2,282 matches
-
cu aceeași ochi de căprioară, ca atunci...în acea seară...,dar fără a mai simți în adâncul ființei ei, acea teamă de necunoscut. Acum, știa ce va urma, și totuși, bărbia îi tremura, inima îi bătea cu putere, iar sufletul tânjea după dragoste.Știa, dar nu voia să știe. Aștepta , iar așteptarea luă sfârșit, când buzele li se contopiră într-un sărut lung, pasional, așa de intens, ca și cum atunci s-ar fi aflat pentru prima dată unul în brațele celuilalt. Femeia
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
niciodată, dar niciodată, nu îmi va mai fi confortabil, nici în dulcea amintire, nici în viitorul care deja începea să devină prezent. E ca și cum, trăind într-o viață din care nu vrei să pleci, privești deja filmul vieții viitoare si tânjești după ea. Părăsind România, am pierdut acea parte din viață pe care o cunoșteau doar rudele si prietenii mei, am pierdut ușurința de a mă exprima căci limba în care vorbesc în noua mea țară nu este cea a gândurilor
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
2015 Toate Articolele Autorului Am strivit tăcerea, fără argumente Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu, Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1434861817.html [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > FEMEIA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Femeia În trupul ei ea încinge cuptor , Scaldă de-amor și de dragoste dor - Buza ei moale sărutul tânjește În pântecul ei viața auzi cum cioplește. Se unduie-n vânt cu ochii în stele Buzele-i murmură cânt ne-nțeles Bărbatului dată de tatăl ceresc Alături să-i fie la bune și rele. Când zâmbet senin și când întristare, Cum
FEMEIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Femeia_0.html [Corola-blog/BlogPost/364671_a_366000]
-
prea crunt și nefiresc Ce nu le-a rotunjit într-o poveste Decât prefața... S-au îndrăgostit, Au înrămat un vis dar fără veste Un vânt de-nstrăinare i-a trezit Ciobiți și triști, pe socluri diferite. Numără nopți desculțe și tânjesc Desprinderi de pe țancuri potrivite Cu aripi de lumină și-ncolțesc Într-o speranță că se vor cuprinde Cu brațele de cântec înc-un veac Și-n ochii lor din nou se va aprinde Tandrețea, ca o boală fără leac... Referință Bibliografică
ÎN RAME DE SPERANŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aura_popa_1416644150.html [Corola-blog/BlogPost/371837_a_373166]
-
confesiune întrețesută cu o spovedanie și o rugăciune.” George Roca, scriitor și actor, citește din poezia „Invocarea îngerilor”: „Să vină îngerul!/Să vină îngerul!/Cu sabia lui de fulgere și foc/ Să taie nodul necredinței și/îndoielii! [...]” Floarea Necșoiu - „Autoarea tânjește după sacralitate, întoarcerea la Dumnezeu fiind singura cale a mântuirii noastre. Creația Elenei Armenescu este un act al voinței urmate de talent și acumulări din varii domenii.” Geo Călugăru - „Elena Armenescu se numără printre puținii poeți care lucrează cu cuvinte
SEARĂ DE POEZIE LA CENTRUL “JEAN LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1447355697.html [Corola-blog/BlogPost/384682_a_386011]
-
îmi umple, Doar golul ce-a rămas -n ochii tăi. Oriunde ești,-ntoarcere-te cu gândul Să te cuprind cu ultima alinare Și -atuncea când va șuiera și vântul, Șoptindu- ți la ureche-a mea suflare. Gândește -te că gura mea tânjește - Să -ți prindă mângâierea din sărut; Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut. pictură: Samuel Moise ... Citește mai mult De când se joacă soarele la tâmple,Să știi, mi-au -nflorit doi ghiocei, Mirosul și parfumul lor-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
parfumul lor- îmi umple,Doar golul ce-a rămas -n ochii tăi.Oriunde ești,-ntoarcere-te cu gândulSă te cuprind cu ultima alinareși -atuncea când va șuiera și vântul,Șoptindu- ți la ureche-a mea suflare.Gândește -te că gura mea tânjește -Să -ți prindă mângâierea din sărut;Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut.pictură: Samuel Moise... XXIII. MUGURI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Cu zbuciumul de azi spre mâine
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_buldum/canal [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
și se nenorocește . Multe am învățat de la el ... La 9 ani, părinții lui, deși era singurul lor băiat (mai avea două surori), l-au dat să fie argat în casa unui inginer neamț. Copil de casă, lipsit de dragostea părinților, tânjind după o îmbrățișare a mamei sau după o povață a tatălui, a primit educație în stil nemțesc, a învățat rigoarea și răceala regulilor, corectitudinea și ordinea în treburi, frica de stăpânire, dar sufleul lui bun și ascultător nu i l-
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/Cerasela_Nicoleta_Sl%C4%83vulete.html [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
de nevăzut pentru înstrăinări de lumină, sunt de neauzit pentru călătoriile în afara muzicalității. Îmi cunosc locul. E spațiul acela liber pe care îl zăresc preț de un suflet. Mă cheamă, mă caută, mă atrage, mă invită, mă așteaptă, mă primește, tânjește să îi ating așezarea, e locul în care timpul mi se dăruiește. Îmi vorbesc despre el plecările și venirile, tăcerile și rostirile, apropierile și depărtările, Îmi vorbesc cerul și pământul, odihna și vegherea, îl zăresc în temperatura clipelor, în încremeniri
AMPRENTA LUI DUMNEZEU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1470821311.html [Corola-blog/BlogPost/382514_a_383843]
-
râvnim după Umplerea Divină. Am fost creați cu sufletul flămând, ca să ne săturăm din Pâinea Vieții. Am fost creați tot mai însetați, ca să sorbim din Izvorul Cunoașterii. În goana noastră pe acest pământ și tumultul care ne-nconjoară, Sufletul nostru tânjește după Pacea, Bucuria și Dragostea Divină. Fără de aceste lucruri, în măduva noastră, n-ar ființa decât teluricul. EU ȘI EL Te-am judecat, Te-am răstignit, Și spini pe frunte Ți-am înfipt. Te-am bătut, scuipat, înfrânt, O cruce
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1432891220.html [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
pragmatici. Pornim idealiști în viață și sfârșim cinici. Vrem să iubim și să fim iubiți, să călătorim și să ne bucurăm de prieteni, vrem ca fiecare clipă să aibă însemnătatea ei unică și să nu ne/se consume în zadar, tânjim să-i ocrotim pe cei neajutorați și să nu-i rănim pe cei din jur și, cu toate astea, când ajungem pe picioarele noastre, cădem pradă angoaselor sociale și presiunilor de a ne conforma, cu mic cu mare, unui model
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
curgătoare și să străbat ținuturi neumblate. Aș vrea să fiu o pasare măiastra, Să zbor spre culmi de nimeni vreodată aflate. De-ar fi să mă mai nasc din nou Aș vrea să fiu iarbă verde de acasă, la care tânjește fiul cel rătăcitor, Si-as vrea să fiu fântână cu apă cristalina, la margine de drum. De-ar fi să mă mai nasc odată ... Citește mai mult RENASTEREDe-ar fi să mă mai nasc din nouAs vrea să am culoarea curcubeului
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
apă curgătoare și să străbat ținuturi neumblate.As vrea să fiu o pasare măiastra,Să zbor spre culmi de nimeni vreodată aflate.De-ar fi să mă mai nasc din nouAs vrea să fiu iarbă verde de acasă, la care tânjește fiul cel rătăcitor,Si-as vrea să fiu fântână cu apă cristalina, la margine de drum.De-ar fi să mă mai nasc odată... XX. MESAJ CĂTRE ÎNGERUL MEU PĂZITOR, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2084 din
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
a ți se naște muma, Când universul se crea pe sine Și apoi omul, Tu ți-ai muiat degetele și pana În sângele neamului tau Și l-ai binecuvântat Pentru a se întrupa în poeme. După mersul soarelui Rotund ai tânjit Și te-ai născut din nou Uns cu agheazma bătrânelor ceasloave, Din cântec amar, Lumină din lumină, Și piatră de statornicie. Apoi ți-ai zidit părinții și iubirile În vers, Pentru ca leagăn să fie durerii, Cetate de scaun bucuriei Și
POETULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetului.html [Corola-blog/BlogPost/342526_a_343855]
-
cu el! Nimeni nu înțelesese asperitatea formatoare a bunicului, nimeni nu-l bănuise prieten cu spartanii ori cu Malthus.... Mira nu înțelesese de ce bunicul își dusese copiii, încă din clasa întâi primară, într-un oraș mare cum era Craiova. Crescuseră tânjind după mângâierea mamei când erau la greu, după casă, după satul lor. Trăiseră dezrădăcinarea de mititei... Când veneau în vacanțe, erau consemnați în ograda casei, ieșind numai cu părinții, arar. Fata, Aura, era îndemnată să coase, să brodeze și să
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
percepe dualitatea lumii empirice, existența ei între contrarii și puncte cardinale, între “timp și netimp”, între “a fi și a nu fi”. În ansamblul acestor polarități, poetul se închipuie a fi, el însuși, o îngemănare de dublúri, omul material ce tânjește după ființa “geamănă”, după ființa spiritului, cealaltă identitate, “jumătatea pierdută la naștere”, “bărbatul fără trup”. În asemenea metafore, ce exprimă noema biblică a sfâșierii eului după cădere, găsim profunzimea gândirii poetice a lui Constantin Stancu, capacitatea sa de a transpune
“GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/_greutatea_gandului_nerostit_olimpia_berca_1354521128.html [Corola-blog/BlogPost/351663_a_352992]
-
cu ea peste o podea plină de praf inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu, asta contează mai puțin, e pe gratis, un fel de-a tatona spațiul în care atîtea lucruri au rămas neîntîmplate precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie, purificată de aceeași flacară care se ridică pentru a spune mereu melancolic că, Timpul fără Dragoste, e gol. Referință Bibliografică: Așa de frig și de liniște
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Asa_de_frig_si_de_liniste.html [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
porție de oftat și lacrimi printre rânduri. Tu ai plecat fără să spui, Fără să-mi dai o îmbrățișare, Mi-e greu, mă simt al nimănui, Mă simt un oarecare. Pierd nopțile gândind la noi, Zilele-s reci și infinite, Tânjesc la tine, la noi doi, Trezești dorințe nebănuite. Azi am citit scrisoarea așteptată, Un fulger mi-a însoțit privirea, Mă rog la cer să fii iertată, Mi-ai înșelat cu zel iubirea. Autor,Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografică: MI-AI ÎNȘELAT
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1483614751.html [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
Am reflectat și mi-am analizat, într-o străfulgerare palpitanta mea viață, animată de aceste două mari iubiri și de cei trei copiii ce-i am. Părăseam, parcă, pentru totdeauna o lume a prejudecăților, pentru una reală, după care au tânjit de mică, dar pe care acum abia începeam să o trăiesc cu adevărat. Greșeala pe care o făcuse Gelu - căci am aflat că a fost și o „greșală”, până la urmă (poate din ambiție) −, a fost că înțelegea iubirea doar prin
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
care avem nevoie la acea vârstă, când... cam tot ce zboară, credem noi că se și mănâncă. Dacă ne corectează uneori, cu glas blând sau aspru, ei nu vor decât să ne îndrume pe calea binelui, după care toți tinerii tânjesc instinctual, dar fără discernământ. Astfel se poate explica cum doi tineri pot transforma o frumoasă poveste de dragoste într-o amintire dureroasă, pentru că, din orgoliul acela specific vârstei inocenței lor, au refuzat să revină la drumul comun ales. «De câte ori mă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
fața oamenilor reci Iubiri din care să-și croiasca-n drum poteci. Și-am alergat cerând, știind că Domnu` poate, Atunci când El va vrea și va socoate, S-aduca-n viața mea, fie și la sfârșit Iubirea, după care tot timpul am tânjit. Mi s-a părut o vreme că mi-a bătut la poartă, Ca Domnu` mi-a trimis un luminiș în soarta, Și-n nebunească bucurie am aflat De fiecare dată, că m-am înșelat. Trecut-au ani-n șir cu-ceeasi
RESEMNARE de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dorisdoria_stanescu_1491486697.html [Corola-blog/BlogPost/374610_a_375939]
-
un moment dat se așază pe bancă.) Copilul: Am ajuns. E locul perfect. (Se uită la porumbei.) O să vă eliberez. A trecut mult timp de când v-am primit cadou și nu am citit pe chipul vostru decât tristețe. Cu siguranță tânjiți după libertate. Așază colivia lângă el.) Libertate! Ce frumos sună cuvântul libertate! Li-ber-ta-te! Partu silabe. E cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
Dorul de casă o copleșea însă cel mai mult la sărbători. Astfel, își făurise un fel de trai numai de ea știut. Cu sufletul era acasă, iar fizic, era prezentă aici, printre oameni dragi. Adora acele frumuseți virgine după care tânjea atât de mult, dar din păcate, erau prea departe. Acolo era „acasă”, dar aici avea familia pe care o iubea și la care nici în ruptul capului nu ar fi putut să renunțe. Astfel a ajuns să trăiască în două
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
prin gând pe undeva... Și mă opresc în drum...și parcă m-aș întoarce Măcar pentru o clipă în vremea de demult Să sorb pocalul plin cu dragoste și vise Și simfonia nopții prin inimă s-ascult... Dar în zadar tânjesc căci primăvara vieții De mult s-a dus și astăzi e toamna pe sfârșit Dar undeva, în vis, mai retrăiesc minunea Ce-n anii tineteții, odată am găsit! Referință Bibliografică: Poemele iubirii 14 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEMELE IUBIRII 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/maria_luca_1443936009.html [Corola-blog/BlogPost/381818_a_383147]