279 matches
-
2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă” (Tu ai plecat). Ori: „A câta
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai gros, mătăhălos ... . Așa ca un urs ... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi l imaginez din nou ... Credeți mă! s a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit o cu privirea în timp ce s a ridicat de pe scaun și s a așezat, încet și grijuliu, pe marginea patului. I a mângâiat cu blândețe fruntea și mâna de care erau prinse tuburile cu perfuzie. După
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_5_.html [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au rămas înmărmurite; au început a scoate gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele, unul după altul, și a vărsat acele miruri asupra mea; pe loc m-am simțit inundată de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1423829267.html [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
rămânem Și valurile înspumate Se împletesc la țărmuri, Iar marea geme în furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magia_clipei_floarea_carbune_1356258182.html [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ by http://balabanesti.net/2014/03/21/emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-%e2%80%9ecantarea-cantarilor%e2%80%9c/ [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
zilei( după unii la orele 4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1496323195.html [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1428118161.html [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
TIMPUL E timpul să lași, în urmă, totul! Nimic nu e real, cioburi de gânduri, provocări, baloane de săpun, emoții, dureri, efemere fire, fragmente-realități, suspine-mpletite în țesături de doruri, cuvinte-trăiri, atingeri, jocuri de umbre ce, încă, te rețin acolo, plângând tânguitor... E timpul să le smulgi rădăcinile, să le desprinzi colțurile adânci, să tai lianele junglei crescute, să le fărâmițezi, să le arzi și să le împrăștii cenușa. Topește-n lumină temerile toate! Hai, eliberează-le, lasă-le, luminează-ți acum
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
orchestrează diferit experiența eului din gândirea lui Bergson- dar niciodată cu final de imn al bucuriei, în paginile fiecăreia revin insistent sunetele joase ale unui sentiment tragic al timpului, cu accente de doină, ca în cântecele de jale românești, sau tânguitoare ca un clopot al destinului, al cărui sunet vibrează altfel pe timp noros. Filosoful spunea în al doilea volum al său “Ecrits et paroles” că marii gânditori și-au pus problema sensului vieții, dar mai puțini ne-au făcut să
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Masina_de_faurit_zei.html [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
borhotul de mere. În gura cuptorului, în jarul de sub cazane, se coc cartofi, se frige pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
corzi: sună, dar nu răsună. În general, se crede că strigătele și chiotele, aye-urile și suspinele sunt doar artificii și arabescuri stilistice. Prostii! E un tremur, iar în funcție de ecoul pe care îl trezește cântecul în inima interpretului, strofele prind formă tânguitoare și gust de lacrimi.” În anul 1869, într-o familie destul de înstărită, se naște în Jerez de la Frontera genialul Chacón, căntărețul ne-țigan, atât de diferit de clișeele de până atunci: rotunjor la față, durduliu, cu bărbie dublă, apoape chel
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1368350151.html [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Stihuri > Cugetare > ACEL CINEVA.. Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cine vrea să se ridice peste neputința lui Să-și învingă frustrările și stolurile de lilieci amețiți, Cine vrea să fugă tânguitor spre sine, spre alții Să dorească să spargă zăgazurile așteptării, Scrijelirile amorțirii, al oftatului și-al amarului din el Cine vrea să dea piept cu umbra fricii din eternul” de mâine “, Cu hienele veșnic înfometate ale lamentării de sine Să
ACEL CINEVA.. de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1431355099.html [Corola-blog/BlogPost/350882_a_352211]
-
desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o geană de brumă”. Nu, nu e lesne să cauți sufletul acestei Lumini (des)cântate. Îl aud muritorii ca pe cântecul tânguitor al sirenelor, cel care vrăjește și-i poartă în larg pe corăbieri. Dar poți să-ți îndeși dopuri de ceară, să stai departe de cântecul lor misterios, seducător, sublim, venit din adâncuri? De asemenea, nu e ușor să descifrezi „nescrisul
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia by http://confluente.ro/Singuratatea_albului_intuneric_cronic_cezarina_adamescu_1355664177.html [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
un fir de nisip / și sfiala pietrei / dintr-o lume cu iluziile scrum” (undeva departe). Poezia Ilenei Popescu Bâldea nu exaltă iubirea, nu o ridică la rang de virtute, dar o cheamă și recheamă în orice clipă, cu glas jinduitor, tânguitor, fiindcă fără ea nu se mai recunoaște, dorind reîntoarcerea în ceea ce a fost: “omul care eram înainte mă cheamă / iubirea durerea și moartea se sting / împușc timpul / copacii se mișcă / jumătate din fața mea ești tu / secundă paralelă / într-o lume
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia by http://confluente.ro/Singuratatea_albului_intuneric_cronic_cezarina_adamescu_1355664177.html [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Vere, pregătește banii, sigur se întoarce ”nașul” Ghiță. Întreabă-l și de Geani. Dar mai bine nu-l întreba. E o poveste tristă... Trenul era deja într-o mișcare de deplasare lină. Locomotiva neîncetat dădea semnale scurte avertizând, dar glasul tânguitor alergând de-a lungul șinei nu renunța: - Geaniii! Gea-niii! Coboară! Geaniii!... Nu mă părăsi! - Ana! Fata taichii, ai grijă la roți! - o atenționă părintesc controlorul ieșit pe jumătate în afara ușii. Îți promit că pe Geani o să-l vezi și mâine
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1438610553.html [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
-l ridiculizeze. Albert, la rândul lui, se amuză, ba chiar are satisfacția să constate faptul că știe ceva răspunsuri la „cel mai nenorocit subiect posibil ”. Încearcă „să revină la la oile lui ” dar îi este imposibil. Glasul studentului a devenit tânguitor, se milogește pur și simplu să primească nota maximă. O fi știind el ce o ști dar situația a devenit jenantă stimulând glandele salivare a dezgust. Profesorul pune capăt situației trecându-i nota zece în carnet și în foaia oficială
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1479911770.html [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407725558.html [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
puternici murea descompunându-se în ne-ființă sau putea continua drumul întemnițat în ruinele minții prin corpul slăbit O călătorie prin puștiul tărâm care-i distrusese bucuria și unică să comoară-viața! Atât de aproape dar la o eternitate distanță! Amintiri tânguitoare prin profunzimile lumilor infinite, intrarea în existența timpurilor trecute, viitoare, alegerile le aparțin, în botezul focului s-au căutat în chipul din ochiul morții, Focul din Ea putea să-l mistuie, gheața din Ea putea să-l vindece! Aflați în
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sincope_temporale.html [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
care macină necruțător: „Cine?”, „Oare de ce?” „În fond cine sunt eu?” ce curg în vâltoarea unui suflet care „Și mai mult poate”, rabdă „totul din obișnuință” dar printre suspine răzbate chemarea iubitei, singura care poate să curme durerea „acestui cânt tânguitor”: Vino, cât mai pot să zbor!” Strigătul din adâncuri... „Oprește-te, durere!” - „Doar astfel a mea viață/ nu va mai sta în ceață” răzbate din promontoriul dragostei ce-l mistuie și căreia-i spune șoptit: „Tu, dragoste, ești câmpul meu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
ea carnea de gâscă. Da’ ce, îți arde de chelfăneală, de nu pleci? a schimbat Vasile tonul, privindu‑l încruntat pe Gavrilă care se codea să plece, nemulțumit de judecata tatălui. - Ba daaa, am plecaaat... săru’ mâââna! a venit răspunsul tânguitor al mezinului ce‑l privea chiorâș pe Gabriel care asculta surprins și privea departe, spre capu’ locului, ca și când ar fi fost absent la întreaga discuție. După ce s‑a depărtat destul de mult și a văzut că Vasile și Gabriel stau de
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_12_.html [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
ea carnea de gâscă... Da’, ce? Îți arde de chelfăneală, de nu pleci?, a schimbat Vasile tonul privindu-l încruntat pe Gavrilă care se codea să plece, nemulțumit de judecata tatălui. - Ba daaa, am plecaaat... săru’ mâââna! a venit răspunsul tânguitor al mezinului ce-l privea chiorâș pe Gabriel, care asculta surprins și privea departe, spre capu’ locului, ca și când ar fi fost absent la întreaga discuție. După ce s-a depărtat destul de mult și a văzut că Vasile și Gabriel stau de
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437037406.html [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
care-au fost izgoniți din rai, c-au păcătuit... Pe când era pe la acești pași ai „memoriei recente” (cea de substrat îi repugna, știe el de ce!) le întâlni pe lelițe dar le ocoli dibaci, nu fără a le auzi șușotind vorbe tânguitoare, fără curajul în relief pe care-l arătaseră nu cum mult timp înainte: „Tinco, fă, geaba muncușoara noastră dacă el n-ajunge sus. Un'l-ajută și descurcăleala și mintea atâta cât s-a nimerit, mai ghirăit la pungă cum
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge sudoare de vise, în rânduri... Tălpile-mi ard, copleșite de ropot de gânduri... Dar știu că eliberez vortexul din adâncuri Trăind și despachetând noi prezenturi... (ascultând Hans Zimmer - Chevalier de Sangreal http://www.youtube.com
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ropot_de_ganduri_mirela_stancu_1374298751.html [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-un licăr abia văzut. În drumul meu spre casă, am întâlnit când vorbe de bucurie, când de teamă și mânie pentru această schimbare bruscă. Lăsam în urmă glasul tânguitor al oamenilor și priveam din când în cînd la păsările-n zborul lor, văzându-le fericite și răbdătoare sub cerul albastru.
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]