820 matches
-
privilegiați rareori le mai înapoiau. O simplă trecere în revistă a averilor foștilor nomenclaturiști culturali sau a datoriilor la Fond din anul 1989 ar pune rapid în evidență colaboraționiștii cu regimul criminal comunist din acele vremuri. După aceste privilegii se tânguie astăzi scriitorii, artiștii, compozitorii. După vremurile bune când să fii șef la scriitori îți asigura accesul la masa demnitarilor care feliază ciolanul, fie măcar la coada mesei, în rol de bufon sau mim. De aceea, în virtutea perpetuării acestor reflexe, președinții
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Înțăpau Și de acolo la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui negustori la rînd Care-s hoți și lipsă vînd Unii cu cîntar de gît Se tînguiau amarît. Alții cu cîntar de nas Se văitau cu mare glas Și de-aicea la alt vad Tot la iad, la iad, la iad. Vai!În iad cînd mă uitai Ce văzui mă spăimîntai. Văzui femeile-n munci Ce-și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, precum și nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (I-II, 1901-1903, sub pseudonimul Sorcovă), o piesă „pentru teatrul de la țară”, În sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
1912), „însemnări despre începuturile graiului, culturii și literaturii neamului românesc”, servesc același domeniu. SCRIERI: 100 istorioare morale pentru tinerime, Brașov, 1892; De toate, Brașov, 1897; Istoria literaturei române, Brașov, 1900; Clipe de repaus, I-II, Brașov, 1901-1903; În sat la Tânguiești, Sibiu, 1912; Din cele trecute vremi..., Arad, 1912; Clipe de repaus, îngr. și pref. Mircea Manta, Cluj-Napoca, 1985. Ediții: Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, Brașov, 1900. Repere bibliografice: Sex. Til. [Sextil Pușcariu], „De toate”, GT, 1898, 8, 9; I. Caragiani, „Clipe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
rugăciuni și seara adorm cu povești de mătase brună pe ochi. * Seara de poposea lină, ca un coșciug de îngeri dus pe drumuri albe de heruvimi, ochii tăi își întristau albiile și apele. Să-ți aduci aminte și să te tângui, când tilincile vor muri irosite pe întinderi, să-ți aduci aminte și să jălui când amurgul, sângerat, va îngenunchea pe îndelete. În Biblice poetul se reînnoiește coborând în plin Vechi Testament, căruia cu fondul său ebraic îi dă vibrații de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu-i chip pînă ce-oi intra-n pămînt.” 8. Robia aduce numaidecît În minte ideea de tortură. Vasalul sentimental are multe Îndatoriri și puține drepturi. Conachi, modest pînă la umilință, reclama săniilor dreptul de a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și veghează cazanele de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a suspinului la Conachi. A suspina este la el totuna cu a respira. Viața e un lung suspin, toate evenimentele importante ale erosului sînt anticipate sau urmate de un mare, adînc suspin. CÎnd se deșteaptă la miezul nopții să-și tînguiască nenorocirile, tînguirea Începe „cu lacrimi și cu suspin”. Poetul se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc niciunde. Poate să încapa doar în sticlele golite de băutură, dar dopurile au fost scoase, timpul trece, și ceasu-n loc sa ticăie, întinde-o mana de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul, numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se scriu cărți, se editează, există, de ani și ani, aceleași faimoase edituri și aceleași faimoase premii. Lumea (literară) merge-nainte. Vom merge și noi? De altfel, și mergem. Se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
călugăr era aceea de a respecta cu sfințenie tot ceea ce predicase Maestrul pe parcursul vieții sale. Tradiția din Ceylon consemnează că, imediat după decesul lui Buddha, un călugăr pe nume Subhaddha le-a pus tovarășilor săi: „Nu vă mâhniți, nu vă tânguiți! Am scăpat din fericire de Marele Ascet. Eram sătui să ne tot spună:« Asta vi se cade, asta nu vi se cade»; dar acum vom putea să facem ce vrem, iar ceea ce nu vrem nu vom mai fi siliți să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prin poarta de vest, și întâlnește o procesiune funerară, în care un om ce părea că doarme, dar a cărui culoare nu era cea a vieții, înfășurat într-o pânză grosolană, era purtat pe stradă, urmat de rudeniile care se tânguiau și se băteau cu pumnii în piept. Întreabă și acum despre ce este vorba și i se răspunde că omul pe care tocmai l-a văzut este un mort și că toți vom muri dacă vom trăi destul de mult. Prințul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o 511 scânteie de viață și de simțire În fiice lucru, de la om până la firul de nisip?... De ce, dar, n-ar plânge florile sau nu s-ar bucura și ele cu lacrimi de rouă și de ce codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a devenit clar, între timp, că jertfirea sa e necesară armatei grecești și că refuzul său l-ar expune pe cavalerescul Achile pieirii 85. Am auzit o critică la fel de eronată și despre Medeea lui Euripide și anume că ea se tînguie în singurătate, pe cînd în fața femeilor din oraș se prezintă cu o demnitate regească. Cei mai mulți oameni cedează mai tare afectelor în singurătate, decît atunci cînd apar în fața celorlalți. Diferența aceasta nu are absolut nimic de-a face cu caracterul și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
casa visurilor noastre! — Luke, fă ceva! Fac eforturi să vorbesc calm. Fă o ofertă! Repede! — Vă deranjează? Fabia pare mirată. Din cîte am văzut eu, nu păreați prea Încîntați. — Încercam și noi să nu arătăm cît sîntem de Încîntați! mă tînguiesc, ieșindu-mi brusc din rol. Luke, știam eu că trebuia să spunem ceva mai devreme! Ne place la nebunie casa! Mor după camerele copiilor! O vrem! Dorim foarte mult să vă facem o ofertă peste prețul solicitat, spune Luke, făcînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
apa. Asta Înseamnă... că nasc. SÎnt realmente În travaliu. Aaaaaah. O, Doamne. O să avem un copil! — Luke, Îl apuc de mînă, panicată la culme. E momentul! — Știu, draga mea. Luke Îmi mîngîie fruntea. Și te descurci uimitor... — Ba nu! mă tînguiesc. Nu Înțelegi! Tac, pentru că brusc nu mai pot respira. Ce-a fost asta? Mă simt de parcă m-ar strînge cineva de abdomen, apoi m-ar strînge și mai tare și tot mai tare, deși eu Îl rog să Înceteze. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Alteori fără vreun scop anume. Cu intenții bune, sunt sigur. Gestul are o năvălnicie nemțească: flămând, cu ochii arzând. Le ating doar pe cele mânioase. Le calmează, sunt sigur. O atingere și se liniștesc ca celelalte. (Care uneori se cam tânguie. Ne privesc cu dispreț și neîncredere. Dar înțeleg în ce stare sunt. Sunt de partea lor: le înțeleg.) Această atingere a femeilor ar putea fi simbolică. Viața și iubirea trebuie să meargă mai departe. Viața și iubirea trebuie să continue
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în față cu distrugerea finală a celui vinovat. Eroul lui Larkin în al treilea volum e un om fără nevastă, copii ori iubire, care refuză trecutul și viitorul. Larkin se uită de sus la această creatură pitică. Primul volum se tânguia de apăsarea unui gol inexistent. Sentimentul de gol de acum ne strivește. Chiar dacă ultimul vers al volumului afirmă că " Numai iubirea va supraviețui din noi", tot ne înspăimântă albul ultimei pagini. Peste încă zece ani, la cincizeci și doi de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bufniță buhăi. Am tresărit speriată continuându-mi drumul. Am tras adânc aer în piept, aerul mirosea a ploaie, a ploaie și a pământ cu o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
și unde să-și cheltuiască banii, a nu avea acasă sau În ghiozdan produsul momentului le poate provoca acestor consumatori impresionabili și imaturi o criză a sinelui. Așa se explică, spune Karl Albrecht „cum de copiii din cartierele nevoiașe se tânguiesc și imploră până ce unul dintre părinții lor prost plătiți scoate 130 de dolari pentru o pereche de bascheți (care le rămân mici În scurt timp). Explică, probabil, și de ce Ronald McDonald și Mickey Mouse le sunt mai cunoscuți copiilor americani
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de cumpărătură vechi cu care s-au cumpărat acea moșie pomenesc din apa Bârladului până în Valea Călmățuiului”. Se invocă și „suplica răposatului spătarul Mihalache Cantacuzino, părintele D-nei Ruxanda Balșu, către Divan, nr. 1607 din 1835 mai 24, prin care se tânguiește în termenul prescris de lege” și arată că moșiile d-Sale Torceștii și Blăjerii „se împresoară de moși Gerului”. Văzând și noi câteva din documentele enumerate, constatăm că, într-adevăr, zapisul de vânzare din 1684 menționează lungul moșie Torceștilor „dintr-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]