-118. 39 Anthony Meredith, op. cit., p. 163. 11 insuflata Scriptură”40. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tâlcuitorul operei In Canticum canticorum în limba română, comentând acest pasaj, a scris următoarele: „Cântarea cântărilor, luată ca o simplă descriere a unei iubiri între un tânăr și un tânără, poate trezi în minte înțelesuri întinate. De aceea, Sfântul Grigorie vrea
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
1970), este cercetător la Institutul de Filologie Română ,,A. Philippide” (secția de istorie literară) al Academiei Române din același oraș. A debutat cu versuri în ,,Iașul literar” (1965) și editorial, cu volumul Până la asfințit (1972), urmat de alte cărți de poezie: Tâlcuitorul (1977), Puck umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul ,,Timotei Cipariu” al Academiei Române). În articolele care îi aparțin, cercetarea se aplică preponderent epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori se iese. Emoția e stăpânită, poezia respiră o liniște de suflet clasic, când ea nu e decât lectura bemolizată a semnelor lumii. O dispoziție contemplativă e pusă în lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
CRC, 1972, 6; Dan Medeanu, „Până la asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa, Trei poeți: Aura Mușat, Mircea Dinescu, George Alboiu, TBR, 1978, 139; Alexandru Duțu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
asfințit”, CNT, 1972, 13; Alexandru Lungu, Catalog liric, ATN, 1972, 4; Daniel Dimitriu, „Până la asfințit”, CL, 1972, 5; Alexandru Lungu, „Până la asfințit”, VR, 1972, 8; Nae Antonescu, „Până la asfințit”, ST, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Tâlcuitorul”, CRC, 1978, 7; Sergiu Adam, „Tâlcuitorul”, ATN, 1978, 1; Mihai Duțescu, Solemnitate suavă, R, 1978, 4; Corneliu Popel, O tânără poetă, TR, 1978, 20; Dumitru Radu Popa, Trei poeți: Aura Mușat, Mircea Dinescu, George Alboiu, TBR, 1978, 139; Alexandru Duțu, „Dicționarul literaturii române”, RL, 1979, 49
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]