28 matches
-
percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta/ prin zgomote de tramvai vocile unor copii/ îmi aduc aminte viața mea pe sponci/ tîrîitul de la o zi la alta cu oarbe deschideri în cerul opac/ surîd mă fac că nu știu nimic/ pisicile care stau pe gard îmi induc o tristețe pasageră/ ca și zăvorul ruginit al porții/ ca și oamenii care se duc
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Am făcut deja depresie de la cât de urât îmi vorbesc oamenii care mă sună, vă rog să mă înțelegeți. Am ajuns să cred că nimeni nu mă iubește și că e numai vina mea și, de fiecare dată când aud târâitul telefonului, mă bântuie gândul sinuciderii. Mi-aș schimba casă, așa cum mi se tot recomandă, dar nu îmi permit pe criză asta. Aș ieși să vorbesc din mijlocul străzii, dar se întâmplă să fiu surprinsă în chiloți de câte un apel
Ajutati-ma sa pot vorbi la telefon sau ma omor! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20187_a_21512]
-
Cu vântul! Cu luna. Cu apa izvoarelor. Știi câte poate învăța omul de la pomi? De la ape și de la înțelepciunea animalelor? Am să-ți povestesc odată cum mănâncă ursul ovăz în lapte! Cum se așază pe fund și merge de-a târâita adunând cu-amândouă labele spicele mari și aromate la gură, ca un om. Sau, cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns Pâcu, cam cu țâfnă. Tocmai atunci, dinspre cuhne a intrat Măriuța crâșmărița
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însă el nu-mi dă drumul. Vreau să plec, însă îmbrățișarea lui e și ea plăcută și nu aș vrea să-l las singur. Are destulă răbdare, eu nu renunț ușor. Eu nu renunț. Ne întoarcem la casa lui, eu târâită, deși-l lovesc cu mâinile și picioarele. Când intrăm și-mi dă drumul, o zbughesc prin încăpere, mă pregătesc să arunc obiecte, însă el îmi zice să nu fac această greșeală. Și cum mă hotărăsc că mai bine fug să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei (sic), a apelor, a căror cadența olarul o simte în învârtirea urciorului" (Compendiu, pp. 250, ed. 1968). Și iată că, tocmai pentru
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
cum a “consumat” premiul. Am invitat-o să povestească și pe blog. Așadar, doamnelor și domnilor, Andraaaaa: La noi în cuplu, romantismul e treaba complicată. Vorbulițele de dragoste se scot cu forța, când și când, gesturile tandre se servesc cu târâita, pentru ca, vezi Doamne, nu sunt „manly”, dansatul în doi e „gay”. Până-ncep eu să mă vestejesc că floarea fără soare și mă pun pe-o pisălogeala zdravăna. Lupta, lupta și dă-i, si dă-i și lupta, și cât
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
Garabet Ibrăileanu. Fiecare era ocupat cu ceva și din când în când mai schimbau câte o frază rostită monosilabic. Sebastian adusese o față de masă și o așeza peste masa ovală din living, alăturând tacâmurile. În liniștea din încăpere se auzi târâitul unui telefon. - Telefonul! Nu este al meu. Se aude din hol. - Da, al meu este, l-am uitat în buzunarul pardesiului. Alergă spre hol să răspundă la apel cât mai repede. Reuși. Era Damian desigur, așa cum se așteptase. - Da vă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
la Appónyi pantofii, la Szabó sticlăria, la Domány covoarele. Fabrica de vagoane Astra o conducea gentlemanul-evreu Sapira. Popeștii (cu Popă, Popovici, Popovat, Popeanga) erau funcționari, profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor și managementul abia se infiltrau, cu târâita, la unii Popești. Croitorul Ariton abia făcea fața lui Huppert și Goda; Zsédely, Leipniker și Karacsony țineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ținea cafeaua, Eisele măcelăria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase. Am
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
-n farfurie, Cântecul sapelor, Furtună, Prima zi de școală, Curcanul, Gâștele, Stafiile, Îngerii în vis ... m-am ospătat cu atâtea frânturi de peisaj din micul sat Ușurei, așezat pe malul râului Beica, unde Titina alături de ceilalți copii, ascultau cântecul broaștelor, târâitul greierilor și țânțărimii; unde spuneau povești și se jucau de uitau de păscutul vacilor ce le aveau în grija, uitau și de foame și de sete. M-am ospătat din toate povestirile că și atunci când în ziua de Sf. Crăciun
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
au început să dea pământul în arendă investitorului "francez". Acesta le-a promis că le va da câte 600 kilograme de grâu sau porumb la hectar, ori contravaloarea acestor produse la prețul pieței. În primul an Mosser a plătit cu târâita, iar în următorii doi ani n-a mai dat nici un ban. Supărați ca au fost trași în piept, țăranii l-au dat în judecată pe "francez"cu scopul de a-și reprimi pământurile. Hugo Mosser, înfuriat de "obrăznicia"acestora, sub
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN PARC Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc Prin parc foșnesc frunzele sub pașii târâiți alene De tineri ce-și strâng mâna și zgribuliți de frig Privesc doi guguștiuci pe-o creangă într-un tei Și doi bătrâni, pe-o bancă, cum și de ce se plâng. Se-ndreaptă către lac și bărcile sunt goale; Arțarii
ÎN PARC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342666_a_343995]
-
cu tancuri ?. N-au prea multe dar mă tem de T-34, ălea-s monstruoase iar noi nu prea putem face mare lucru împotriva lor..Dumnezeu cu mila ! -Hai Vasile ! Să merem ! -Numa pistolul și pumnalul? -Grenade! Câte putem lua! Urăsc târâitul prin noroi la miezul nopții.Mă opresc dincolo de țara nimănui și ascult atent.Natura își urmează cursul ei iar ploaia cade, cade... Linia sovietică e liniștită.Poate dorm și ei, sunt oameni totuși.Tai încet sârma ghimpată și mă strecor
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
persistă peste măsura și putința sa pe silabele singuratice și dă într-o mișcare tremurătoare. Portamentul adevărat împreună totdeuna deodată elementele vorbirei care se cuvin la un loc și e totdeuna în consonanță cu cerințele simțireișiale adevărului natural. Declamațiunea trăgănată, târâită, lungită care derivă totdeuna dintr-o concepțiune falsă și neartistică poate să devină adeseori și o manieră nesuferită și să stăpânească până și pe niște artiști talentați și cuminți, cărora apoi le răpește orce efect. O măsură anumită pentru purtarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el, deși fără s-o știm, un tempo mai încet, drept ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea într-un ton nenatural și târâit. Cine va lua seama bine va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri și a uneia în proză, totuși se poate observa o mică abatere în tempo. Ondulațiunile din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului meu - a prefăcut pe loc ghețarul În abur. m-am trezit În camera mea de hotel cu puțin Înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Șaman 229 Pe hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am Îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rătăcită a sufletului meu - a prefăcut pe loc ghețarul în abur. M-am trezit în camera mea de hotel cu puțin înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Pe hol se auzea deja târâitul roților de bagaje și chicotitul lui Billy. Am sărit din așternut și m- am îndreptat spre chiuvetă, dar un sunet metalic m-a oprit după un pas. Un obiect argintiu și lunguieț legat cu sfoară lucea pe podea. l-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În fine, a Bisericii, care și-a pierdut definitiv austeritatea, fiind „prea liberă” - colorează tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul la condiția paradisiac-primară nu are nimic auroral, pur sau tandru: el amintește mai degrabă târâitul spasmodic al ofidienelor, decât amplitudinea energicei mișcări adolescentine. Totodată, izbește aerul de neagră negativitate al acestui discurs. Nimic nu e firesc În notațiile disperate ale Sylviei Plath: nici punerea sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
negru; neliniștit; neplăcut; nevertebrat; nevertebrată; ondulat; oribil; ou; ouă; pantof; parșiv; pere; perfid; piatră; piele rece; piton; politică; pradă; prădător; prieten; prudență; pustiu; rai; rană; rîu; Satana; scîrboșenie; sfoară; simbolic; singurătate; sînge rece; subțire; suge; sunet; șerpișor; șiretenie; șmecher; șoarece; tîrîit; tîrîre; tufiș; uriaș; val; vara; vierme; vierme lung; vipere; vis; vulgar; zgomot; zodie (1); 787/162/63/99/0 școală: educație (84); elevi (42); învățătură (34); învățămînt (26); învățare (25); instituție (22); carte (21); cunoștințe (20); elev (20); profesor (17
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ei par să înțelegă, fiindcă aruncă amândoi spre mine priviri curioase, apoi își trag fiecare scăunele joase și se-așază cuminți în fața mea, Casian face tot ceea ce o vede pe fată, ca un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen e cam mic, Laura mă privește cu două mărgele negre de ochi, strălucind ca niște cărbuni aprinși, Povestiți-mi, doamnă, o rog pe femeia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la birou, În așteptarea Cărții, până la unsprezece noaptea. Până apucam să o duc și să ajung acasă se făcea deja de miezul nopții, și mai trebuia să și mănânc ceva și să mă extrag din haine Înainte de a mă prăbuși. Târâitul continuu - singurul zgomot pe care nu-l puteam ignora - Începea la ora 5:30 a.m. fix. Mă străduiam să scot un picior gol de sub plapumă și să-l Întind În direcția aproximativă a deșteptătorului (plasat, În chip strategic, la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sau, cine știe, se încheiase pacea? Poate că radiourile din întreaga lume anunță într-o explozie de bucurie sfârșitul războiului. Germania fascistă a capitulat și undeva șefii cei mari ciocnesc pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără mantaua asta murdară, ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce mai dregi? Te doream. Cum mergi cu sănătatea? Îl îmbulzeam noi cari din contro cu întrebările. Iar moș Creangă în mijlocul a o mulțime de hârtii, note, caiete împrăștiate în toate părțile, îmbrăcat în halatul lui cu dungi albastre, cu târâiții în picioare, cu o prostire albă pusă în patru în jurul gâtului pentru sudoare, gros și greoi precum era, când se vedea așa prins fără veste de noi, se-nroșea la față și oarecum se rușina. Iracu - de mine! M-ați
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
nu de puține ori mai pot fi observate picioare răpăind pe asfaltul pușcăriei în tactul ținut de un conducător de coloane: "Cadență, marș!". Rămășițele unei viziuni militarizate a instituției pot fi văzute în mersul cu trunchiul țeapăn, dar cu picioarele tîrîite. Această inadecvare a ținutei atrage atenția prin falsa preocupare pentru disciplină, care denotă și o dorință de impunere ce frizează înfumurarea. Într-un mediu în care statul degeaba, trîndăvia în pat sau pe scaune le apar unora drept o formă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]