35 matches
-
obligat să facem schimbul! Dacă n-ar fi fost suma aia de bani pomenită... Nuța și eu suntem în mare nevoie... de-atatea ori mi-am trecut peste mândrie... n-oi muri de-oi face pe Senatorul o zi! Și, târșind papucii din piele ai celuilat, cu două numere mai mari decât ce purta el, își mai zise mustăcind: Na, să văd și eu cum e să trăiești pe picior mare, de politician! Pentru o clipă, bietul Marcel uitase că era
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
frontul "cu Hicler", cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că de ce, că până când, că de unde și până unde,/ că
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
cu ochi negri strălucitori deasupra unui surîs schițat de un chip fără bărbie, și aș fi ademenit-o, i-aș fi cumpărat favorurile sau aș fi obligat-o să mi le ofere singură. Însă Jerry se mulțumea doar să-și tîrșească picioarele prin casă de colo-colo În solitudine polară, atît de singur că era În stare să vorbească și cu un șobolan. Și totuși, În acele clipe frumoase, la micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz târșind pașii, va aprinde flacăra între degetele ei butucănoase. Apoi, fără nici o legătură se gândi la Cica, o munteancă de șaisprezece ani cu care trăise pe când era profesor la Herăstrău, în munți. Era atâta umilință în felul ei de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi tăcea sălbatic. Mi-s nervii la pământ în seara asta. Da, la pământ. Rămâi cu mine Vorbește-mi. De ce nu vorbești niciodată. Vorbește
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cutii de carton. Copiii mei sunt deprimant de informați despre schimbările climei. Familia noastră e una preocupată de problemele de mediu: după gustul lor, eu sunt o relicvă de dinainte de Adam și Eva, din epoca inocenței ecologice. Dar cine-și târșește picioarele prin apartament stingând luminile și verificând robinetele? Cine e partizanul metodei fă-și-repară într-o epocă a înlocuirilor instantanee? Cine reciclează rămășițele și păstrează cu grijă învelitoarele vechi de hârtie? Fiii mei își avertizează încetișor prietenii: tata a crescut în
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
că-i separăm acasă”, zice nenea Ionel, ducând sticla la gură și înghițind vinul pe nerăsuflate! Pe gheață rămăsese puzderie de cărășei, de obleți, mici ca degetul! Prea mici pentru a fi luați! Mă apuc să-i împing în copcă, târșind bocancii pe gheață! - Lasă-i nepoate, oricum și-ar trebui prea mult și vor și ele să mănânce, îmi spune nenea, arătând spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > XXIX ECOU RĂTĂCIT Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului MEDIUL ACADEMIC Pentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă. Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
care-am plâns...? Ce îți voi spune când ne vom întâlni? Că e un chin ca să trăiești murind? Că zâmbetul te doare când îl râzi, că sufletul îți arde ca o rană sângerănd și de puteri te vlăguiesc pașii-ți târșiți, că nu există "azi" nici "mâine", ci numai "ieri" și gânduri în ruină? Ce îți voi spune când la mine vei veni? Că soarele nicicând nu a apus fără la tine să mă fi gândit? Că glasul tău pândeam ca să
CERȘETORI ANONIMI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365429_a_366758]
-
și mai apoi ,,să o cucerești,,...... V. XXIX ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. MEDIUL ACADEMIC Pentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă. Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
După orele de seminar au de mers împreună o bună bucată de drum pe Calea Victoriei, de la Moxa până în apropierea Palatului ... Citește mai mult MEDIUL ACADEMICPentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă.Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
nu cunoști puterea vrăjmașului de lângă tine! - Totuși, explică-mi prin ce vicleșug te strecori noaptea pe întuneric printre stânci, peste creasta muntelui, așa bătrân, căci și anii ți-ai uitat la număr, slab și lipsit de forță, că abia îți târșești picioarele? Sau cunoști vreo peșteră secretă? - Chiar vrei să afli acest mister și această minune? - Desigur! În câte bătălii am fost, n-am găsit tactică asemănătoare: să mă strecor în coasta vrăjmașului și să-i distrug oastea. - Ba ai făcut
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
să procedez eu, mai ales după ce a fost de acord cu „locul de producție”. Putea să mă repeadă, să se simtă jignită... Ei, după atâția ani de singurătate duce și ea dorul, omenește vorbind”, gândeam eu în timp ce-mi târșeam picioarele prin zăpada proaspăt așternută. „ Arată bine, chiar foarte bine... Acolo, la ghișeu, avea haina desfăcută și trupul mi-a părut atrăgător, mai ales coapsele... Problema este alta. Cât de serioasă poate fi o femeie care-ntreabă cât o ai
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
singură. Optsprezece Criza s-a sfârșit. Eu și Sheba ne-am împăcat. Ce zi epuizantă a fost! Dimineață pe la ora nouă, Sheba a ieșit din camera ei și s-a dus spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bucluc, dacă e să pați v-o nenorocire, dacă e să mori, în martie mori, e știut ; dac-a trecut baba de martie, cum s-a mai încălzit puțin, odată ce s-a sculat dân pat. Odată ce-a-nceput să-și târșească pân casă picioarele. Târș-târș, târș-târș, pân-a zis și doctoru c-a trecut tot pericolu : atâta, că nu mai era madam Ioaniu aia de-a fost odată. Ș-acu, după boală, acu știai câți ani are : că slăbise, ș-atârna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai fund, gol, era târșit, la soarele, care,încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri, curgea, ce,îndeobște, curge, de pe acolo, și cădea, pe o curea de transmisie, care se mișca, încet, cu acea materie primă, spre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi făcut să simtă că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor care-i făcea loc, iar Lanark avea impresia că ar fi nepoliticos dacă nu și-ar fi tîrșit picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-un alt hol octogonal, unde se întîlneau alte coridoare. Domul albastru avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aduce aminte de copilărie... ― Hm, mârâi Scarlat, am impresia că nu trebuie să faci eforturi. Ionescu aprinse o țigară: " Ciudat... Ce caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În mine, sau dacă nu m-ar fi intimidat atît de tare, aș fi oprit-o și aș fi rugat-o să mă scutească de chinuri și să-mi spună imediat ce se petrecea, dar n-am făcut asta. Mi-am tîrșit picioarele alături de ea, cu ochii În pămînt, știind că viața mea era pe cale să se schimbe, dar nefiind prea lămurită cum anume. Odată ajunse În birou, mă așeză pe scaun și-mi spuse, cu cea mai blîndă dintre voci, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mama, pe la ora trei dimineața m-am furișat în bucătărie să beau niște apă - și am găsit-o pe mama în capot, citind un raport al tribunalului și pe Daniel luând un Xanax în timp ce verifica Hang Seng-ul pe TV. Îmi târșesc picioarele până la baie și-mi privesc în oglindă chipul palid. A sosit momentul. Toată munca, toți anii de studiu, toate nopțile târzii... toate, pentru ziua asta. Partener. Sau nepartner. O, Doamne. Termină. Nu te mai gândi la asta. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la nu știu câți ani dacă mai visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cumpărase fetele sale și se întreținea cu o pensie viajeră modestă, servită de acestea, în virtutea căreia, abonat la o pensiune, primea prânzul în sufertaș, acasă. Seara nu mânca, mulțumindu-se cu o cafea acasă sau la cafenea. Din nenorocire, mergând târșea picioarele. Modicitatea veniturilor îl silise să vândă monedele de aur, de fapt nu cele mai prețioase din punct de vedere strict numismatic, la care se adăugase și medalia samiotă, dată de Ioanide lui Tudorel, de Tudorel lui Max și de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]