176 matches
-
nu-i păsa dacă o supărase sau dacă pierduse mai mult timp în camera aceea. Ceea ce trăise ea acolo, era unic și magic iar restul nu mai conta. Extrem de obosită, dar încântată și fericită până peste poate, începu să-și târșâie picioarele pe coridor. Se grăbi să o ajungă pe Ema, care era deja mult în fața ei și ajunsese în „Sala oglinzilor”. Se întinse să se sprijine de brațul colegei sale. Era atât de epuizată de toate acele emoții trăite în
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
de depozitare ale stațiilor de cale ferată, până târziu în iarnă? În comparație cu acele vremuri, satul românesc de astăzi, pare mort, încremenit într-un îndepărtat Ev mediu. Câte un bătrân, purtându-și arhaicele unelte agricole, în spate sau pe bicicletă, își târșâiește pașii firavi spre pământurile pe care le-a redobândit după ’89. Majoritatea tinerilor sunt plecați la oraș, încercând să se căpătuiască. Puțini dintre ei, s-au transformat în agricultori navetiști - de nevoie, bine-nțeles - și își ajută părinții sau bunicii
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci perfect din punct de vedere al standardelor de pe Terra. Și apoi... Țipete, somn ziua, veghe noaptea, târșâit pe podele, refuzat să se ridice în două picioare, refuzat să vorbească, refuzat să mănânce, refuzat să ... orice firesc omenesc. Târziu, am înțeles că nu e în regulă ceva cu fiul meu. Urcatul acela pe cele mai înalte mobile și
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438228793.html [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
îți dea zâmbind un sărut fierbinte, brusc reaprinzând în ochi cutezanța de dinainte. Vrei să vezi că tot ce-ai visat e-aieve, că ți se-mplinesc orișice dorințe, că simți fremătând voluptuoase seve în suferințe. Nu dorești să pleci târșâindu-ți pașii având ca stigmat rușinea pe frunte, pentru că nicicînd nu ai stat cu lașii pe-aceeași punte. De-aceea te lupți și-n ultima clipă chiar dacă-ndoieli inima ți-o spurcă, fericit să vezi cum și prin risipă viața
ÎNCĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1446059531.html [Corola-blog/BlogPost/344793_a_346122]
-
lacătul, să salveze pisoiașul. Le-am spus că e doar un telefon și au râs. Dar nu era râsul lor. Pe ascuns, au înfipt în mine priviri sfredelitor-suspicioase. M-am îmbrăcat repede și am plecat. Vinovată, cu umerii aplecați, și târșâindu-mi picioarele, ca o sechestratoare de pisoi prinsă asupra faptului ce sunt. Adevărata Cruella de Vil...
Pisoiul din dulap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19126_a_20451]
-
spre judecată? - Păi, cică așa trebuie, după lege... ce să zic eu, că nu știu cum e treaba, a răspuns Silvia începând să plângă din nou, înăbușit. Tudor a oftat adânc, cu durere, a coborât din pat și a plecat la bucătărie târșâindu‑și picioarele. A aprins o țigară și s‑a așezat la fereastră. Privea prin sticlă fără să vadă ceva. O mie de gânduri îl năpădeau și nu reușea să se concentreze pentru a se liniști ori pentru a descoperi calea
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului.html [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
întâlnire importantă. S-a înserat de-a binelea, fapt care face să nu observe plombele mai proeminente din asfaltul proaspăt reabilitat al drumului, ce folosește atât drept carosabil, cât și ca trotuar, astfel că, din când în când, se trezește târșâindu-și involuntar câte un picior și dezechilibrându-se ușor. „Cine mă vede, crede că-s beat”, gândi Matei, redresându-se după încă unul din nenumăratele astfel de incidente. De când coborâse din autobuzul cu care se-ntorcea seară de seară din
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de țesut - bunicii mele Măriuca - Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar... Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_n%C4%83lbitoru/canal [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
de țesut- bunicii mele Măriuca -Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar...Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_n%C4%83lbitoru/canal [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
marii zilei mă stropesc cu zoaie, Când trec pe lângă mine-n trombă deocheată Și, nefiindu-le-ndeajuns, mă și despoaie Și de cămașa-mi ce cu greu mi-o țin curată. Mai văd pe lângă mine și-alți trudiți, Ce-și târșâiesc destinul cadențat, Unii recită Dante, alții imploră sfinți, Și îngânăm cu toții un românesc oftat. S-a-ntors valoarea veacului cu susu-n jos, Ni s-au tot cocoțat lichelele pe umeri, Ei fluturându-și fracul, noi mirosind un os, Și-atâta sunt de
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1459160337.html [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
podele, ucise de mama cu zdreanța ei veche nu mai erau! Niciuna!... Am privit-o amândouă pe bunica cu uimire și respect, dar ea s-a mulțumit să ridice din umeri în tăcere și se îndreptă cu pași grei și târșâiți către poartă, îndreptându-și neglijent năframa pe creștet. Referință Bibliografică: Atacul tenebrelor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
de țesut - bunicii mele Măriuca - Zorile se iviseră de mult și animalele zbiereau de foame în curte dar ea tragea de ea încă să se ridice... O moleșeală nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbrăcă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Râni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturnă în găletar... Un junghi îi fulgeră mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lână
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1472910992.html [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard cu ea nu se lăsă și ieși în stradă, așteptând băbuța să iasă și să încuie poarta. Sofica își târșâi picioarele grele câțiva pași, apoi făcu o escală scurtă la jumătatea drumului, rezemându-se de peretele casei. “Ce efort!”, gândi tristă în sinea ei. Ridică privirea albastră către cerul care avea aceeași culoare și numără îngândurată norii răzleți și jucăuși
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_drum_fara_intoarcere_cristea_aurora_1391540103.html [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă. “Beahh!”. Pe la a patra, cedez eu nervos și o dau afară din cameră. Iese, scârbită, târșâindu-și picioarele bleumarin, nu înainte de a-mi arunca un “Tu nu vezi că n-ai deloc cu ce să te-mbraci? Mai cumpără-ți și tu o haină, ce naiba...”. Partea nasoală e că chiar are dreptate! Nu am cu ce
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
lui Marvin. - Vino repede. Am tăiat o ceapă, mi-au dat lacrimile și au luat-o la vale. Ia repede o cârpă și șterge-mă, că încep să ruginesc. Abătut, cu capul în jos și privirea în gol, Marvin își târșâie înceeeeet picioarele către bucătărie. - Mai repedeeeee, țipă Marvina. Tu n-auzi că ruginesc? - Și dacă ruginești ce? O să mori și o să-ți fie mai bine. - De ce să mor, ai înnebunit? Mie îmi place viața. - Mie nu-mi place. E nașpa
Cum se vor spăla rufele în viitor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20758_a_22083]
-
încheie sec, printr-o interpelare referitoare la cuplul prezidențial Bruni-Sarkozy: “Și-au tras amanți?”. Nu răspunde însă nici dracu’, nici la aceste întrebări. Condamnat pe viață la a vorbi singur, ziaristul de tabloid pleacă acasă. E încercănat, trist și își târșâie papucii privind în gol. Înainte de a ieși din redacție, îi cad ochii pe o reclamă din ziarul la care lucrează: “Hemoroizi? Fisuri anale?”. Speranța reîncepe să pâlpâie firav. Poate măcar la asta va reacționa cineva.
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
fată sigură și calmă, mecanicul din vis: -Doamna, fiul dumneavoastră se simte mai bine, îl voi duce peste câteva ore în salon, ar trebui sa mergeti cu domnișoara asistență să vă odihniți.... A parcurs drumul până la patul mic și tare târșâindu-și îngrozitor păpucii, greutatea lor fiind fulg pe lângă cea a trupului, a gândurilor sale negre.Automat , ca o păpușă uzata, s-a așezat în pat.Lângă ea stătea sprijinită în cot o femeie, abia a zărit-o.Iarăși i-a
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413737028.html [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
la Hope and Anchor (un pub londonez în care aveau loc multe concerte folk punk). The Pogues erau toți pe scenă și gata să înceapă, barul era plin, dar ei nu începuseră încă. Apoi acest personaj a intrat pe ușă târșâindu-și picioarele și a coborât scările împleticindu-se. M-am gândit: «Iisuse, doar nu-l lăsați pe tipul ăsta să intre, nu-i așa?». Apoi a urcat pe scenă. Tipul era Shane MacGowan." Shane a început să sufere fizic din cauza
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]
-
pe veci, furtuni înflăcărând! Dansați, de dragul unui biet bătrân! (Iar eu mă voi retrage, cu sfială, sub pământ, dacă mi-e-ngăduit. E noapte deja și am obosit. Adio, dragii mei, adio, voi lua cu mine muzica-n urechi; și iată plec, târșâind tălpile-mi pe pardoseli străvechi, în urma mea să trageți voi cortina, tot dansând. Am fost aicea oare? Sau am fost în gând?) 1 martie 2005 TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE Muzica: U2 - With or Without You Era abia miezul nopții când Monica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
roz care așteptau să vorbească la telefon (cu siguranță că voiau să-și sune soții iubitori) și, în ciuda tuturor așteptărilor, nu-mi pierdusem toată mândria. Curve îngâmfate, m-am gândit cu acreală (și, trebuie să recunosc, complet irațional) în timp ce mă târșâiam înapoi spre pat. De cum a venit, mi-am dat seama că Judy știe de James. Mi-am dat seama pentru că a spus: —Claire, știu de James. Și mi-am dat seama pentru că nu a venit cu un buchet enorm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi spusese că și în redacția La Gunoi! căldura era distribuită cu porția. În afara lui Joss, invitați erau tehnoredactorul ăla lingău, redactorul-șef adjunct și Jessamy, un băț mostrofocit cu părul roșu-movuliu. Alice fusese surprinsă când Jessamy intrase în casă târșâindu-și picioarele. Nu știuse că Jake avea și femei în redacție. Nu pomenise nici una. S-a dovedit că Jessamy își suplimenta salariul de la revista La Gunoi! lucrând ca psiholog de capre. Ce fascinant! a exclamat Alice neștiind ce altceva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
probabil. Alice era căsătorită cu Jake, care îl detesta în mod vehement, iar el era căsătorit cu Amanda, pe care Alice se părea că o percepe într-o lumină similară. Hugo era pe punctul să se întoarcă și să plece, târșâindu-și picioarele, către parcarea supermarketului când a observat o persoană înaltă și blondă îndreptându-se în grabă către el. Era o femeie cu un copil în brațe. Alice. Zece minute mai târziu, stând în fața ei la o ceașcă de cappuccino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aia, tata se-aștepta ca toate ordinele să-i fie ascultate. Îi zîmbea ăleia, în căutarea confirmării. Molfăieli de carne, zgomote de furculițe nimerind platoul în loc de carne, apoi de cuțite tăind-o pe farfurii, de coate pe masă, de scaune tîrșîite de podea cînd se deplasau spre carne. Marcu a încercat să facă o poantă, ațintindu-și ochii spre tăblia mesei și căutînd cu mîna firmituri. Tata s-a uitat urît la el, iar băiatul s-a potolit pentru moment. Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ca și cum n-ar fi fost viu... Martie N-am dormit aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-ar fi deșteptat dintr-un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți până sub ziduri, unde se opri, câteva momente, deschizându-și larg brațele. Rămase astfel nemișcat, dramatică parodie a răstignitului pe care Îl luase În derâdere În urmă cu o clipă. În sfârșit, lunecă Într-o parte, făcându-se nevăzut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]