820 matches
-
Trakl, da, din moarte, bun prieten cu o mierlă, și-un egrete, ca subretă. S-a risipit tot aurul juniei, noi nu mai plângem, ciocârlie, iar tu revii, tu, pasăre nebună, străbunii mormăie - nu-i bună, când muribunzii-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai am și eu un pic, o viață, desigur, voi pleca de dimineață, că viața veșnică e moarte, mai bine e să fii o piatră, o rapsodie a cetății, cum lunecau umbrele ceții
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1402374395.html [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
zbuciumul lăuntric al primului născut. Se depărta încet, încet, de părinți și bunici, cu durere și disperare în suflet. Îi venea să plângă, adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s-a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Citește mai mult Himerele din pustiul ierniiEmilian Oniciuc- 02.12.2016Din pustiu iar bate
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sub roate,Căruțașul cruce își face...Aplecat de vânt din spateșchifuit prin mii de ace.Nu mai are mult săraculPână râul îl va treceDar se teme că la dracul,Se va duce- n apa rece.Roatele prin praf de gheață,Tânguiesc risipa serii...Calul trage stors de viață,Badea poartă dorul verii...După cruntă chinuială,Omul nostru din căruță,Se lipește cu sfială,Lângă draga lui mândruță...... XXI. STRĂBUNII N-AU DORMIT...!, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2156 din
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Unic drum! Dreapta " toată-l înconjoară, Și-l petrec cu chiu... Mult vai!... Și se țin de dânsul scai, " Vrem trieri anticipate, Plus mălai!..." Nu e chip să-i faci cu buna, Vor și dânșii... Vor un os! Și se tânguie zelos, În alegeri nu prea fost-au, De folos! Constituția-nvârtește, Ca să-și facă-n jur ocol, Toți tâlharii vor obol, Iar mulțimea năvălește, Stol cu stol! Astfel Țara o cam duce, Toți spunând, sperând în van... Sasu-n mijloc căpitan
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1486205752.html [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Floare de tei Abia s- au scuturat salcâmii, vara, Acum deschise-s florile de tei, Parfumul lor m- atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii
FLOARE DE TEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1465332857.html [Corola-blog/BlogPost/379313_a_380642]
-
I. IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
I. IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povară dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumină ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
viseze. pe suflete arse trec funii flamande.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de Noi! iubite, crezi că ei ne aud? Citește mai mult iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri,la colțuri de viață încercănate-n albastru?povară dimineților goalele apleacă tâmplele în albii secategene de plumb pun gratii vederii îngustelumina ia urma pașilor îngropați în stâncă.și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CONCERT Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului Concert Serafic în armonie mă frâng! Ma supune sublimul o clipă Atinse, corzile se tânguie, râd In desăvârșire mă pierd cu risipă. Lebedele eterice ale sufletului plutesc Pe lacul de argint, cristal împodobit Cu raze fascinante, nepământesc Răsfrânte-n gând, copleșitor învăluit. Sacră, radiantă lumină nevăzută Se furișează, topește frigul ființei Anotimpuri ale astrelor, nălucă
CONCERT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Concert_elena_armenescu_1330760126.html [Corola-blog/BlogPost/366418_a_367747]
-
Spiritual > PĂCAT BLESTEMAT Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Zboară, pui de vânt, în zări depărtate, risipind, pe pământ, cele șapte păcate, în trup de mormânt, cu frunze numărate, sub tălpi tânguind în zile brumate, pe frunte de munte lovindu-se toate! La amiază, când caii nechează, Soarele arză! La apus, când vântul s-a dus către asfințit, păcatul smerit, ultimul păcat, singurul scăpat, stă să mi se roage să-i mai
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421793564.html [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete Și beau lumina caldă din margini de planete; În spicele-nnoptării se tânguie culoarea, Iar zarea gârbovită își mistuie savoarea. Se spulberă tăcerea peste uitate plângeri Și-n genele durerii e zbatere de îngeri. CURGE-N FIBRE RĂSĂRITUL De ce plângi când azuriul îți zâmbește pe-ndelete, Iar tentații nelipsite sunt topite-n zări discrete
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
la Rohia, bibliotecar al extrem de bine organizatei biblioteci a mănăstirii, Nicolae Steinhardt îi mărturisea prietenului său, ce înseamnă o zi obișnuită din viața lui de atunci: „-- Înseamnă o luptă cu trupul și cu mintea. Trupul, din ce în ce mai acaparator, mai neobrăzat, se tânguie, se cere îngrijit, răsfățat. Trebuie să-l disciplinez, să-l țin în frâu,să-i dau peste nas. (îngrijindu-l totuși, că e tare nevolnic.) Mintea, brusc înzestrată cu o memorie fenomenală, îmi amintește absolut toate relele, prostiile, meschinăriile, păcatele
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) by http://confluente.ro/Centenar_steinhardt_nicolae_steinhardt_cezarina_adamescu_1342592826.html [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
-și părinții... Apoi mai privesc departe dealurile înverzite proaspăt și munții din zare peste care mai stăruie încă mantia iernii și câmpul acesta cât văd cu ochii...Toate acestea cad peste nefericirea mea ca un glas de clopot care se tânguie-n pustiu...Asta fac eu acolo sus, meditez asupra vieții, domnule inginer..., Îmi văd, domnule inginer, tot trecutul meu, îmi aduc aminte de toate clipele fericite din viața mea, reiau firul vieții mele și-l despic în patru să văd
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Chipul_tau_ion_untaru_1356942773.html [Corola-blog/BlogPost/350832_a_352161]
-
frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/La_vreme_de_calvar_ion_untaru_1357531584.html [Corola-blog/BlogPost/348822_a_350151]
-
n-ai fi existat Te-aș fi născocit, iubito, Te-aș fi scris, te-aș fi pictat, Inima ți-aș fi cioplit-o Și suflare i-aș fi dat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi plămădit din sunet, Tânguind te-aș fi cântat Ca un lung ecou de tunet Dintr-un flaut fermecat. Dacă n-ai fi existat Te-aș fi săvârșit din pașii Dansului nebun, ritmat În percuția și bașii Unui bolero fandat... Dacă n-ai fi existat
DACĂ N-AI FI EXISTAT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 by http://confluente.ro/Daca_n_ai_fi_existat_romeo_tarhon_1364083770.html [Corola-blog/BlogPost/345362_a_346691]
-
se topește în mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții mei în care toate dorurile încep să moară. I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de cețurile ca niște ape amare și nu știu de ce Dumnezeu i-a lăsat gârboviți în ziua în care afară ploua cu soare. Iubito, te-ai privit azi în suflet? Spune-mi și mie, fiindcă
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cantec_trist.html [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac scorburos, ba într-un vrej de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte și se tânguia: „Frumoaso, n-ai vrea să-mi fii mireasă?” „Nu, răspundeam eu. Piei din fața mea. Cu unul ca tine să mă însoțesc eu?” Și plecam mai departe, la treburile mele. „Frumoaso, se văita el din nou a doua zi. Te-ai
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
ochii. Poate că alta ar fi vrut să-i fie nevastă. Dar el pe mine m-a dorit. Și, cum îți ziceam, nu mi-a mai dat pace. Oriunde mergeam, îl găseam în drumul meu. Și de fiecare dată se tânguia amarnic: „Frumoaso, frumoaso, nu mă osândi. De ce mă prigonești? Ascultă-mă...” Iar eu nu-l ascultam. Ba chiar, după o vreme, sătulă de stăruințele lui, n-am mai răbdat și i-am zis: „Știi ceva? Am fost prea blândă până
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
cruce își face... Aplecat de vânt din spate Șchifuit prin mii de ace. Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că la dracul, Se va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere, Viforul la geamuri bate... Prin dulci clipe efemere, În căruță, el
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1480756173.html [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
examină curioasă fiind deosebit de impresionată de înfățișarea lui Mărțișor. Negru-Cioară se simți dator să facă precizările: - Acesta e tâlharul terorist, haiducul Mărțișor, și ăsta sfrijitu’, frate-său Norocel. - Și vrăjitoarea? îl întrerupse împărăteasa. - Ne-a scăpat scorpia, Măria Ta! se tângui Nor Vânăt. A fugit ca o lașă. - V-a scăpat? urlă Iarna. Ce-am poruncit eu comandantului? Atunci observă că lipsește generalul Prăpădenie. - Unde este comandantul vostru? Generale, unde ești? Din spatele matahalelor, generalul Prăpădenie, cu uniforma șifonată și chipiul cu
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425239661.html [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
arcuite Peste memoria lumii De jur împrejur că o cunună solară Viorile își plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat ... Citește mai mult Cristina LILACONCERTUL DIN PĂDURE( 19/05/2009 ) SIMFONIE PENTRU FLAUT ȘI VIOLONCELCU UN CONTRABASSUSPENDAT ALEATORIUSi deodată se stîrnește
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristina_lila/canal [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet îmi plouă, Dulce ca o minune și mă vindeci de spaimă. Referință Bibliografică: SPAIME / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1469683621.html [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
Pitoresc > FURTUNĂ Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1462817585.html [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]