37 matches
-
să procedez eu, mai ales după ce a fost de acord cu „locul de producție”. Putea să mă repeadă, să se simtă jignită... Ei, după atâția ani de singurătate duce și ea dorul, omenește vorbind”, gândeam eu în timp ce-mi târșeam picioarele prin zăpada proaspăt așternută. „ Arată bine, chiar foarte bine... Acolo, la ghișeu, avea haina desfăcută și trupul mi-a părut atrăgător, mai ales coapsele... Problema este alta. Cât de serioasă poate fi o femeie care-ntreabă cât o ai
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Si_cat_o_ai_de_mare_marian_malciu_1346956325.html [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
obligat să facem schimbul! Dacă n-ar fi fost suma aia de bani pomenită... Nuța și eu suntem în mare nevoie... de-atatea ori mi-am trecut peste mândrie... n-oi muri de-oi face pe Senatorul o zi! Și, târșind papucii din piele ai celuilat, cu două numere mai mari decât ce purta el, își mai zise mustăcind: Na, să văd și eu cum e să trăiești pe picior mare, de politician! Pentru o clipă, bietul Marcel uitase că era
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
și mai apoi ,,să o cucerești,,...... V. XXIX ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. MEDIUL ACADEMIC Pentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă. Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_li%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
După orele de seminar au de mers împreună o bună bucată de drum pe Calea Victoriei, de la Moxa până în apropierea Palatului ... Citește mai mult MEDIUL ACADEMICPentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă.Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_li%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
nu cunoști puterea vrăjmașului de lângă tine! - Totuși, explică-mi prin ce vicleșug te strecori noaptea pe întuneric printre stânci, peste creasta muntelui, așa bătrân, căci și anii ți-ai uitat la număr, slab și lipsit de forță, că abia îți târșești picioarele? Sau cunoști vreo peșteră secretă? - Chiar vrei să afli acest mister și această minune? - Desigur! În câte bătălii am fost, n-am găsit tactică asemănătoare: să mă strecor în coasta vrăjmașului și să-i distrug oastea. - Ba ai făcut
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > XXIX ECOU RĂTĂCIT Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului MEDIUL ACADEMIC Pentru majoritatea studenților sesiunile de examene sunt motiv de stres dacă nu chiar de spaimă. Albert, târșit de viața de până acum, are cu totul o altă opțiune ; aceea de a-i înfrunta pe profesori încă de la începutul seminariilor cât și pe parcursul acestora. Confruntarea de idei, pe plan global, dintre ideologia comunistă și cea capitalistă îi conferă
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1484199905.html [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
că-i separăm acasă”, zice nenea Ionel, ducând sticla la gură și înghițind vinul pe nerăsuflate! Pe gheață rămăsese puzderie de cărășei, de obleți, mici ca degetul! Prea mici pentru a fi luați! Mă apuc să-i împing în copcă, târșind bocancii pe gheață! - Lasă-i nepoate, oricum și-ar trebui prea mult și vor și ele să mănânce, îmi spune nenea, arătând spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1410376736.html [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
care-am plâns...? Ce îți voi spune când ne vom întâlni? Că e un chin ca să trăiești murind? Că zâmbetul te doare când îl râzi, că sufletul îți arde ca o rană sângerănd și de puteri te vlăguiesc pașii-ți târșiți, că nu există "azi" nici "mâine", ci numai "ieri" și gânduri în ruină? Ce îți voi spune când la mine vei veni? Că soarele nicicând nu a apus fără la tine să mă fi gândit? Că glasul tău pândeam ca să
CERȘETORI ANONIMI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1497461957.html [Corola-blog/BlogPost/365429_a_366758]
-
răsputeri. — Hachiman! Hachiman! îl invocau ei pe zeul războiului, și: — Victorie vitejilor și glorioșilor noștri războinici! Fie în sate, fie pe drumuri, copiii se grăbeau să țipe astfel ori de câte ori vedeau luptători. Generalul, samuraii călări și soldații de rând care-și târșeau picioarele tăceau toți, cu chipurile lor puternice încremenite ca niște măști. Nu-i preveneau pe copii să nu se apropie prea mult de cai, nici nu-i învredniceau cu un zâmbet măcar. Acele trupe păreau să facă parte din armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mă gândesc la ceva cât de cât bun, mă gândeam la Padilla și teoriile lui despre mărimea universului; interesul științific pe care-l manifesta față de acest subiect reușea să-l scoată din banal. Dar în astfel de locuri cu mers târșit de muscă de la un strop de băutură de pe masă la alt strop și de la un astru la alt astru, nu-ți mai rămânea decât să te rogi ca universul non-uman să nu își aibă poarta aici, deși ăsta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singură. Optsprezece Criza s-a sfârșit. Eu și Sheba ne-am împăcat. Ce zi epuizantă a fost! Dimineață pe la ora nouă, Sheba a ieșit din camera ei și s-a dus spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul. Străinul tace. Își șterge cu palmele fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întinde mâna să-i scoată bandajul de la frunte. Mă lași să văd?... Ștefan se ferește în lături: A! Nu!... Aiasta-i cununa mea de spini! La așa "Mântuitor" așa coroană! râde el sarcastic și începe să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță de vreo zece ani, înăltuță, blondă, îmbrăcată cu contașul lui taica pe care îl târșește pe pământ; în cap cu un turban cu tui și sangeacuri desigur, captură de la Podul Înalt, ce-i cade mereu peste ochi. ...E rândul meu să mă fac Ștefan Vodă! strigă ea poruncitoare. Cum să fii tu, Ștefan Vodă! îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moldovei e oaste de strânsură, mai mult țărani de la coarnele plugului". "Strânsură, strânsură", dar strașnic muștruluită, precizează Șendrea. Din fiecare țăran ai făcut un oștean și nu unul oarecare... Care are a lupta cu ienicerii, cu spahii, oșteni de meserie târșiți prin bătălii și războaie, "Tigrii pustiei", îl lămurește Ștefan. Pe aiești "tigri" țăranii noștri și capul Domnului nostru i-au făcut "pisicuțe" la Podul Înalt! atacă și Duma. Ștefan își ascunde în mustață un zâmbet de mulțumire: Și... și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, ce-o vrea Dumnezeu... Fie ce-o fi, îngână Stanciu, cu capul plecat. -Iau asupra mea tot sângele vărsat, asupra mea să cadă blăstămul acestui popor, îngână Ștefan cutremurat. Ștefan, copleșit, gârbovit, galben ca ceara, face câțiva pași șovăitori târșind piciorul. Se clatină, se sprijină de masă. Ești... ești bine, Măria ta? se apropie, îngrijorat, Tăutu. Tăcere. Boierii stau cu capetele plecate. Ștefan îi privește lung... Le vorbește domol și vocea lui tremură: Vă voi vorbi cinstit... Drept e să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că de ce, că până când, că de unde și până unde,/ că
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi tăcea sălbatic. Mi-s nervii la pământ în seara asta. Da, la pământ. Rămâi cu mine Vorbește-mi. De ce nu vorbești niciodată. Vorbește
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]