156 matches
-
visul ei secret (Graalul simbolic din propriul nume) nu poate fi împlinit în această lume. O lectură psihanalitică ar putea dovedi că există la Helen, pe tot parcursul dramei dominate de pasiune, sex și bogăție, o aspirație spre moarte, o tânjire inconștientă spre autopedepsire. Odată cu ofilirea sufletului, dispare și dorința de a supraviețui într-o lume care i-a luat libertatea de a fi ceea ce și-a dorit cu disperare să fie. Amenințată cu dezvăluirea identității reale, Helen Grayle se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și nu pot, în ploaia măruntă, / să aleg prima pe care voi astupa-o" (A șasea elegie). Din acest repetat, mâhnitor NU, obstacol în calea transparenței, un "Nu" cu analogii în cenzura transcendentă la Blaga, decurge apăsătoarea, progresiva notă de tânjire metafizică. De o parte "opțiunea de real" din A șaptea elegie, de alta priveliștea descurajantă a interdicțiilor din Elegia a zecea, rotirea în cercul-limită, teribil spațiu de incertitudini: "Nu sufăr ceea ce nu se vede, / ceea ce nu se aude, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a fost interpretat ca "semnificativ"178 de către Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească, sugerează dorul, tânjirea (interpretat în legătură cu suferința Sophiei din complexul gnostic). Analizând romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
împărtăși și discuta mai apoi împreună cu profesori și elevi deopotrivă. Am avut o temă interesantă Infinitul ca simbol al lui Dumnezeu și, împreună cu cei din atelierul meu, am ajuns la concluzia că în fiecare din noi există o dorință, o tânjire după infinit, pe care numai căutarea și găsirea lui Dumnezeu le poate satisface. Vlas Bogdan: Ce pot spune este că sâmbăta aceea a fost o sâmbătă foarte interesantă nu cred că o să uit ușor cum am schimbat opinii cu doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
abis de moarte / din neant coboară noaptea o voce în mine”. Nu lipsesc nici sintagmele stănesciene: „va veni o vreme când viața ta te va muri pe îndelete”. Cuvântul își duce existența între eu și lucruri, este un semn al tânjirii după forma concretă a rostirii sau a scrierii: „Orice cuvânt abia însăilat își ademenește deja umbra / și totul se îmbină în vârtejul drumului nostru întors / ori poate dumnezeu vrea / ca setea-ne întru tânjire / să-l devină aievea?” SCRIERI: Poemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
și lucruri, este un semn al tânjirii după forma concretă a rostirii sau a scrierii: „Orice cuvânt abia însăilat își ademenește deja umbra / și totul se îmbină în vârtejul drumului nostru întors / ori poate dumnezeu vrea / ca setea-ne întru tânjire / să-l devină aievea?” SCRIERI: Poemele Nordului, București, 1984; Un străin în bârlogul lupului, Brașov, 1993; Elegiile din Regensburg, Târgu Mureș, 1994; Euroblues, Sibiu, 1995; După-amiază cu branduardi, Brașov, 1997; La cumpăna dintre milenii, München, 1999; Ziduri orfane, Leonberg, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
i scutească de dureri și de suferințe, căci răbdarea lor este aducătoare de cununi cerești, ci să nu fie lăsați pradă durerii fără Întărirea și mângâierea Duhului Sfânt. Deci, acei eminenți iubitori de Dumnezeu ale căror suflete sunt mistuite de tânjirea pentru transformarea și transfi‑ gurarea lor după asemănarea divină, primesc impactul tera‑ peutic al suferinței. Fac aceasta fie ca martiri, dăruindu‑și viețile, fie ca asceți, negându‑și confortul și satisfacerea celor mai elementare dorințe. Este posibil ca, atunci când sunt
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru scrutarea aleanului dezrădăcinării e legitimă, fiindcă poemele remarcabile sunt tocmai cele care circumscriu un univers specific post-rural și precar-urban, tratat nu în registrul pitorescului anecdotic, ci prin restituirea atmosferei și a stărilor sufletești (neliniște, provizorat, marasm, frustrări, tensiuni și tânjiri mocnite), cu un fel special și paradoxal de neosămănătorism, rezervele autorului față de ipostazele declasate ale urbanului fiind exprimate prin poezie modernistă. Producția lui V. nu se reduce însă la această tematică și la paradoxul - aparent - iscat de ilustrarea ei: sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
la acestea în două pasaje diferite (I, 12 și I, 11): în cel dintâi pomenește de beția materiei (ebrietas) cu trimitere directă la Phaidon (79c; hac est quod Plato notavit in Phaedone), cel de-al doilea despre appetentiam corporis, dorința, tânjirea după corporal. Apelul lui Phaidon este menit să distingă două genuri ale ființei: genul vizibil, al schimbării și devenirii (corporalul, materia), genul invizibil, identic cu sine (spiritualul). Sufletul și corpul uman sunt două substanțe heterogene, însă corpul poate atrage de
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
reverie (un fel de teleportare). Ideea M-am gîndit la un contrast Între prezență și absență, mai precis, la starea celui care e obligat să stea Închis În birou, În clasă, În hală etc., cînd primăvara izbucnește exuberant afară. La tînjirea celui care n-are cînd să se bucure de toate micile schimbări care se Întîmplă zi de zi și oră de oră acolo unde natura evoluează În ritmurile ei pe cît de sincopate, tot pe atît de ferme. Schema Trebuia
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a lui Vasile Pârvan. Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan - Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, Getica, numai o tânjire de a înțelege măreția avertismentului său istoric”. Elegiile au mai multe simboluri decât recunoaște autorul lor. Critica literară s-a arătat puțin reticentă, o parte a ei chiar ostilă față de această poezie care renunță la formele tradiționale de seducție. Va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Galați, 1991; Cu viii și cu morții laolaltă, București, 1991; Leoaică tânără, iubirea, îngr. Dumitru Udrea, București, 1991; Argotice (Cântece la drumul mare), îngr. și pref. Doina Ciurea, București, 1992; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Gheorghe Tomozei), Ploiești, 1992; Tânjiri către firesc, pref. Aurel Covaci, Iași, 1993; Leoaică tânără, iubirea, îngr. și postfață Alexandru Condeescu, București, 1995; ed.2, București, 2002; Cărțile sibiline, îngr. și pref. Constantin Crișan, București, 1995; Poezii, îngr. și introd. Ștefania Mincu, Constanța, 1997; Fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
De-a v-ați ascuns este o alegorie despre trecere, o elegie, un "joc subtil": Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Așa e jocul,/ Îl joci în doi, în trei/ Îl joci în câte, câți vrei,/ Arde-l-ar focul! Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oricărui copil: " ...nu este nimic individual, cu caracter de confesiune, ori de jurnal" (G. Călinescu). Personajul principal este caracterizat și prin desfășurarea dramatică; este reconstituit prin folosirea evocării. Nică își exprimă direct și indirect dorul de casă, iubirea de sat, tânjirea după un univers mirific. Plecarea la Socola are note de tristețe, nu numai pentru că era școala departe, ci pentru că se îndepărta de casă și de copilărie, copilul ținând de pământul său ca vegetalele" (Vl. Streinu). Protagonistul se lasă în voia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste, pentru că de fapt nu mai sunt. Față de ele până și materia, mineralele sau metalele, apele și norii, vântul și focul par înzestrate cu un fel de conștiință și de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sine), este sugerat prin menționarea beției, dar este utilizat pentru a denota îndepărtarea de un plan inferior al virtuții și apropierea de unul superior. Beția trează este un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
trebuie să-l urmărim. Lichidarea dușmanului sub toate formele și aspectele lui (ibidem, p. 198). Ca retor ce se dorește a fi și inspirat, Guțan ține o pledoarie pentru discernământ și impetuozitate. Citatul care urmează este lung, dar ilustrează perfect tânjirea securiștilor de a discuta ori chiar de a polemiza cordial, de parcă organul care îi patrona ar fi fost o instituție spirituală: Țin să reamintesc tovarășilor, a intra în Securitate, a purta epoleți albaștri, a fi investit cu puteri de a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
exaltation, imaginaires ou esthétiques, de l'amant plus que des qualités réelles de l'aimé(e)". Gelozia este, potrivit sugestiilor psihanalizei, exprimate aici de Kristeva, inflexiunea întoarsă spre ură a dorinței. Neputînd fi mărturisită ca atare, ea păstrează din dorință tînjirea, iar din ură, partea negativă: depresia. "Envie déprimée, dépression envieuse, la jalousie est une humeur spasmique rage et larmes." Gelozia dezvăluie esența urii conținute în dorință: Thanatos, scrie autoarea, ca undă purtătoare a lui Eros. Gelozia îl protejează pe îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
În cartea sa, De Lubac Îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând, Încă o dată, apel la vechii Părinți, care, după el, arată contrariul, adică faptul că „există În natura umană, ca atare, Întrucât este spirituală, o dorință, un apetit, o tânjire, care nu poate fi satisfăcută altfel decât prin viziunea Însăși a lui Dumnezeu față către față”. 1947-1959. Articolul lui Daniélou din Etudes avea să Încingă spiritele, mai cu seamă ale tomiștilor, care fuseseră vizați În câteva rânduri de către iezuit. Imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Sfântului Grigorie, în special la De vita Moysis și comentariul la In Canticum Canticorum. Pentru cardinalul Daniélou, epektasis reprezintă procesul perfecțiunii în general, dar, prin excelență, semnifică al treilea stadiu al dezvoltării spirituale la Grigorie, întunericul (a se vedea) unde tânjirea neobosită a sufletului după Dumnezeu se află în tensiune perpetuă cu frumusețea și misterul inepuizabil al lui Dumnezeu. Conform, întunericul, extazul, epectaza sunt trei expresii ale aceleiași experiențe mistice. Consecința este o continuă conversie la Bine, o frustrare sublimă, un
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
transcendența absolută a lui Dumnezeu nu este obiectul disperării, și, odată recunoscută rațional, nu frustrează dorința înnăscută și nesfârșită a sufletului pentru Dumnezeu. În lucrarea citată mai sus, Mühlenberg mai notează că, contrar lui Platon, Sfântul Grigorie a separat și . Tânjirea erotică a sufletului după Dumnezeu nu este diminuată sau descurajată de înțelegerea distanțării lui Dumnezeu, pentru că infinitatea Sa, literal vorbind, este dincolo de cunoaștere. În schimb, distanța diastemică dintre Dumnezeu infinit și creaturile finite nu este doar un punct de oprire
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
persoanei”, a „exoticului”, a „aventurii” ce poate deveni o existență. Dar pentru mine, ca și pentru tânărul care am fost, labirintul era un infern și, nu obosesc să o repet, tinerețea mea a durat o eternitate, poate tocmai din acea tânjire după o „lege” a propriei mele firi, o profundă și dureroasă aspirație de a ieși (împreună cu Ariadna, unul din cuvintele-cheie la Nietzsche!Ă din labirintul acelei existențe, de atunci. Surparea autorității Bisericii la omul modern, exacerbarea politicii și a rolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului sculptat cu scumpătate, P., cel care se iluzionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
acum de David Fincher), iar tînărul scriitor american Andrew Sean Greer le-a explorat pe îndelete în romanul său din 2004 (tradus în 2006 la Editura Humanitas), Confesiunile lui Max Tivoli. Romanul lui Greer e, de exemplu, o meditație despre tînjire și regret. Disfuncția monstruoasă a protagonistului funcționează ca o lentilă amplificatoare prin care cititorul poate vedea cît de mult din viață dintr-o viață normală se consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]