807 matches
-
în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
regeștile fiare/ și le-nvăț, fără teamă de colții lor,/ să facă acrobații, tumbe ca-ntr-un circ,/ ascultînd apoi, după fiecare număr,/ strigătele mulțimii:/ - Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
recunoaște-o? În 1927, Rebreanu scria cu amărăciune: "Atacurile din presă la adresa S.S.R. sunt totdeauna date numai de membri de-ai noștri. Suntem singura breaslă din lume care, la cea mai ușoară sau presupusă nemulțumire, ieșim în public să ne tânguim sau să ocărâm". Odinioară, ca și azi! Luptele interne continuă în anii '30 - '40, iarăși amintindu-ne episoade recente, cu tentative de disidență, de rupere a coeziunii organizației, cum a fost aceea de la Iași (anticiparea istoriei?) pe care o semnalează
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
țuce o țârucă? Că un "de doi" fără o pupătură e ca nunta fără ceteraș. Ce e cu restricția asta? Dar sentimentalismul continuă luând forme ceva mai moderne: "Puiule cu ochii verzi,/ n-ai motiv să nu mă crezi.", se tânguie o solistă plinuță dar nefericită, însă părând sinceră, doar că, într-un folclor autentic acest "n-ai motiv" "sună ca dracu'" (v. Petre Roman, vol. ziceri din perioada imediat post-decembristă). Ca argument suprem pentru feciorul sceptic (probabil), solista promite avantaje
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
smiorcăială, suspin și alte cuvinte ciudate. E ceva trist-abstract. În spectacolul nostru am vrut să evităm acest lucru, pentru că este periculos. Pentru unii regizori, intelectualii înseamnă tristețe, pentru că suferă pentru patrie, pentru soarta omenirii și de aceea tot timpul se tînguie. E un clișeu al spectacolelor cehoviene de proastă calitate. După mine, e înmormîntarea pieselor lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care a fost construită piesa. Structurile cehoviene sunt fantastice
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
era de ratat ( cariera, familia, marea iubire), trecut încetișor, pe nesimțite, de la statutul de mare speranță, cu viața în față, la cel de matur deziluzionat, cu privirea îndreptată tot mai des spre opțiunile greșite ale trecutului. Trompeta lui Miles se tînguie, iar tu te gîndești la tes vingt ans. Atunci nu aveai probleme cu inspirația. Erai ludic, șarjai, aveai impresia că știi totul, nu era loc de incertitudini. Fredonai cu Juliette Greco, Non, Monsieurs, je n’ai pas vingt ans cu
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
un artist plastic să o invoce, fără a cădea în anecdotic și retorici pleonastice? Mihaela Șchiopu răspunde la această întrebare într-un mod exemplar prin coerență și prin aparenta simplitate; nu povestește nimic explicit, nu clamează patetic și nu se tînguie în surdină. Deși prezența în expoziție a Irinei Nicolau a fost una identificabilă, mai multe desene au pornit nemijlocit de la chipul ei, miza confesiunii Mihaelei Șchiopu a constituit-o personalitatea acesteia, mișcările subtile dinlăuntrul unei legături profunde și durabile, și
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
și am un acoperiș. Dar vine rar pe la mine, și-mi ia tot ce am. Și ciorapii din picioare mi-i ia. Matale ce zici de asta? Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână, și el se tânguie cu lacrimi adevărate și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al bunicului meu, cândva, când era în lumea aceasta și
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Jurnalele tv - prezicătoarea Sunita: - Am fost prădată de hoți... Corul dracilor dirijat de Belzebut: Hau-hau-hau și hi-hi-hi, Cum de asta n-o ghicí? Și, apropo de texte-versuri, la Etno Tv, un interpret la o vârstă de om cu nepoți, se tânguie (23 iunie): Strugurel bătut de brumă Greu îi, Doamne, fără mumă, Fără mumă, fără tată, Parc-aș fi rupt dintr-o piatră... Ce să mai... comment ? Domnul președinte Traian Băsescu, abia ținându-se să nu plângă la toate Jurnalele tv
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
ochii închisi. vezi si tu cum, lovită de grație, carnea se umple de bube ca o partitură de note. pătrunde-te în sfârsit cum, atins până-n măduva oaselor, trupul acesta tot mai găunos este una cu flautul fermecat, când se tânguie: „adu-ți aminte că viața mea-i doar o suflare!" ți-a luat patruzeci si de ani ca să-ți intri în mână; din atelierele tale-au iesit coarde, clape, alămuri, percuție, lemne et cetera (si omul mândru!) atât cât să
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
mormânt a răsărit iertarea. La ora 12. Scriu în jurnal: "Voi sunteți jucării?" Jucării ale destinului... Fix la ora 12? Din cei ce au făcut un pas înainte, nu au mai rămas decât mormane de mere putrezite - nu vă mai tânguiți, să nu pățiți și mai rău! Hei, tu, care ai în buzunar o gâscă îndopată cu mere putrezite, sugrumată, nu te trezești o dată? Ai adormit, cu lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
de Emil Constantinescu, ambele zâmbind cam ca iedul cel mic după vizita inopinată a lupului la ranchul caprei*. Mâncarea e în farfurie, nici caldă nici rece; televizorul din sufragerie e pe "Etno Tv" unde permanenții Ileana Ciuculete și Puiu Codreanu tânguiesc pe un text stupid o melodie dintre Banat și Oltenia, iar televizorul din dormitor pe TVR 1, unde e "publicitatea" pe care noi, abonații, o plătim cu plăcere și devotament privind cu nesaț la detergentul care ne face "mai curați
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
unde i s-a explicat că, de fapt, era vorba despre bastonul de general. În astfel de situații, la Haralampy recidivează un atac de suporterism nocturn, adică umblă buimac în jurul blocului și, ori recită teatral versuri postmoderniste făcând să se tânguie solidare toate javrele din cartier, ori cade în onirism profund invocând cu mare evlavie spiritul lui Jung pentru a-l îndemna să lupte cu măturoiul luciferic. De această dată, criza i s-a declanșat la sfârșitul meciului greco-francez din seara
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
le facă și să le poarte. Căci toți s-au retras într-o umbră suspectă și toți dintr-acolo privesc în direcția mea întrebând ca în ecou cine cheamă preotul și cine e de rând să plângă și să se tânguie? Rudele tinere nu vor veni, străinii atenți sunt scumpi la vorbă, nimeni nu se îndură să dea un sfat, o mână de ajutor, să ducă la cimitir, pentru săraci, coșul greu cu ofrande și pachetele cu haine citite în biserică
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Până la tine, însă dorul Mă-aruncă-n hău, Mă nimicește. Suntem și nu suntem Mai împreună Ca niciodată azi, Dar ochii singuri Te caută în van, Dând roată lumii... De ce când îmi vorbești, Trecând prin gânduri, Ca boarea mării, eu încă mă tângui Că nu aud lumina Vocii tale? Dacă m-ai îmblânzi, Poate aș smulge Din giulgiu amintirea Și mi-aș face Din chipul tău pierdut Poarta de taină, Pe care deschizând-o, Te-aș afla. O undî de fantasme Când tot
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
medaliile din Muzeul Olimpic din Lausanne Smulg una s-o fixez în zori pe față (Prin imperiul ceții din așternut mașina-capcană chiar acum a trecut) Zîmbetul va fi rană, pîinea - piatră? în cutia poștal vor poposi fulgere? S-ar mai tîngui brazii pentru care am inventat teoreme? De anotimpul culesului din apă va afla umbra morții de pe pămînt? Va cînta peste Maison Tavel limba clopotului cu pereții disperare? Spre mine vor mai alerga deodată țărm și mare? Trepte Izvorul ne-ar
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
în urmă, Au venit unii și ne-au corectat că în urmă e la dreapta, au venit alții și ne-au convins că dreapta e la stânga, Au venit unii și a recunoscut că au uzurpat, au venit alții să se tânguie că au fost uzurpați și că greșelile vinovaților sunt mai oneste decât bunăvestirea mincinoșilor, apoi s-au înhăitat și ne-au explicat că solia lor e asemenea trâmbițelor Ierihonului și că turma își urmează oarbă profeții când iese la păscut
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
rămâne Doar ca un templu De azi pe mâne S-o mai contemplu Patimi, iubire, Trec în uitare Ca o plutire Peste altare Lumea bătrână Dealuri și delniți Se mai îngână Stins în cădelniți Nici cum se trece S-o tângui n-o pot Cerul e-o rece Dungă de clopot Oricât ai crede Ce-ți vine-n minte, ce-alegi din toate Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
-ntunecă. Ieși-le-n cale ploilor verii Cât mai alunecă și nu te mai sperii Melița bate, fuioare puzderii D�nsus de casă lăsate vederii Oricât ai crede și oricum ai spune că... Peste pământuri norii alunecă. Dar să te tângui, căror altare Cât nu se-ntunecă și peste hotare Nu se cufundă pe veci în uitare Ce mai rămâne din depărtare Oricât ai crede și oricum ai spune că... Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă Peste pământuri norii alunecă. Pân-
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
-o doară Poate să mire Poate să doară Dar ai răbdare Ceva-i pe-aproape Ori să te-nalțe Ori să te-ngroape Știi că nimica Nu iei de-a gata Nici cu ulcica Nici cu găleata Poți să te tângui Poți să te mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul celor prolifici. Apuci un verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
totul alt sens are acest cuvânt în gura „socialistului creștin!!!” Dodon, care seară de seară apare pe ecranele televiziunilor lui făcându-și cruce și sărutând icoana (o fi fiind a țarului Nicolai al II-lea) pe fundalul stelelor lui roșii, tânguindu-se de „situația grea a poporului, în care l-au adus guvernările de până acum, care părăsește pe un cap Republica Moldova” (de parcă el nu a făcut parte din cea mai de durată guvernare - cea comunistă, pe perioada căreia exodul populației
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
voi, Va pune punct la visul cel frumos, Creat cu-atâta dragoste de voi! Nici nu mai știi cum ar fi bine, Tu să te comporți acum, Să te faci că totu-i bine, Sau să plângi și să te tângui! De te vei preface că totu-i ok, Sigur îți va spune, Ca tu ai greșit, Si l-ai părăsit! Și dacă ești sincer, Și-i spui că-l iubești, Sigur îți va râde-n față, Si va spune că
... ȘI-A PLECAT!!! de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380726_a_382055]
-
IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi urlă pământul nebuniei nopții Dezbracat în sufletul rebel al sorții, Te mai strig uneori prin zăpezi, -Bună seara, mirare, mă tângui și vezi, N-am alt nume, iubito, de cugeți și crezi, Unde pleci, unde ești, ce mai porți? Păcatele le-am agățat într-un colț, Torenți de iubire ard în rânduri, Te caut deseori printre gânduri, Sunt un vers, o
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
în 1855, Creangă era la vîrsta plecării la școli, se încăpățîna să rămînă acasă, în satul părintesc. Cu un secol și jumătate mai înainte, cronicarul Ion Neculce, vel-logofăt, trebuind să se exileze în Rusia după lupta pierdută de la Stănilești, se tînguia de moarte. Țăran și boier au aceeași oroare de strămutare: de-a lungul generațiilor fără număr care s-au succedat obscur spre a trage la lumină roadele pămîntuluimamă, urmînd ciclul astrelor, regnul vegetal i-a transferat mimetic plugarului sentimentul înrădăcinării
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]