156 matches
-
sfințiCu- acea disperare a celor cuminți,Te caut pe tine ca pe-o salvareA muntelui care răsare din mare,A stelei ce cade din galaxiiîn care nu mor acei oameni vii,Caut și caut și cern ca-n infernPăcatele lumii, tânjirea-n etern,Discern în putința-mi diseminată,Puterea de-a căuta înca o dată,În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți,Puterile lumii cu ambii părinți,În care orfană de vis și pădure,E doar suferința ce știe să-ndure
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
și ce departe-i cerul...”. Avem a face cu semne naturale, cu semne culturale, ori cu semne emoțional-imaginative, care, la rândul lor, înregistrează multiple diversificări, nealeatorii, sistematizate, spontan, de intuiția artistică și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/In_cautarea_sensului_pierdut_cuvant_eugen_dorcescu_1333376369.html [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
lasă sedusă de visul în care are „marea la picioare” și calcă „valul liniștit” și ascultă „dorul cum se tânguie” sperând că de undeva din „brațele cerului” va coborî iubirea mult visată. Este prezent în versuri sentimentul iubirii și al tânjirii după găsirea și contopirea sufletelor pereche - sentiment asociat cu cel al neliniștii, al dezamăgirii...Stingerea acestui sentiment tulbură sufletul ce-și ascunde lacrima în nopțile albe de nesomn. „Eu nu ți-am fost decât o primăvară,/ Singura lacrimă a vieții
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_verde_si_albastru_primul_meu_copil.html [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > TÂNJIRILE LUI PETRARCA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu e rău, nu e nici bine, Gândul rău din nou îmi vine, Ba din față, ba din spate, Gândul bun, din
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1473289453.html [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
din nou îmi vine; Nu e rău, nu e nici bine. 12 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Lăură de #Noves - Unknown #Portrait of #Lăură of a #Laurentian #codex of the #XVI century #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #glosa #glossa Referință Bibliografica: Tânjirile lui Petrarca / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1473289453.html [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
totuși, /o săgeată nu-mi iese la socoteală...” (“Visul ca o săgeată”). Sub regimul iubirii, timpul de care dispui nu poate fi de-ajuns: “Te-ai topit odată cu iarna... Ce repede se-nvârtește pământul/când iubești!” (“Prima iubire”). E o tânjire perpetuă, o zbatere de aripi îngerești, o exaltare aproape religioasă în lirica d-nei Voicilă Dobre. Iubirea apare descătușată de orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/ioana_voicila_dobre_1423660548.html [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
care (după ce a văzut, precum Lazăr cel Înviat - Minunile Paradisului!) - nu-și mai poate curba, spre jos, Ființa-CAPUL-Duhul, înapoi, spre Pământ... - ci așteaptă Efectul ORFIC-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a MUNȚILOR, în Unicul Munte-MERU - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRĂ a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/topind peste noi arginții,/mi se pare, mi se pare/că-s viori de sărbătoare
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lentila_de_diamant_marian_malciu_1340908668.html [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo, păstrând, desigur, toate diferențele și toate distanțele cuvenite, descoperim, de fapt, incompatibilitatea genezică între eu și universul teluric. Tânjirea fără leac a sufletului arată că, în esența sa, el nu aparține lumii acesteia: Mi-e dor de toate cele ce sfinte odată au fost, de toate ce încă își mai au un rost. Mi-e dor de Cerul ce
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1396425173.html [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
zi de zi și de momentele de har și de durere pe care aceasta le prilejuiește, de dificultățile limbii ebraice și dialogul cu ea și pe de alta parte examinează cu o privire senzuală frumusețea masculină și dragostea homosexuală cu tânjirile ei adesea neîmplinite. Cartea sa din 2003, "Evrei fără voie", este un voiaj în șapte capitole, ca cele șapte zile ale Facerii lumii, în care autorul caută parcursul unor evrei care și-au pierdut identitatea națională și religioasă, au uitat
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
și până la Adrian Fochi (1964), Mircea Eliade (1970) și Constantin Noica (1976). Sociologul H.H. Stahl (1938) consideră drept sterile interpretările filosofice și literare, afirmând că, în definitiv, urcarea ciobanilor la munte se explică prin împrejurări istorice și economice, nu prin tânjirea după spațiul ondulat al plaiului, ocupația pastorală nefiind efectul unui dor metafizic Dramaturgului Victor Eftimiu (1942) nu propune nici sensuri noi, nici interpretări originale, ci epurarea acestei creații folclorice. „...faimoasa baladă a Mioriței, pe care unii o socotesc cea mai
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J.
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de a suprima pasiunea, ci de a o redirecționa spre obiectul corespunzător, în timp ce sufletul, fie că persoana este femeie sau bărbat, preia rolul feminin în relație cu Dumnezeu 6. După cum am notat anterior, fundamentală pentru spiritualitatea Sfântului Grigorie este o tânjire nesățioasă pentru divinul infinit - ἐπέκτασις - iar părintele capadocian contracarează noțiunea de a-pasional cu o viziune a pasiunilor reorientate spre un țel adecvat 7. Este de la sine înțeles că perfecțiunea umană este atinsă nu prin constrângere, ci printr-o dorință
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din nou aripile harului străvechi ... Iar prin aceasta am primit puterea zborului, ca să zbor și apoi să mă odihnesc, se înțelege, cu odihna aceea cu care S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Lui”73. Mireasa se roagă să vadă obiectul tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată Infinitatea și incomprehensibilitatea lui Dumnezeu sunt cele dintâi principii ale vieții spirituale, așa cum o înțelege Sfântul Grigorie, și aceste principii sunt simbolizate și umbrite de 70 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
În aceste cuvinte, spune el, mireasa se arată a fi precum „mireasa Moise”, care „prin conversația față-în-față pe care i-a acordat-o Dumnezeu ... devine și mai doritor de astfel de Norme de redactare sărutări, rugându-se să vadă obiectul tânjirii sale, de parcă nu l-ar fi întrezărit niciodată”74. Tu, Cel pe Care L-a iubit sufletul meu Drumul celor ce urcă spre Dumnezeu e fără hotar și ceea ce cunoaște sufletul se face început spre ceea ce e „deasupra”, fără nădejdea
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
modinha. "" este caracterizat prin melodii melancolice și versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor și/sau la viața săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez "saudade", care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificația cuvântului românesc "dor"). Există două variante principale ale fado-ului, numite după orașele Lisabona și Coimbra. Stilul "lisboeta" (fado
Fado () [Corola-website/Science/309982_a_311311]
-
Science Information, March, vol. 51, no. 1, 2012), C. Schifirneț vorbește despre o modernitate tendențială (tendential modernity, în original) care ar caracteriza România și alte societăți aflate în faze asemănătoare de dezvoltare. E vorba, foarte pe scurt, despre o continuă tînjire către modernitate, din varii motive nicicînd satisfăcută. Oricît importăm forme și instituții occidentale, mecanisme, la ei, verificate - nu reușim să ducem nimic la capăt, tot ce dincolo funcționează ceas, la noi eșuează lamentabil. Aceleași cuvinte (democrație, descentralizare, competiție, evaluare etc.
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În relație cu lirica anterioară, la V. viziunea sămănătoristă sau neosămănătoristă și inventarul aferent sunt revizitate cu amendări polemice, iar universul sufocant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
sentimentul inadaptării funciare la spiritul locului, de aici impresia că doctorul s-a încapsulat în nostalgia unui ideal românesc, trăsătură care definește de altminteri orice om de dreapta. Patria e în fond o idealitate, un spectru din care jumătate e tînjire și jumătate mîndrie, conturul spectrului fiind dat de oamenii de excepție, pe care îi întîlnim. De aceea nu e nimic paradoxal în a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine, dar continuând s-o privească pe Kate, că dacă n-ar ști adevărul, oamenii ar crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lor", ori pentru că și-au rupt degetul mare de la mînă. Cînd cauze atît de triviale declanșează reacții atît de severe, o explicație obișnuită a fenomenului paradoxal oferită de știința medicală este, firește, "nebunie temporară" ("temporary insanity") (Mathews 1891: 472). Totuși, "tînjirea după notorietate" se numără printre cauzele mai puțin triviale care pot mîna pe oameni să se sinucidă (la Chatterton această cauză se poate să fi avut o oarecare importanță). În legătură cu această chestiune, William Mathews observă următoarele: Comunicarea rapidă, difuzarea în
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței istorice noi, devine o nostalgie existențială a vieții fruste în mijlocul naturii. OV. S. CROHMĂLNICEANU Adevărata carieră a prozatorului Zaharia Stancu începe abia în 1948 cu romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
se autoanalizează și se cunoaște pe sine odata cu percepția pozitivă sau negativă a toposului. În cazul lui Blecher, toate aceste variante de caverne, prăpăstii și scobituri se configurează din aspirația eului de a umple un gol interior, dintr-o tânjire după starea de echilibru a eternității, aspirația în fapt de a avea o altă identitate. Toate aceste spații sunt reunite la nivel simbolic de motivul central al corpului, un mijloc de trecere care face posibilă întâlnirea dintre lumea interioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pacienților lui Freud (la Hammett), sau una difuză, reprimată, amânată, surdinizată de pudibonderiile pline de farmec ale personajului (la Chandler), e mai puțin important. Important e că eroii se înfățișau ca oameni întregi, cu dorințe și frustrări, cu pofte și tânjiri, cu ambiții și eșecuri. Philip Marlowe este un produs al polemicii necruțătoare cu figurile emblematice ale literaturii polițiste de până la el. Nici măcar vărul său primar, Sam Spade, protagonistul lui The Maltese Falcon, al lui Hammett, nu-i seamănă prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida a fost pierdută. Atunci, în singurătatea de ghețar a micului său apartament ori în recluziunea biroului prăfuit, învechit și deprimant, masca se sfâșie, durerea țâșnește și tristețea acoperă totul. Tânjirea lui Marlowe nu are un obiect precis și, prin urmare, nici soluțiile nu sunt la îndemână. Alcoolul e doar o ocupație de tranziție între două căderi psihice, conștientizate sau nu. În ciuda acestor particularități, Marlowe nu intră în categoria nevroticilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]