270 matches
-
un fir gros din barbă lui Pleșu, care căzuse asupra-ti. Ce bine era să fi tăcut după aceea! Dar tu ai răspuns. Nu am stat să fac un word count la textul pe care l-ai produs. E lung. Tânguitor de lung. Dar, cu tot cu ilustrațiile “sugestive” nu se comportă decât că un detergent “obișnuit”. Petele de cacafea și de Ples-kavitza sunt încă acolo... Dragă Dragoș Recunosc că pînă acum nu te-am citit. Mi-a stirnit curiozitatea articolul bășcălios al
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
niciodată înainte, își trecu brațele pe după gâtul lui și-l sărută pe obraz. Gura îi mirosea ușor a mentă. Mario închise ochii, îndemnat de nevoia de a simți parfumul și savoarea de dincolo de pleoape. Iar sărutarea reîncepu, mai apăsată și tânguitoare. N-a știut dacă a sărutat-o și el, poate că a rămas liniștit și pasiv, degustător al Deliei în penumbra salonului. Ea cânta la pian, ca mai niciodată până atunci, și-l rugă să vină iar a doua zi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Macovei, Ministrul Justiției, cauzate de achitarea judecătoarei Andreea Ciucă, aplauze care - aflăm dintr-un comentariu tv, răutăcios - sună în urechile P(archetului) N(ațional) A(nticorupție) precum niște scrijelituri pe un smalț într-o noapte de noiembrie cu ploaie și tânguitoare urlete de lupi. Eh, chestii de divertisment pentru un telespectator cum este Haralampy, revenit în fața televizorului după spitalizare și 2-3 pălinci... Noi apariții editoriale bănuite din spuse televizate -Mircea Geoană: Ap|rarea lui Ion Iliescu pân| în pânzele albe cu
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
bocete, elegii, cântece sau descântece. Fiind o poezie a înscenării retorice, ineditul și savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există o continuă pendulare între seducție și cucernicie a femeii coapte, supus-bisericoase dar, în același timp, și tânjind nostalgic la instinctele cărnii. De o parte poemele trupești: Trup, Bordel, Lilith etc.
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
lirica. Așa cum s-a mai spus, recuzita să nu e săracă ci esențială. Într-un moment poetic care traversa canonada antilirică, poezia lui Cezar Ivănescu se Încarcă de afectivitate; ea este ruga fierbinte și sfîșietoare, o implorație deznădăjduita, o muzică tînguitoare care redescoperă omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice sau citate din clasicii greci și latini. Scrise în al cincizecilea an al vieții, memoriile cuprind și asemenea exclamații amare, dar de înțeleaptă resemnare, cu vibrația tânguitoare a unui stih din psaltire: "Așa trece frumusețea lumii și toate sunt deșertăciune". Poetul Cipariu este o surpriză chiar pentru cunoscătorii operei marelui învățat ardelean, pentru că despre activitatea sa poetică s-au făcut doar mențiuni sporadice (N. Iorga, Gh. Bogdan-Duică
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea" se holba peste porți, printre ostrețe, la preamăritele fețe, la beizadelele bete și la zaifetul din palat. Mă simțeam ca un sac îndesat de munții de bucate, de băutură, ba chiar rușinat. Dar înălțimile lor m-au
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
dar nu-i ochi să străpungă fața nevăzută a soartei Urmă de nour din țipătul păsării rănite s'a pornit un nour însângerat ascuțit sfârtecând orizontul amurg răzvrătit împotriva tăcerii arborii se lasă'n genunchi plecându-și întristatele creste - iarba tânguitoare unduie adieri fără nădejde unde să fi căzut pasărea rănită? nu se mai vede decât desimea întunecimii pătrunsă de urma însângeratului nour Celălalt mal cum de trece unicornul apele sâmbetei? pe lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
Dragoș Bucurenci Copiii nu-nțeleg ce vor, A plânge-i cuminția lor. Dar lucrul cel mai laș în lume, E un bărbat tânguitor. Sunt versuri dintr-un gazel de George Coșbuc, care mi-a plăcut așa de tare când eram mic, încât l-am învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții. Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că Sigur, am
Apă și sare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82351_a_83676]
-
ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea câte s-au înregistrat!) despre literatura lui sunt auzite în postumitate de către urmașii săi (nevastă, 2 copii), dar și în întreaga Rusie. Numai că înainte de a trece Styxul, Serghei Dovlatov, cel înțelept, se mărturisea tânguitor: „Copiii mei vorbesc rusa fără nici-un chef. Eu, fără niciun chef, engleza”. Fără speculații... critice, notez pentru cititorul român - no comment! N.B. Coperta cărții, semnată Angela Rotaru, este de excepție. Realizată la policromie, prezentând o clasică mașină de scris, cu
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
că e martorul" (ninge încet printre mîinile mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și tînguitoare, stării de veghe îi ia locul somnia, agent al discursului pythiatic: "cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor/ vînat de cuvinte triste/ el cu dărîmăturile lui cu evadări/ vesele orbiri// surîsul lui/ o rană între ochi și incestul oglinzii/ în spatele
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
face în jurul său". Atît cei care o socotesc un defect, cît și cei care o socotesc o virtute, împărtășesc opinia că simțul măsurii ne caracterizează și ne identifică. Constantin Noica n-are o părere tocmai bună despre măsura aceasta "nițel tînguitoare și biblică", prevenind confundarea ei cu "cealaltă, mediteraneană, rațională, lucidă-suficientă". "E aproape o glumă - scrie el - să invoci, aici, latinitatea noastră. Măsură, dreptate, lege nu sînt nici gîndite, nici resimțite rațional și juridic, cum înțelegem că au fost - dacă așa
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
mâna morții tale vei muri." Acesta este adevăratul Mihail Gălățanu. Un poet pentru care poezia reprezintă o aventură existențială, riscantă și pasionantă. Un artist capabil să scrie în orice stil și să facă, din orchestrarea mai multor stiluri, stilul său, tânguitor, obsedant, imposibil de confundat. Mihail Gălățanu, Memorialul plăcerii, Asociația Scriitorilor din București și Ed. Coresi, col. "Poeții orașului București", 2000. 48 pag.
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
bătrîni de aceeași generație, cu brasarde roșii. Solemni, simpli, muncitori care își găsesc acum un rost, o treabă a lor, de pensionari agitîndu-se... Activiștii generației răposatului. Coroane funerare din toate părțile, și de la centru. În timp ce banda de magnetofon se desfășoară, tînguitoare, îmi aduc aminte de două lucruri, privind sicriul mic ca de copilaș în care Belu, micșorat, surîde. Nu ironic. Surîde, cum n-a surîs el niciodată. E ca un secret. Primul lucru la care mă gîndesc în timpul ceremoniei este... muzica
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
la lettre? Mai curînd, spre a nu exagera, o joncțiune cu poziția tradiționalistă a unor Blaga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul elogiului său devine "măsura" românească, valoroasă prin nota sa elegiacă, fatalistă: "Și cîtă deosebire între măsura noastră, nițel tînguitoare și biblică, măsură care-și cunoaște limitele, și cealaltă, mediteraneeană, rațională, lucidă - suficientă". Măsura noastră, liberă, spontană, ar fi "mai angajată în absolut" decît cea a Apusului, fără a cădea vreodată în suficiența acesteia: "De aceea e și mai statornică
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
mecanic de avioane de vânătoare în al doilea război mondial, controlor sever al moralității maestrului cât și mulți alți locuitori de garsoniere din blocul unde Johnny Răducanu își face veacul. " Blocul nou" iată simbolul unei bunăstări cu pereți subțiri, țevi tânguitoare, miros de igrasie, frig, chiriași disperați în a-și păstra identitatea. Peste toate aceste neajunsuri se prelungea însă un sunet nedefinit. Dintr-o muzică nedefinită. Scrisă de un compozitor nedefinit. Născut dintr-un popor neastâmpărat. Violent și iubăreț. Sentimental și
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne învăța să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin mai departe, și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Consiliului Județean Arad, dl. Nicolae Ioțcu, întâlnirea a prilejuit, pe un ton care s-a întins de la serios la grav, o foarte utilă luare a temperaturii vieții culturale din România, o scrutare lucidă - căreia, din fericire, i-au lipsit accentele tânguitoare - a stării de fapt. Din luările de poziții s-au desprins câteva perspective care, finalmente, au permis evaluarea obiectivă a dramei prin care trec nu doar revistele culturale și cultura, ci societatea românească în ansamblul ei. M-am numărat - alături de
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
lui, avea dreptul să-l primească? Să-l umilească pe frate-su purtându-i hainele? Înfoindu-se ca un păun în hainele lui? Cred că noaptea e de vină, își spuse tulburat de șuierul vântului care se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cumpere poeziile lui George Coșbuc, dar vor să le cunoască și să le aprofundeze, reproduc aici poezia amintită: Lupta Vieții Copiii nu-nțeleg ce vor A plânge-i cuminția lor. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
intelectual complet opus convingerilor sale lăuntrice? Nu este războiul cu toată lumea și cu valorile un ocol prea mare pentru a ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica) între cele două registre: al negației, mai mereu suculentă, mai rar consistentă; și al întoarcerii ei subite, în propoziții aproape disperate, înspre o problematică tensionată. Balansul acesta între ironie și implicare, detașare cordială și convulsii
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
din New York, fiind și primul său director. Aici scrie articole și realizează emisiuni, denunțând mistificările propagandei comuniste (Adevăratul glas), despre starea cruntă de mizerie din Re Pe Re, despre beciurile Securității și torturile din închisori (Poveste de Crăciun); scrie versuri tânguitoare, precum Pașii duși sau Pământul, în care vibrează dorul de țară al pribeagului. Din păcate, este dezamăgit de neînțelegerile dintre diversele grupări ale românilor. O lipsă de unire și de solidaritate, care a caracterizat, vai, emigrația noastră. Au existat și
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]